Concurs cu premii în cărţi

Editura Iona vă ivită la un nou

CONCURS

Cei trei câştigători for primi o carte la alegere şi 30% reducere la un al doilea titlu comandat (dacă doresc). 

Pentru a participa la concurs trebuie să răspundeţi pe siteul Editurii (aici) la întrebarea: Câte zile a stat Prorocul Iona în pântecele balenei?

Toţi participanţii vor primi 20% reducere la titlurile comandate (dacă doresc).
Aveţi şanse de trei ori mai mari dacă puneţi un link pe blogul vostru către acest concurs sau adăugaţi pe blog bannerul nostru (dacă aţi făcut unul dintre aceste lucruri, vă rog să menţionaţi în comentariu).
Cărţile care vor fi oferite drept premiu sunt:

Cântarea lui Nicolae: Povestea Imnului Trisaghion

Povestea Sfântului Ierarh Nectarie, Făcătorul de minuni

Hristologia de Sfăntul Nectarie al Pentapolei

Concursul se încheie pe 10 februarie, iar câştigătorii vor fi anunţaţi pe 11 februarie. 

Editura Iona a luat chip din dorinţa de a face o trecere lină de la cele ale lumii acesteia la năzuinţele duhului. Conceptul editurii se situează la graniţa dintre tărâmul Dreptei Credinţe şi cel al culturii, încercând să cultive în cititori nu numai o desfătare a sufletului, ci şi să înfăţişeze ochiului omenesc bucuria cărţilor frumoase.

Editura publică cărţi de teologie ortodoxă, dar şi cărţi pentru copii, încercând să îmbine mesajul creştin-ortodox cu ilustraţii minunate, astfel încât copiii să se simtă atraşi să răsfoiască paginile poveştilor noastre.

Cât de puţin pentru copilaşii bolnavi

Aproape în fiecare zi citesc sau mi se vorbeşte despre atâtea cazuri de copilaşi bolnavi şi despre părinţii lor disperaţi care nu ştiu ce să mai facă ca să-i ajute. De multe ori  nici nu-mi mai vine să citesc, căci aşa mă întristez, mai ales când nu pot să ajut pe fiecare. Dar adevărul este că de multe ori putem ajuta măcar un pic. Măcar un copilaş. Măcar din când în când. Şi puţinul acela se adună, şi poate, cu ajutorul lui Dumnezeu un copilaş, primeşte o nouă şansă.

Azi am citit despre Eva.

Eva a împlinit pe 27 ianuarie 4 ani. Şi tocmai a fost diagnosticată cu Leucemie Acută Limfoblastică tip L1. Cine crede că o poate sprijini cumva află mai multe de pe site-ul dedicat Evei: mariaeva.ro.
 

Şi Nectarie are aproape 4 ani şi ca întotdeauna ceea ce ţi-e cunoscut, te mişcă mai adânc.

V-as ruga sa postati si voi acest mesaj, dacă vreţi.

Cu multumiri,

Alex

Tort de ciocolată cu nuci

Poza din revistă

De ziua lui Nectarie mi-am luat inima în dinţi şi am făcut un tort, preluat de la Eugenia, care la rândul ei a luat reţeta din Good Food pe decembrie. Oricum, fără susţinerea ei morală şi asistenţa de urgenţă la telefon :) nu aş fi reuşit.

Avem nevoie de
200 g de nuci mărunţite (eventual prăjite)
300 g de unt, 125 g topit şi 175 g înmuiat
250 g de ciocolaă cu lapte
250 g de ciocolată neagră, plus extra pentru decorat
150 g de zahăr fin
6 ouă
1 lingură extract de vanilie
570 ml de smântână dulce pentru frişcă

Poza mea

1. Se amestecă nucile mărunţite cu untul topit într-un vas, se toarnă compoziţia într-o formă de tort cu diametrul de 22 cm şi se presează. Se dă la rece cât pregătim restul tortului.

