Super Size Me

De ceva timp tot vreau sa scriu despre acest film, acum am gasit si ragaz. Avand in vedere ca blogul nostru are in primul rand profil culinar, dar si legat de cresterea copiilor, mi s-a parut potrivit sa atrag atentia asupra catorva lucruri pe care le-am aflat din film.

Dl. Morgan Spurlock, cel care face acest documentar isi propune sa se supuna unei "diete" de 30 de zile in care sa consume numai produse Mc. Donald's pentru a demonstra cat rau ne pot face. Filmul contine multe informatii legate de hrana propusa de Mc. D, dar mie mi-au ramas in minte cateva, pe care vreau sa vi le impartasesc.

1. Mc. Donald's, mai mult ca oricare alt producator de fast-food, incearca prin diferite metode sa atraga copii. Organizeaza cele mai interesante petreceri de aniversare, au locuri special amenajate pentru joaca, au personajul clovn foarte indragit de copii. Cercetatorii spun ca sunt asociati astfel in mintea copiilor cu momentele placute petrecute cu parintii, prietenii si vor fi atrasi si atunci cand vor creste sa intre in restaurant.

2. Mancarea de la Mc. Donald's nu este satioasa. Gustul este foarte bine potentat (contine mult zahar si multa sare), dar mancarea nu te satura, deci este usor sa ajungi sa consumi mult.

3. Intr-o luna, dl Spurlock, se ingrasa cu 15 kg, devine apatic, obosit si ajunge foarte aproape de a se imbolnavi de mai multe afectiuni. Iar acum ceea ce m-a marcat cu adevarat: s-a facut un studiu pe toate mesele pe care le-a consumat si rezultatul a fost ca a consumat 14 kg de zahar! Se pare ca pana si salatele contin zahar.


Stiu ca noi romanii nu consumam Mc Donald's precum americanii, dar din 1995 de cand si-a deschis portile primul restaurant la Unirea, ne-am ales acum cu 50 de restaurante in toata tara.

Ena

Ponyo on a Cliff by the Sea

La recomandarea unei prietene bune am vazut de curand Ponyo, un filmulet japonez de animatie, care pare sa reuseasca sa surprinda placut pe toata lumea.

Apare ca o reinventare a Micii Sirene, dar tot uimeste pentru ca inafara de asemanarile in linii mari (tot in apa, tot un pestisor, tot o incercare de a deveni om) povestea este presarata cu tot felul de intamplari si personaje neobisnuite.

In acest filmulet spiritul copilaros este contagios. Ne reaminteste de sinceritatea si puterea dragostei izvorate de suflete curate, cum sunt cele ale copiilor.

Eu zic ca merita vazut la orice varsta. Cine nu ar indragi un pestisor auriu (care seamana mai degraba cu o fetita) care iubeste sunca, un baietel pe nume Sosuke si care vrea sa devina om?

Vizionare placuta!

Eugenia

Jane Austen Marathon

De Craciun am primit o colectie completa Jane Austen si de atunci citesc cu mare placere cartea si dupa aceea repede repede sa gasesc filmul...

Am inceput cu Ratiune si Simtire si imediat am vazut versiunea BBC a cartii care e tare frumoasa:

Cu bucurie am continuat cu Emma, pe care o citisem in liceu fara sa-mi placa aproape deloc. Acum am descoperit-o cu incantare, si dupa Mandrie si Prejudecata a devenit preferata mea.

Si bineinteles sa nu uitam serialul BBC care mi-a incantat adoloscenta (minunata scena in care Elisabeth canta si Mr. Darcy o priveste cu drag)

Urmeaza Mansfield Park. Am gasit deja filmul dar ma abtin pana cand voi termina cartea.

Dupa cum se vede sunt mare fan filme de epoca. Ce sugestii mai aveti?

Alex

Charlie si fabrica de ciocolata

In general, Alex vede filme bune (nu stiu exact cum ajunge mereu in posesia lor..), dar de data asta mi-am amintit si eu un film bun. Se poate viziona impreuna cu copilasii putin mai mari decat ai nostri, eu cred ca pot avea multe de invatat din el.

Filmul se bazeaza pe o carte pentru copii scrisa in 1964 de catre britanicul Roald Dahl si ecranizeaza aventurile unui copil, pe nume Charlie Bucket, in interiorul unei fantastice fabrici de ciocolata, apartinand excentricului Willy Wonka. Primul film a fost realizat in 1971 si nu a impresionat foarte mult, daca ne bazam pe statistici. ("Willy Wonka and the Chocolate Factory" cu un buget stabilit la 3 mil. $ nu a reusit sa stranga din vanzari decat 4 mil. $.) Totusi, are un farmec deosebit si este mai "linistit" decat urmasul sau "Charlie and the Choclate Factory".

Acesta din urma il are pe Johnny Depp in rolul lui Willy Wonka, ceea ce adauga mai mult mister si suspans filmului. Cumva cartea este mai actualizata prin detaliile personajelor, iar decorurile au parte de toata puterea ultimelor efecte speciale.

