Morcovi din fetru

Am găsit la reduceri la Ikea un set de farfurii pentru copii și bucuroasă l-am luat, dar de seturile de legume și fructe din fetru nu m-am putut atinge pentru că erau prea scumpe pentru bugetul nostru. Așa să am întrebat-o pe Eugenia cât de greu e să faci un morcov și aflând că n-ar fi chiar așa un chin am încercat. Dat fiind că e prima dată când iau acul în mână să cos ceva în afară de un nasture a fost o provocare plăcută mai ales datorită unui tutorial foarte clar pe care l-am găsit aici.
A ieșit un morcov mai mic pentru Nectarie și unul mai mic pentru Maria.
Dar la Ikea aveau și morcovi cu ochi și mâini... și ca să evit și această achiziție am apucat să promit că voi face și un morcov cu ochi. Până la urmă, după multe așteptări, s-a cusut și acesta, mai strâmb așa, mai șugubăț, dar bun de joacă.  L-am adăugat coșului de picnic și acum urmează niște dovleci tomnatici cât încă mai am fetru portocaliu.
Am găsit o sursă bună de fetru aici, din acela cu 80% lână care este de calitate superioară. Iar prețul este cel mai bun de pană acum.

Alexandra

Set de picnic din carton

Pentru că am fost răciți cu toții ne-am petrecut ultima săptămână mai mult în casă și am avut vreme să facem acest coș se picnic despre care am citit într-o revistă de copii.

Am avut nevoie de:
- un capac de cutie de pantofi
- panglică
- farfurii de hârtie
- o revistă veche
- lipici
- culori
-carton alb (luat tot de la cutia de pantofi)

Capacul de cutie a devenit cu ajutorul unei panglici un drăguț coș de picnic, iar mâncarea am decupat-o din reviste sau am desenat-o și apoi am lipit-o pe carton. Am desenat boluri cu ciorbă, linguri, fructe, legume și copiii au fost încântați.

S-au jucat de-a picnicul o vreme după care au folosit coșul pentru a merge într-o pădure imaginară să culeagă cu un urs imaginar, mure care bineînțeles erau și ele tot imaginare :)

Alexandra

Mulțumim tuturor celor ca au dăruit cărți, rechizite și hăinuțe

Doar jumătate din pachetele strânse pentru Jeni și copii

S-au strâns mult mai multe decât ne așteptam și o parte dintre ele vor ajunge și la ceilalți copii din Glodeanu. Am revăzut-o pe Jeni care s-a bucurat mult de cărțile primite și ne-a povestit că toate vor fi duse în biblioteca clasei ca și alți copii să le poată împrumuta și citi. Jeni este bibliotecara și a făcut și un inventar al tuturor cărților.
De la Părintele din Glodeanu și soția lui am aflat veștile bune: s-a săpat puțul și au găsit apă la 60 m (așa că nici nu a costat așa de mult), iar acum oamenii din apropierea bisericii nu mai trebuie să meargă la mare depărtare pentru apa zilnică. O familie din sat urmează să se mute în curând într-o nouă casă, construită din... baloți de paie. Am fost foarte uimită să văd această casă, se pare că e foarte trainică, mult mai rapid de ridicat și mult mai ieftină. E călduroasă iarna și foarte luminoasă, oricum din toate punctele de vedere incomparabilă cu casele în care locuiesc unele familii din Glodeanu. Mai multe despre acest proiect, unic în România puteți citi aici.
În plus avizele pentru cantina socială sunt aproape gata și construcția va începe chiar luna aceasta. În primăvara viitoare Părintele Tudor Marian dorește să amenajeze un parc pentru copii, pe un teren viran din apropierea bisericii. Copiii încă au multe greutăți, dar lucrurile s-au îmbunătățit: acum au mâncare mai bună, rechizite pentru școală și nădejdea că în viitor va fi și mai bine.
Veștile din comuna Glodeanu sunt o dovadă adevărată că cu ajutorul lui Dumnezeu oamenii sufletiști pot schimba în bine viața altor oameni.

Alexandra

Se strang carti pentru Jeni, orice carticica e un mare dar pentru ea

Scriam zilele trecute despre Jeni, o fetiță în clasa a patra care iubeste sa citeasca si sa invete desi nu are caiete si carti, n-a avut vreodata un birou, o uniforma sau un raft pe care sa-si puna cartile.