2. Se topeşte ciocolata oficial la bain-marie, dar eu am folosit o crăticioară teflonată şi a fost ok.

3. Se amestecă bine zahărul, untul şi ouăle. 

4. Se adaugă ciocolata topită, extractul de vanilie şi 125 ml de smânână şi se bat încă 2 minute.

5. Se adaugă peste blat şi se lasă la frigider cel puţin 3 ore.

Înainte de servire se bate frişca şi se adaugă tortului. Pe deasupra se rade ciocolată.
Poza revistei e mult mai atrăgătoare decât a mea, dar tortul a fost foarte gustos chiar şi aşa. Şi sigur poate fi decorat cu mai multă măiestrie decât am reuşit eu :)


Alex

Chec Ileana

Citeam undeva despre cum in toate caietele de bucate prajiturile au numele persoanelor de la care am luat reteta. Asa se intampla si cu aceasta si este delicioasa. Se face foarte usor si este are o consistenta moale, placuta, gust aromat.

Ingrediente:
1 pach unt
4 oua
250 gr de zahar
250 gr faina
3 linguri cu cacaoa
1 lingurita de scortisoara
1 varf de lta de nucsoara
putina sare, 1 plic de zahar vanilat
1 praf de copt
1 cescuta de vin rosu

Preparare:
Se freaca spuma unutul impreuna cu zaharul si zaharul vanilat, apoi se adauga ouale. Se omogenizeaza si se adauga mirondeniile, cacaoa, apoi faina amestecata cu praful de copt. Se amesteca si la final se adauga cescuta de vin rosu.

Se da la cuptor incins, pe foc mic-mediu, timp de 30-40 minute.
Se glazureaza dupa racire.
Multumesc Ileana. :D

Pofta buna, Ena.

Carte pentru copii

Zilele trecute am cumpărat de la Librăria Sophia cartea Evanghelia în culori, publicată de Editura Teofilia. Acesta e primul lor titlu, foarte potrivit pentru copiii de peste 6 ani. Nectarie e încă prea mic, dar eu însămi am citit-o cu plăcere. Cuprinde mai multe momente din Scriptură, povestite într-un grai accesibil copiilor, un desen de colorat, şi, ceea ce mi-a plăcut cel mai mult, câteva sugestii de discuţie pe marginea textului. Tâlcuirea episoadelor biblice e foarte accesibilă copiilor, dar în acelaşi timp surprinzătoare, pe mine m-a făcut să exclam: ia te uită! ce frumos!

De exemplu, la minunea învierii lui Lazăr, povaţa este că niciodată nu e prea târziu să ceri ajutorul lui Dumnezeu. El poate schimba lucrurile în bine chiar când pare că nu se mai poate face nimic. Şi chiar aşa e, Lazăr fiind mort, câţi dintre noi am mai fi crezut că se mai poate face ceva?

Cartea are 40 de pagini şi un preţ excelent de 9 lei.

Sper ca editura să crească şi să ne bucure în curând şi cu alte cărţi ortodoxe practice pentru copii, căci e mare nevoie.

Alexandra

Săpunurile naturale - mica mea bucurie

De câteva vreme caut alternative mai sănătoase la săpunul şi şamponul din supermarket; asta deoarece Maria şi tatăl ei fac o alergie foarte neplăcută la vreunul din ingredientele lor. Am testat mai multe produse de la Plafar, dar niciunul nu m-a convins cu totul.
Acum vreo lună am intrat pe Breslo şi am descoperit comunitatea celor care realizează săpun acasă, la rece. Mi-a plăcut imediat ideea şi am încercat produsele mai multor magazine, dar două mi-au plăcut în mod deosebit: Luthelo şi Herbine.

De la Luthelo mi-a plăcut foarte mult un săpun cu tărâţe (Cleopatra Scrub) care are două jumătăţi: prima îţi curăţă faţa aşa de bine, iar a doua o hidratează datorită ingredientelor ca untul de shea şi uleiul de migdale. Nu are miros (ceea ce eu apreciez foarte tare) şi a devenit preferatul meu. Tot de la ea îmi surâde si săpunul Blu antibacterian pe care abia aştept să-l regăsesc pe Breslo.

