Bucuria uitata

Voiam sa fac aceasta postare demult. Nici acum inca nu stiu prea bine cum sa pun in cuvinte ceea ce vreau sa spun, dar voi incerca. Cu greu mai gasim oameni senini in ziua de azi, grijile de zi cu zi sunt asa de prezente in viata noastra incat le lasam sa ne cuprinda chiar si dupa ce ziua a luat sfarsit.

Aceasta stare de copleseala si incordare ne amaraste in asa fel incat incepem sa fim incrancenati in relatiile cu ceilalti, cu familia, cu copii nostri. Nu mai avem ragazul de a actiona conform principiilor noastre, ci mai degraba reactionam pe baza unui pilot automat. Mie mi se intampla deseori sa regret ce spun, sau tonul pe care o spun si asta pentru ca uit sa trag aer in piept inainte de a reactiona si de a-mi pune o intrebare simpla: "Va mai conta asta maine? Peste 5 zile? Peste 5 ani?" Merita sa folosesc un ton ridicat? Pentru ca desi situatia respectiva va trece repede, copii mei, familia vor avea de suferit pe termen lung. Cum putem evita aceste reactii?

  Stabilirea unor prioritati ajuta mult, asumarea responsabilitatilor ca atare, fara cartiri, (pentru ca acelea ne impovareaza in plus), si... rabdarea. Indelunga rabdare pentru mine nu-si are baza decat in cuvintele Domnului. Atunci cand nu-mi aduc aminte de ele, nu am rabdare. 

Am gasit in Biblie un citat (Filipeni 4:4-8) pe care sper sa mi-l amintesc cu ocazia urmatoare cand imi va veni sa scot fum pe urechi. :)

Fraţilor, bucuraţi-vă pururea întru Domnul. Şi iarăşi zic: Bucuraţi-vă! Îngăduinţa voastră să se facă ştiută tuturor oamenilor. Domnul este aproape. Nu vă împovăraţi cu nici o grijă. Ci întru toate, prin închinăciune şi prin rugă cu mulţumire, cererile voastre să fie arătate lui Dumnezeu. Şi pacea lui Dumnezeu, care covârşeşte orice minte, să păzească inimile voastre şi cugetele voastre, întru Hristos Iisus. Mai departe, fraţilor, câte sunt adevărate, câte sunt de cinste, câte sunt drepte, câte sunt curate, câte sunt vrednice de iubit, câte sunt cu nume bun, orice virtute şi orice laudă, la acestea să vă fie gândul. Cele ce aţi învăţat şi aţi primit şi aţi auzit şi aţi văzut la mine, acestea să le faceţi, şi Dumnezeul păcii va fi cu voi.

 Sa incercam sa ne schimbam (caci este in puterea noastra, chiar daca nu simtim asa uneori), printr-un efort sustinut si continuu, sa incercam sa ne schimbam gandurile si faptele. Sa schimbam cuvintele, pentru ca desi par efemere, cuvintele noastre cresc inauntrul altora, si am vrea sa creasca flori si nu spini.

Adevărata bucurie vine din prisos de omenie, vine din bogăţie interioară. Nu te bucuri cu adevărat decât prin dăruire. Eşti mare şi puternic prin ceea ce poţi dărui altora, nu prin ceea ce poţi lua de la ei.

Ernest Bernea