Cativa prieteni au avut ideea sa strangem carti pentru ea. Cred ca asta ar bucura-o foarte mult. Asadar daca aveti una-doua (noua :) carticele pentru copii mai mari (ea are 10 ani), in stare buna si ati vrea sa le daruiti va rog sa-mi scrieti pe adresa alexa.grigore@yahoo.com. Cartile trebuie stranse pana vineri caci am vrea sa le trimitem sambata la Glodeanu.

Niste prieteni vor darui un birou si ma gandeam ca am putea strange niste banuti sa luam si o biblioteca mica, in care sa-si puna carticelele (care stau acum intr-o cutie de carton). Cea mai ieftina biblioteca la Ikea costa 89 de RON si o puteti vedea aici.

In afara de carti orice alt ajutor e binevenit: creioane colorate, carioci, hartie, caiete, orice credeti ca ar bucura o fetita inteligenta de 10 ani care nu are mai nimic.

Aici este un articol despre ea care a aparut in Jurnalul National.

Multumesc mult si astept cu nadejde un semn de la voi,

Alexandra

Jeni își dorește să devină doctor

Jeni este o fetiță în clasa a patra care locuiește în comuna Glodeanu (Buzău) alături de ceilalți copii despre care am mai povestit. Împreună cu cei doi frați mai mici și mama lor bolnavă încearcă să meargă înainte și să își păstreze nădejdea în dragostea și mila lui Dumnezeu. Și cred că într-adevăr această plăpândă fetiță are mai mult curaj și tărie și credință decât foarte mulți dintre noi care suntem doborâți adesea la cea mai mică greutate. Cei de la Observator au făcut un filmuleț despre sărăcia în care trăiește, despre jertfa pe care o face în fiecare zi pentru familia sa, despre dragostea ei pentru cărți și dorința de a putea învăța mai departe.
Am cunoscut-o pe Jeni, e blândă și cuminte și orice ajutor din partea noastră i-ar fi cu adevărat de mult folos. Mai multe detalii despre cum putem ajuta se găsesc aici.



Alexandra

De dragul artei! - programe de educatie creativa pentru copii la Muzeul Taranului Roman

Am aflat de curand de acest program de activitati pentru copii mici (2-4 ani) si m-am bucurat deoarece cautam asa ceva pentru Nectarie. Abia astept sa participam la prima intalnire.

Iata despre ce este vorba:

Asociatia De dragul artei se lanseaza prin programele de educatie creativa pentru familii cu copii de 2-4 ani, in Muzeul Taranului Roman.

Acestea se vor desfasura in fiecare luna timp de un an, in septembrie acestea derulandu-se dupa urmatorul program:
- Sambata, 3 septembrie, de la ora 10.30, pentru copii intre 2-3 ani
- Duminica, 4 septembrie, de la ora 16.30, pentru copii intre 3-4 ani
- Sambata, 10 septembrie, de la ora 10.30, pentru copii intre 2-3 ani
- Duminica, 11 septembrie, de la ora 16.30, pentru copii intre 3-4 ani
- Sambata, 17 septembrie, de la ora 10.30, pentru copii intre 2-3 ani
- Duminica, 18 septembrie, de la ora 16.30, pentru copii intre 3-4 ani

Specialisti in educatie muzeala, actori, artisti plastici si alti animatori culturali cu experienta au pregatit pentru luna septembrie programul "Unde-o fi Mos Mogos?". In sala Casei Mogos a Muzeul Taranului Roman, copii il vor cauta pe proprietarul si creatorul casei, vor sta de vorba cu „fiica” acestuia (o talentata actrita a Teatrului Ion Creanga) si vor cerceta interioarele de poveste ale casei. In atelier, copiii ajutati de parinti vor construi casute pentru animalute si cuiburi pentru pasari din materiale naturale.
Taxele de participare la program sunt urmatoarele: 20 lei/persoana (copil sau parinte), 50 lei/familie formata din trei membri, 60 lei/ familie formata din patru membri etc.
Programarile se fac la emailul: programari@dedragulartei.ro (confirmarea inscrierii se va face printr-un email al organizatorilor) sau la telefonul: 0745 495 404.
Mai multe detalii se gasesc pe site-ul Asociatiei, www.dedragulartei.ro.