Herbine m-a cucerit cu totul cu şamponul solid Nutty. Părul meu e tare nesuferit, se îngraşă extrem de repede după spălare, dar acum a rezistat pufos trei zile, şamponul e foarte plăcut, natural, fără miros. În plus, mi-a plăcut mult felul delicat şi cu mult bun gust în care au fost ambalate săpunurile, şi voi reveni cu plăcere în magazinul Anei (Herbine).

Blogurile lor le găsiţi aici şi aici.

De la Diana am primit cadou, împreună cu wrapul comandat, o loţiune solidă de corp de aici. Nu ştiam de existenţa acestor feluri de creme şi am fost luată cu totul prin suprindere de cât de plăcută şi eficientă este şi mai ales de cât este de naturală! În general nu folosesc creme, dar una în casă pentru când e pielea tare uscată chiar şi eu cred că trebuie să fie, şi atunci măcar să fie una cu totul nedăunătoare, fără chimicale, uşor de aplicat şi bună cu tenul.

Aşadar, de acum am un săpun natural care îmi place, un şampon solid pentru toată familia şi o cremă la nevoie. Urmează testarea unui deodorant solid, dar la următoarea indemnizaţie :)




Alex

Saratele

Dupa o perioada prea lunga de absenta (justificata, :D) iata si o reteta de saleuri cu care ne-am distrat zilele acestea.

Ingredientele:
cca 700 gr faina
150 ml de vin alb
150 ml de smantana
1 pach de margarina
putina drojdie
sare, chimen, mac

Se ia o bucata copil si se pune la treaba. O oala in care se pun toate ingredientele i se dau sa le amestece bine, apoi le amestecam noi ca sa fim sigure ca iese omogen. Aluatul se da la frigider timp de 1-3 ore.
Se scoate, se intinde intr-o foaie de grosime dupa cum dorim.. Se taie in bastonase si se ung fiecare cu ou impreuna cu artistul casei. Apoi presaram mac sau chimen.
Se dau la cuptorul incins ptr cateva minute, la foc potrivit. Se scot, se racesc si se depoziteaza etans, asta daca nu punem un film si le rontaim imediat.
Din aceasta cantitate ies destul de multe, cel putin vreo 4-5 tavi de cuptor ca in imagine.

Pofta buna. Ena

Febra la copii

De aproape patru ani ne confruntăm mai des sau mai rar cu febra copiilor. Până nu demult, fiecare fierbinţeală a copiilor îmi ridica mari semne de întrebare, asupra a ceea ce e de făcut.

Recomandarea pediatrei noastre este următoarea: niciun antitermic dacă febra e sub 38,7 şi copilul o suportă bine. Aer răcoros în casă, duşuri călduţe, îmbrăcăminte lejeră.

Dar câte mame au inima să respecte acest lucru, când n-ai stare să-i vezi ochii sticloşi, starea de disconfort, lipsa poftei de mâncare şi apoi grija: dacă creşte! dacă dă în convulsii?! De fiecare dată era o luptă cu mine însămi.

Aceasta cu atât mai mult cu cât medicii de familie recomandă antitermice de la 37,7, antitermice chiar preventiv! (când faci vaccinul copilului sau pare că se instalează o răceală). Pare că febra ar fi unul dintre cei mai mari duşmani ai copilului. Nu mai zic de clişeul: A făcut febră? întreabă doctorul. Da, zice mama. Atunci e de antibiotic. De parcă viruşii nu dau febră!

Acum câteva luni am descoperit un articol aici, foarte interesant, scris de un doctor rus. Pentru prima dată nelămuririle mele au primit un răspuns pas cu pas.