Gasesc filmul foarte educativ in special pentru copii din clasele primare, el arata cum obiceiuri ca privitul la tv, mestecatul gumei, dar si lacomia, egoismul, infumurarea, etc ne modifica personalitatile si sufletele in sens negativ.

In speranta ca il veti urmari pe macar unul dintre ele, imi inchei postarea. Stiu ca nu am povestit mai nimic despre continut, dar a fost intentionat. :)

Pe curand, Ena.

Little House on the Prairie

Tot asteptand sa vina pe lume piticuta noastra (care a intarziat deja o saptamana) am inceput sa urmaresc serialul Casuta din prerie, pe care il vazusem sporadic cand eram copil si de care imi aminteam cu bucurie.

Il recomand cu caldura tuturor mamicilor cu copilasi de peste 7 ani, care vor sa petreaca impreuna o ora de relaxare, filmul are de toate, aventuri, drame, invataturi crestine (desi unele trebuie discutate, caci nu sunt pe deplin ortodoxe), peisaje, dragoste de oameni si multa inocenta.

Alexandra

Azur si Asmar

Zilele trecute o prietena mi-a adus un film de desene animate numit Azur si Asmar (2006), care m-a incantat foarte tare. La inceput mi s-a parut cam lent si eram gata sa-l las pentru alta seara, dar cum sotul meu iubeste mult desenele animate am rezistat si ce bucurie! Filmul a devenit din ce in ce mai alert si interesant, cu o imagine splendida, peisaje exact ca din povesti si nu in ultimul rand o poveste incantatoare.

Doi baieti, unul arab si altul european sunt crescuti de aceeasi femeie, mama primului dintre ei. E foarte frumoasa imaginea doicii care il alapteaza cand pe unul cand pe altul si apoi ii creste cu dragoste si dreptate, spunandu-le adesea povesti din tara ei. Astfel ei cresc ca fratii pana cand imprejurarile ii despart si nu mai stiu nimic unii de altii.

Baiatul european, ajuns la varsta tineretii, se hotaraste sa faca o calatorie in tara mamei sale adoptive pentru a descoperi si elibera o zana minunata, despre care doica ii povestea in copilarie ca e tinuta prizoniera acolo. Mi-a placut ideea, ca in pofida educatiei ulterioare, ceea ce ai primit in prima copilarie ti se lipeste de suflet pentru totdeauna si devine o parte importanta din tine.

Calatoria il va duce intr-o tara neasteptat de frumoasa, care insa il primeste cu mare ostilitate din pricina ochilor sai albastri. De aici o multime de aventuri in incercarea de a elibera zana, tesute in culori puternice, printre cuvinte intelepte si prietenii regasite.

Finalul este foarte frumos, demn de un basm adevarat si mi-a lasat o mare dulceata in suflet.

Il recomand cu bucurie tuturor iubitorilor de povesti arabe, cu printi si printese, cu dragoste invingatoare a tot raul.

Alexandra

Film emotionant

Am vazut zilele trecute un film care mi-a atins inima si mi-a venit ideea sa inauguram pe blog o rubrica de filme dragi. Se numeste Black si este povestea unei fetite surde, oarbe si mute care nu reuseste sub nicio forma sa comunice cu parintii ei, sau ei cu ea. Are 8 ani si se poarta ca o salbatica. Tatal, care desi o iubeste, are o fire orgolioasa si aspra, nu mai rezista si vrea sa o trimita la ospiciu. La insistentele mamei accepta insa sa ii dea o sansa unui profesor pentru orbi si surzi, care soseste in casa si o intoarce cu susul in jos in incercarea de a ajunge cumva la sufletul fetitei. 

Povestea este foarte emotionanta, cum reuseste acesta usor usor sa-i transmita sensul cuvintelor, ca apa e apa, lingura lingura si mama mama. Iar progresele fetei sunt uimitoare, incalzita de dragostea si grija profesorului si a familiei reuseste sa invete nenumarate lucruri (de exemplu chiar sa danseze), si sa doreasca sa-si continue studiile la universitate. Astfel devine prima femeie cu astfel de dizabilitati acceptata la o facultate normala. 

Este foarte frumoasa si relatia de incredere si prietenie profunda care se leaga intre profesor si fata, care se vadeste si atunci cand profesorul, batran fiind, ajunge grav bolnav si este ingrijit tocmai de eleva sa. De fapt, ce mi-a placut mult este ca dragostea si devotamentul unuia pentru altul pot face minuni, si este un adevar pe care adesea il uitam.

In plus este si un film cu un substrat crestin, familia din film este credincioasa si apar numeroase sugestii la mantuire si lumina de care se vor bucura in Rai toti cei vrednici, chiar si cei orbi. Filmul are la baza o poveste reala (a profesoarei Anne Sulivan si a elevei Helen Keller), ceea ce il face in ochii mei si mai interesant. Este foarte bine jucat si filmat si il recomand cu caldura. Mai multe puteti citi aici. 

Hellen Keller impreuna cu profesoara Anne Sulivan (1888)

Alexandra