Alexandra

Vara in Bucuresti, cu copiii

Vara aceasta am petrecut-o in multe plimbari prin Bucuresti. Impreuna cu prietena noastra Cristina, care are 12 ani, am colindat orasul, incercand sa gasim lucruri interesante de facut.

Am inchiriat masinute in parcul Izvor (8 lei jumatate de ora), Nectarie o masinuta mica, Cristina una mai mare si Maria intr-un scaunel in spatele ei, iar eu pe o bicicleta tot inchiriata. Intreceri, alergari si bucurie pentru toti.

Am mers la Gradina Botanica sa vedem serele de palmieri. Erau inchise din pricina lucrarilor de reamenajare (sunt deschise doar marti, joi si sambata, intre 9 si 13). Totusi ne-am plimbat pe acolo, am vazut broastele testoase din lac si ne-am catarat pe munte in zona de padure carpatina, care te face sa te simti aproape ca la Busteni. Gradina e curata, poate putin prafuita, dar placuta.

Am mers la Observatorul astronomic. Acolo insa, o mare dezamagire, totul asa de invechit, de ruginit, de intunecos, si un telescop subtirel care iti arata vulcanii de pe luna si inelele lui Saturn. Mici mici de tot si cam atat. Dar copiilor le-a placut, desi ar fi vrut sa vada galaxiile.

Apoi in Cismigiu cu hidrobicicleta si in alta zi cu barca. Nectarie a fost cel mai bucuros, cu un bat lung a pescuit toata plimbarea. Am vazut curcubeul deasupra fantanii din mijlocul lacului.

Am citit ultima carte de la Editura Iona, despre Prorocul Moise care il infrange pe Faraonul cel rau...

Am mers la Piscu, vechi sat de olari (la 30 de km de Bucuresti, in comuna Ciolpani), sa invatam olaritul de la Nea Mitica si Adriana, gazda noastra. Tot acolo am pictat icoane pe sticla si ghivece de pamant.

 

Am descoperit Biblioteca metropolitana pentru copii si tineret Ion Creanga. Dar aceasta a fost o asa de mare bucurie incat voi scrie despre ea intr-o postare separata.

Voi ce-ati mai facut cu copiii vara aceasta? Noi am cam terminat ideile.

Alexandra

Şi sfinţii au fost copii - Sfântul Ierarh Nectarie și Sfântul Ierarh Calinic de la Cernica

Apă pentru copiii din Glodeanu și update

Acum câteva săptămâni scriam despre tabăra Ortodoxă de la Tismana și cu bucurie pot spune că datorită unor oameni generoși încă doi copii vor merge în August în această tabără. Mulțumim Ana, Tudor, Oana, Georgiana, Claudiu, Serban, Rodica, Aniela si Bertha !

Următorul proiect pentru acești copii este săparea unui puț de apă în apropierea caselor lor.

Aceasta deoarece în comuna Glodeanu nu există apă potabilă. Pentru viitorul centru care se va ridica cu ajutorul bunul Dumnezeu în comuna Cîrligu Mare, în curtea bisericii este nevoie să se foreze un puţ la mare adâncime. Realizarea acestui puţ va fi mană cerească pentru familiile din comună pentru că vor avea toţi acces la puţul respectiv, iar oamenii nu vor mai fi nevoiţi să care apă de la mare distanţă, de la fântânile din care izvorăşte o apă care este cât de cât bună.

Forarea unui puţ la 50 de metri adâncime presupune costuri de până la 3.000 de euro. Dacă nu se găseşte apă potabilă la această adâncime va fi nevoie să se sape până la 200 de metri iar costurile sunt uriaşe, până la 20.000 de mii de euro.,

Noi suntem optimişti şi sperăm că apa bună va ţâşni la 50 de m. :)

Așadar toți banii primiți luna aceasta vor fi folosiți pentru forarea puțului.

Nici nu-mi pot imagina cum e să nu ai apă de băut sau să nu te poți spăla decât cu mari greutăți, eu care nu rezist și imediat cârtesc când se oprește apa în bloc doar pentru câteva ore.