Mai întâi: febra nu e o boală în sine, ci reacţia organismului la un atac din partea unor microbi (cel mai adesea). Aşadar când apare febra la copii, e de bine de fapt: corpul lor luptă, „producând diverse substanţe care să lupte cu agentul patogen. Cea mai importantă substanţă de acest gen este interferonul. Acesta este o proteină specială, care are capacitatea de a neutraliza viruşii, iar cantitatea acestei proteine are o legătură directă cu temperatura corpului. Cu cât e mai mare temperatura, cu atât mai mult interferon se produce. Cantitatea de interferon ajunge la nivelul maxim în a doua sau a treia zi de febră. Acesta este şi motivul pentru care cele mai multe viroze se termină cu bine în a treia zi de boală. 

Dacă însă se produce mai puţin interferon, de exemplu copilul este slăbit (nu poate reacţiona la infecţie prin febră) sau părinţii scad repede febra, atunci şansele că boala să treacă în 3 zile sunt foarte mici. În acest caz, toate speranţele sunt anticorpii, care probabil vor nimici virusul, dar durata bolii va fi alta, în jur de 7 zile.”

Aşadar, dacă o lăsăm să lupte şi nu îi dăm în cap febrei imediat, de multe ori organismul învinge. 

Se pare că în febră cel mai bine e să ajutăm organismul copilului să poată pierde căldura: „căldura se pierde în 2 moduri - evaporarea transpiraţiei şi încălzirea aerului inspirat. Cele 2 acţiuni recomandate:

1. Multe lichide - ca să aibă ce transpira.
2. Aer răcoros (temperatura optimă 16-18 grade) - ca să aibă ce încălzi.

Dacă sunt îndeplinite aceste condiţii, există o foarte mică probabilitate ca organismul să nu se descurce singur cu temperatura corpului.” 

În articol se descrie pe larg justificarea acestor acţiuni, dar şi despre cât de nepotrivite sunt diferitele frecţii, mai ales la copii mai mici, dar nu numai.

Sigur că există şi „situaţii când se recomandă antitermice:

1. Organismul tolerează rău febra
2. Patologii ale sistemului nervos
3. Temperatura depăşeşte 39 grade”

Aşadar, problema se pune doar la temperatură sub 39 de grade, dar ştiu din propria experienţă că e greu să te abţii. Totuşi, după ce am citit aceastea şi deja întărită de recomandările anterioare ale pediatrei noastre am încercat să rezist.

Şi Maria şi Nectarie fac frecvent febră când e sunt răciţi, aşa că nu le-am dat niciun antitermic, ci doar lichide multe si aer cât mai proaspăt (adică am deschis geamul des des, ceea ce iar nu prea se practică când are copilul febră, ba din potrivă se face prea cald în casă). Le luam febra des ca să văd evoluţia, şi abia după 39 de grade am adăugat paracetamol. Cum scădea sub 39, iarăşi nimic (oricum aici vorbesc doar despre ce măsuri am luat pentru febră, nu şi pentru alte simptome, dacă au fost). Am fost la medicul de familie ca să mă asigur că e vorba doar de rinofaringită, bronşiolită sau alte boli ale aparatul respirator provocate de virusuri.

Febra a ţinut maxim 4 zile, dar de obicei, după 2 zile dispărea de la sine. De cele mai multe ori nu au mai apărut nici secreţiile nazale, nici tuse, medicul l-a declarat sănătos, ceea ce mă face să cred încă odată că articolul citat are dreptate, lăsată să acţioneze febra de multe ori reuşeşte. Sigur că nu mereu, boala poate să aibe o evoluţie şi după ce trece febra, dar măcar nu i-ai dat copilului medicamente inutile.

Când Nectarie era mai mic, mă bucuram dacă nu are febră (în spiritul medicilor de familie, asta însemna că scăpăm de antibiotice), acum cu adevărat mă bucur mai mult când are, dacă e răcit. Pentru că am văzut că aşa îi trece mult mai repede.

Şi niciodată de acum sper să nu mă mai las convinsă de medicul de famile să îi dau antibiotic, chiar dacă a avut 39 patru zile la rând. Asta nu înseamnă că tratez copilul după capul meu, dar cred că e foarte important să-ti cunoşti în general odrasla şi să ai un medic de mare încredere pe care să-l consulţi. În rest, câte capete, atâtea păreri :)

 Alexandra