Alexandra

Vara, dupa orele de lucru

Redeschidea Ceaiului la Metoc a fost primita cu bucurie de toti vechii clienti, si indreptatit. O gradina irepetabila, cu smochini si visini care umbresc parinteste mesele si bancutele in care sunteti invitati sa luati loc, asa, ca in gradina de la tara, din livada, firesc si prietenos, impreuna cu o persoana draga.

Meniurile au fost imbogatite cu ceaiuri reci, "zgaltaite delicios" dimpreuna cu inghetata, menta, scortisoara sau miere. Puteti servi limonada proaspata, fresh de portocale sau puteti degusta unul dintre minunatele serbeturi facute in casa, stingand din dulceata lor cu un pahar cu apa rece. Bineinteles, sunt si dulceturi disponibile in chiar mai multe sortimente, dar, va recomand sa studiati cu atentie lista dinamica (in continua schimbare) a prajiturilor de casa. Si daca va simtiti neajutorati in fata acesteia, va recomand preferatele mele: prajitura cu ciocolata, halvita de casa (in aluat) si un soi de spanakopita, adusa proaspata ieri.

 In meniu gasiti si un numar considerabil de ceaiuri de calitate, traditionale, aromate, fie ele negre, verzi, albe (ex: Nights in Paris), oolong (ex. Milky Oolong), rooibos (ex: Lemon Love sau cu rooibos verde: Red Fruits), plante si fructe.  (Exemplele sunt dintre ceaiurile mele preferate.)

 Daca toate acestea nu v-au convins, va arat si niste poze din gradina, ca o mica incursiune in atmosfera linistita si imbietoare:

Va asteptam cu drag. Eugenia

Numarul de rezervari pentru Ceai la Metoc: 0732522789

Program: luni-vineri 17-24

sambata-duminica 15-24

Copiii din Glodeanu ar vrea în tabăra de la Tismana

Şase copii din Glodeanu vor pleca în perioada 12 - 23 august în tabăra ortodoxă de la Tismana. Când e vorba să faci o bucurie e destul de greu să alegi între copii. Este suficient să te uiţi pe site-ul oficial al taberei, să vezi câte ateliere, care mai de care mai atractive îi aşteaptă pe copii ca să-ţi dai seama că alegerea e destul de grea.

Preţul taberei pentru un singur copil este de 900 RON (cam 220 de Euro). Costul taberei pentru cinci copii va fi suportat de creştinii unei parohii ortodoxe din Franţa.

După ce a citit pe blog că micuţii vor pleca în tabără, o domnişoară cu suflet mare, care locuieşte în Anglia a decis să suporte ea costul unei tabere pentru încă un copil de la Glodeanu. 

Părintele s-a interesat la organizatorii taberei şi mai sunt locuri libere. Dacă cineva îşi doreşte şi poate să ajute să trimită mai mulţi copii de la Glodeanu în această tabără este rugat să scrie un mail pe adresa părintelui Marian Tudor: preotmariantudor@gmail.com

Nicuşor cu sora lui Denisa

Mă gândeam că ne-am putea uni mai mulţi şi împreună să ajutăm şi alţi copii să meargă în tabără (dacă vă surâde ideea, îmi puteţi scrie pe alexa.grigore@yahoo.com).

Următorii copii care ar putea pleca în tabără dacă se strâng bani, ar fii Nicuşor şi Cristina.

Cristina

Pentru ei această vacanţă ar fi ceva nemaipomenit şi un bun prilej să guste din frumuseţea Ortodoxiei, căci deşi e minunat că au primit haine şi mâncare, totuşi şi sufleţelele lor au nevoie de multă hrană şi sprijin.

Cu drag,

Alexandra

P.S Aici puteţi vedea câteva fotografii din anii trecuţi, din tabăra de la Tismana.

Jocuri cu cârligele

Unul dintre jocurile preferate ale lui Nectarie (aproape 4 ani), când doarme Maria şi trebuie să stăm liniştişi în bucătărie, este jocul cu cârligele. Care pot deveni pe rând căluţ, soldat, garaj, grajd, cercei, gheare de pisică (fiecare prins de un degeţel) şi ce îi mai trece lui prin cap.

Naşterea naturală după cezariană în România

De când am născut-o pe Maria prin cezariană mă tot preocupă acest lucru, citesc pe internet tot ce-mi cade sub ochi, şi apoi mă întristez văzând care e situaţia în România, unde cezarienele se fac pe bandă rulantă iar naşterea naturală după cezariană e aproape o nebunie, foarte puţini medici acceptă aşa ceva, iar adesea condiţiile nu sunt chiar cele mai sigure pentru mamă şi copil.

De aceea mare mi-a fost bucuria să citesc în ultimul număr al revistei Familia Ortodoxă, interviul luat unei mame a 6 copii, care s-au născut astfel:
1. cezariană, 2. natural, 3. cezariană. 4,5,6 natural... Iar acum mama era însărcinată cu cel de-al şaptelea.
Am rămas înmărmurită de bucurie şi mirare. Aceasta mamă locuieşte pe lângă Cernavodă şi stăruinţa ei puternică de a găsi un medic care să o sprijine, nădejdea, credinţa şi ascultarea faţă de duhovnic au ajutat-o să realizeze practic imposibilul: să nască natural nu după o cezariană, ci chiar după două, la un spital de stat din România, de 4 ori! Mai mult, în condiţiile în care avea o tăietură verticală, ceea ce reprezintă un plus de risc.
În astfel de momente în vine în minte o rugăciune de la slujba botezului care spune: Mare eşti Doamne şi minunate sunt lucrurile Tale şi nici un cuvînt nu este de ajuns spre lauda minunile Tale!

Dacă vreunul din cititorii blogului ştie de alte astfel de naşteri naturale după cezariană realizate în Bucureşti m-aş bucura mult dacă mi-ar scrie,

Cu drag,
Alexandra

Vând icoană pictată cu Sfântul Ioan Maximovici

Este pictată pe lemn de tei cu traverse de lemn de stejar, urmând tehnicile vechilor iconari.

Este pe foiţă de aur şi în relief.

Îl înfăţişează pe Sfântul Ioan Maximovici în primii ani de episcopie.

A fost pictată de un iconar autorizat din Braşov.

Formtul este A4 (20x30cm).

Preţul este 550 de lei.

M-aş bucura să ajungă la cineva care îl iubeşte pe Sfântul Ioan Maximovici.

Cu drag,
Alexandra

Un banner pentru copiii din Glodeanu

Copiii din Glodeanu au un nou banner care să le facă cunoscută povestea. Cu cât vor afla mai mulţi oameni, cu atât cantina de care au aşa mare nevoie se va construi mai repede.
Dacă vreţi, puteţi prelua pe blogurile voastre unul dintre bannere sau să le trimiteţi mai departe.
Cu drag,
Alexandra

                                                   

Copiii din Glodeanu la Antena 3, ce s-a realizat, de ce mai e nevoie

De curand cativa prieteni au trimis hainute, jucarii si mancare copiilor din Glodeanu. Au avut ocazia sa-i cunoasca si sa vorbeasca cu Parintele Tudor Marian. Au vazut saracia lor, dar si progresele facute de cand au inceput sa-i ajute oamenii: copiii aveau ceva mancare in dulap, haine mai noi pe ei, unele case erau proaspat varuite, cu geamuri noi la ferestere, curtile fusesera curatate de gunoaie, se simtea deja un aer proaspat de nadejde.

Acum Parintele a definitivat proiectul pentru cantina, care va include si o camera de intalnire pentru copii, in care sa faca tot felul de activitati si o camera dormitor pentru situatii de urgenta, care nu lipsesc, mai ales iarna. Anul trecut Parintele a cunoscut o batrana care toata iarna nu avusese caldura, stand zgribulita sub cateva paturi, sau un copil care statea intr-o casa fara geamuri si fara nici un pic de caldura, si acestea sunt doar cateva exemple. Eu una nici nu pot sa-mi imaginez suferinta lor, mie care mi se pare frig daca cumva e caloriferul doar caldut intr-o zi geroasa de iarna.

In seara aceastala la ora 21.00, la emisiunea "În premieră", pe Antena 3, puteti vedea ce s-a schimbat la Glodeanu si de ce ar mai fi nevoie.

I-am cunoscut si eu pe unii dintre acesti copii, sunt cu adevarat foarte frumosi si buni, unii invata foarte bine, cu totii merg la biserica duminica de duminica si cred cu adevarat ca prin sprijinul nostru pot avea o sansa sa le fie pe termen lung mai bine.

Un ultim gand: de Paste, cativa copii care au mama bolnava i-au spus Parintelui ca ei se roaga ca mama sa se faca bine, sa aiba niste rechizite si carti. Copii intre 3 si 12 ani. Cati dintre propii nostri copii ar spune din inima lor o asa rugaciune?

Alexandra

Povestea lucrurilor (The Story of Stuff)

Revin si eu cu un mic articol, sau mai degraba cateva trimiteri catre articole pe care le-am gasit intresante.
Stiu ca probabil unii gandesc ca avem probleme mai importante de rezolvat pana la cele globale, in functie de prioritatile fiecaruia, totusi.. sunt cateva lucruri demne de atentie in filmuletele acestea.


In timp ce vizionam acest filmulet, aveam in minte cum atunci cand eram mica si locuiam cu parintii, scoteam gunoiul la cateva zile, patru, poate cinci. Uneori galeata de gunoi nu era plina la acel moment. De fapt, rareori duceam gunoiul pentru ca era plina galeata, ci mai degraba ca sa nu miroasa. Uneori protejam hartia asezata pe fundul galetii, ca sa nu consum multa, iar hartia provenea din ziarele tatei, pe care le strangeam mereu pentru astfel de scopuri. :)
Acum scot gunoiul la doua zile, galeata este aproape plina mereu, si am o galeata, credeti-ma, imensa de gunoi. Uneori, la ghena, trebuie sa ma ocup manual de a baga efectiv gunoiul in ghena, ptr ca gura de aruncare este prea mica pentru galeata mea si pentru cat se arunca in ziua de azi, fata de anii '60 in care a fost construit blocul.


Aici ma gandeam cum tata are acasa un radio Grundig din antichitate, mai exact dinaintea mea cu ceva ani (deci mai mult de 30). Sta si acum la tara, prafuit, pe un bufet... mergand, zi de zi, perfect! In schim nu pot spune asta si de Panasonicul cumparat prin facultate.. Imi vine si mie greu sa cred ca oamenii nu mai sunt in stare sa conceapa ceva la fel de durabil ca acum 30-40 de ani. Si nici nu vreau sa ma gandesc la Trabantul bunicului, cu care imi povestea tata ca a mers toata viata...


Tot aceste filmulete mi-au reamintit de o membra a familiei mele care lucreaza intr-un magazin, ca si vanzatoare, in Franta. Mi-a povestit cum destul de multi francezi sunt preocupati de provenienta hainelor pe care le cumpara. Multi refuza un produs daca a fost fabricat in tari asiatice sau africane pentru ca nu vor sa incurajeze fabricile care angajeaza copii sau adulti, la negru, neoferindu-le conditii de munca sau salarii potrivite pentru ceea ce fac. Banui, ca noi suntem cu totii inca in faza in care ne bucuram de un pret mai mic.
Am vazut de asemenea, acum un timp, un episod dintr-un reality show despre o mama cu 17 copii. Ca sa reduca costurile pentru a putea supravietui in mod decent au recurs la diferite metode. Una dintre ele era cumpararea de haine/incaltaminte second hand, ceea ce mie personal mi se pare foarte ok. O alta era fabricarea detergentului pentru spalat in casa.

Pe site-ul http://www.thestoryofstuff.com/ gasiti mai multe astfe de filmulete legate de consumism, cat si de reducerea lui prin deciziile pe care le luam zilnic.
Na, ca m-am entuziasmat de tot. Ma duc sa ma culc. :)

Cu bine, Ena.

Sorţ de bucătărie stil Jane Austen

Ştiind pasiunea mea pentru cărţile victoriene, Eugenia mi-a dăruit de ziua mea un şorţ de bucătărie inspirat de rochile de epocă de secol XIX şi cusut chiar de ea. Am fost tare bucuroasă şi îl port cu mult drag.

Copii în sărăcie cruntă

Am văzut azi acest reportaj despre copiii dintr-un sat de lângă Buzău, numit Glodeanu. Sărăcia lor m-a şocat. Sigur că ştiam teoretic că există sărăcie în ţară, dar să vezi aşa de mari greutăţi prin care trebuie să treacă zilnic aceşti copii, m-a întristat foarte tare. Şi totuşi o nădejde este şi pentru ei, căci sunt inocenţi şi buni şi au un prieten de nădejde, preotul satului care încearcă din toate puterile să-i ajute.

Mai multe detalii puteţi citi pe blogul lui: http://copiiidinglodeanu.blogspot.com/

Sa-i ajutam asa cum putem fiecare!
În dreapta paginii principale au şi cont şi adresa unde se pot trimite lucruri. Tot de acolo puteţi afla şi vârsta copiilor, dacă vreti să le trimiteţi hăinuţe sau încălţări.
Cătălin a vobit cu părintele la telefon şi practic au nevoie de orice: haine pentru copii şi părinţi, încălţăminte, jucării, rechizite,pamperşi, medicamente de bază, icoane, cărţi.


 
Hristos a înviat!



Alexandra

Palatul Povestilor

Palatul Povestilor 

Aceasta carte de povesti ascunde mai mult decat simpla petrecere placuta a timpului a unui copilas impreuna cu parintii sai. Povestile sunt nu numai frumoase, ci si ziditoare de suflet pentru copii. Ele ofera alternativa la cele ce fura copilaria copiilor nostri: televizorul si calculatorul, indeosebi.
Povestile cultiva simtul dragostei pentru familie, pentru aproape, pentru Dumnezeu. Limbajul este apropiat copiilor si nu ii "cearta", ci ii incurajeaza si-i indruma.
Mai jos am redat povestea mea preferata din carte, spre exemplificare.

Zidurile din suflete

 Cartea poate fi cumparata cu rabat de 33% prin comanda telefonica la 0736481500, la pretul de 15 lei (in loc de 22,5 lei, pret disponibil in librarii).

Multumesc,
Eugenia Badea

Urzici şi copii

Primăvara aceasta am gătit des urizici, pentru că ne plac mult şi sunt o sursă bogată de vitamine şi minerale.

Dar curăţatul... o, de cîte ori nu mi-a venit în minte povestea Elizei care trebuia să împletească 11 cămăşi din urizici pentru fraţii ei, iar urizicile ei erau din cele bătrâne, nu mici şi blânde ca ale mele.

Într-un final am găsit o soluţie: coptarea copiilor la alesul urizicilor. Aşa fac şi ei cîte ceva şi stăm împreună, spunem poveşti, timpul trece mult mai repede şi nici nu-ţi dai seama când s-a golit plasa cu urzici.

Nectarie a fost chiar de ajutor, măcar nu le-a împrăştiat peste tot, iar Maria s-a bucurat de codiţele urzicilor şi le-a împrăştiat prin toată bucătăria...

La prânz ne-am bucurat papilele gustative cu o mâncărică bună bună la care am participat cu toţii.

Alexandra

Unde merge darul de blog

Iniţial am vrut să dau toate cele trei cărţi unei singure persoane, dar apoi mi-am zis să se bucure mai mulţi de ele, aşa că vor primi câte o carte:

Marina
Iulia
Cristina Ungureanu

Aştept de la fiecare un comentariu cu cartea aleasă, pe principilul primul venit, primul servit :)

Alexandra

Dar de blog

Dereticând prin bibliotecă am descoperit câteva dubluri. Cum nimeni din preajma mea nu le-a vrut, mi-am zis să le dăruiesc cuiva pasionat de romane englezeşti din secolul al XIX-lea (sau început de secol XX).

Două dintre ele sunt printre romanele mele preferate, Jane Eyre şi Necunoscuta de la Wildfell Hill. Aceasta din urmă a fost scris de sora mai mică a lui Charlote şi Emily Bronte şi este cu totul tulburător: despre o soţie (şi mamă), având un soţ alcoolic şi abuziv, şi care încearcă prin toate mijloacele să-şi protejeze fiul.

Cine le vrea să lase un comentariu aici şi să-mi recomande şi mie o carte de secol XIX (că sigur mai sunt destul comori ce abia aşteaptă să le descopăr).
Câştigătorul va fi anunţat pe 15 martie.

Alexandra

PS. Cărţile sunt în engleză.