Marturie despre minunile Sfantului Nectarie

Pentru ca si noi am fost ajutati de Sfantul Nectarie, m-am gandit sa postez o marturie a unei persoane cunoscute despre ajutorul primit de la Sfant.

"Trebuia sa ne casatorim in anul 2006, la un an dupa nasii nostri. De fapt, stabilisem data, vorbisem la biserica, rezervasem data la restaurant, ne entuziasmasem si toate cele. Apoi la inceputul acelui an, Matei s-a imbolnavit de heptatita C, era vorba de o reactivare a virusului. Parintii au inceput sa faca presiuni sa amanam nunta. Spuneau ca tot stresul nuntii, emotia, ca sa nu mai vorbim de alergatura aferenta nu ii va face bine… Adevarul este ca cifrele analizelor erau mai ingrijoratoare decat alta data (era a 3a reactivare a virusului). Asa ca am renuntat sa mai facem nunta in acel an. Data nuntii noastre a venit si a trecut fara ca nunta sa aibe loc. Eram tare trista.

Apoi, s-a simtit mai bine, venise deja toamna, dar nimeni nu mai aducea vorba despre noi planuri de casatorie. Totul ramasese cumva suspendat, iar confuzia si tristetea mea cresteau..
La asta se adauga o mare datorie pe care o aveam de achitat catre angajatorii mei, cam de dimensiunea a 6 salarii. In acest moment de cumpana, am auzit despre Sfantul Nectarie. Auzisem ca ajutase in special familii si mamici la momentul nasterii, oameni cu boli incurabile, si tot asa. Auzisem chiar cum o femeie, in clipa cea mai disperata a vietii ei, a mers la moaste, si a rostit o rugaciune de genul acesta: “Sfinte Nectarie, nu sunt o femeie credincioasa si nici nu stiu sa ma rog, dar vin la tine cu toata credinta ca ai sa ma ajuti.” Si in marturia ei, Sfantul o ajutase degraba.

M-am gandit sa fac si eu la fel, asa ca am ajuns la moastele Sfantului Nectarie si rugandu-ma am zis “Sfinte Nectarie, vin si eu ca femeia pe care ai ajutat-o, desi ea singura a marturisit ca nu stie sa te roage. Nici eu nu stiu, dar uite in ce probleme sunt..” Si i-am dat Sfantului spre dezlegare: sanatatea lui Matei; relatia noastra, pentru ca nu mai stiam incotro duce; datoria mea, pe care nu stiam cum aveam s-o platesc.

La 2 saptamani de la rugaciunea catre Sfantul Nectarie, eram in timpul programului de lucru, cand s-a primit un mesaj ce a creat multa rumoare in departament. Inca nu stiam despre ce este vorba, ma asteptam sa fie un mesaj legat de noul loc ales pentru petrecerea de Craciun a companiei. Dar nu… Citindu-l, am citit de fapt, despre minunea Sfantului Nectarie: Conducerea companiei stabilise ca toti angajatii sa fie absolviti de toate datoriile catre firma. Nimeni nu mai avea nimic de achitat, inclusiv eu.

Si Sfantul nu m-a lasat aici. Legat de casatoria care se tot amana, la scurt timp am aflat ca sunt insarcinata. Atunci cand am facut testul, am fost coplesita de veste, dar mai tare ma ingrijora ce va spune Matei. Deja ma vedeam singura cu un bebelus in brate, dar ajunsesem sa prefer si asta decat incertitudinea de pana atunci. Astfel ca, mi-am luat inima in dinti si i-am spus. Bucuria a fost foarte mare si a lui si a parintilor mei, desi nu eram casatoriti inca. Si iata acum, la scurt timp, ne-am facut planuri noi de casatorie, care s-au implinit dupa nasterea fetitei noastre.

Cat despre boala lui Matei, virusul hepatitei C a fost neutralizat din acel moment, si desi am repetat periodic analizele, nu s-a mai reactivat.

Aseara citind o alta marturie a Sfantului Nectarie, mi-am reamintit de tot binele pe care ni l-a facut si noua si m-am gandit sa dau si eu aceasta marturie pentru a aduce si acum macar putina multumire pentru darurile nemeritate ale Sfantului catre noi.

Bucura-te, Sfinte Parinte Nectarie!

Sa fie spre folos, Elena."

Jertfa mamei pentru copiii sai

Dupa ce am nascut, desi bucuroasa de Maria, aveam o oarecare tristete (care nu vroia sa ma paraseasca) din cauza cezarienei pe care nu am putut-o evita. Ma tot gandeam de ce a fost necesar sa trec prin asta si nu a ingaduit Dumnezeu sa nasc normal? M-a tot zgandarit gandul acesta, desi Cata ma tot mangaia sa nu caut eu la judecatile lui Dumnezeu si mai ales ca nu ne da El mai mult decat putem duce, ca uite ce repede mi-am revenit, ca practic nu am avut cine stie ce dureri, ca ce bine e Maria. Toate adevarate, dar eu carcotasa... Pana cand mi-am amintit de o carte pe care o citisem in excursia noastra pe la manastirile din zona Argesului, care m-a miscat foarte tare la vremea aceea, si care cred ca a fost scrisa pentru mine, femeie egoista moderna si superficiala a secolului al XXI-lea, pretins ortodoxa, dar care nu vrea sa sufere...

Cartea se numeste Splendida cetate a celor o mie de sori, de Khaled Hosseini, un american de origine afgana care scrie cu mult talent si multa sensibilitate despre tara sa natala. Cetatea sorilor este Kabulul mult incercat de razboi, oras multiform in care vietuiesc impreuna cruzimea si fanatismul cel mai radical si dragostea, jertfa si delicatetea sufleteasca atat de rar de gasit chiar in lumea noastra asa zis civilizata.

Este povestea a doua femei musulmane, doua prietene, care ar putea fi mama si fiica, a luptei lor pentru supravietuire in casa unui barbat cu purtari ingrozitoare, a dragostei cu care isi protejeaza copiii si a felului in care in mod incredibil reusesc sa isi pastreze sufletul.

Cartea aceasta m-a facut sa cred ca poate exista sfintenie si in afara religiei crestine, desi pare cumplit de greu, cu niste sacrificii de neimaginat.

Dar pasajul care are legatura cu povestea mea este acela cand femeia cea tanara se pragateste sa nasca si nu poate. Dupa multe zbateri reuseste sa fie dusa la unicul spital din Kabul care primeste femei si doctorita care o consulta (in mijlocul unei sali pline cu oameni care asteapta!) o anunta ca trebuie cezariana, dar ca, din pacate, din cauza talibanilor, in spital nu exista niciun anestezic, iar acesta nu se gaseste nici de cumparat...

Asadar femeia noastra va fi operata pe viu, fara insa a a scoate un sunet de rusinea celorlate zeci de femei bolnave care isi asteapta randul.

Iar aceasta este doar unul dintre putinele sacrificii (si nu cel mai mare) pe care aceasta mama il va face pentru copiii ei, pentru a ii tine in viata, a-i tine langa ea si mai mult pentru a le pastra sufletelul curat.

Citind aceasta carte am inteles mult mai bine faptul ca dragostea nu se poate fara suferinta, ca oricum in lumea aceasta suferim, asa ca daca putem alege, macar sa suferim pentru dragoste, caci in fnal este mult mai dulce.

Asa ca mi-am revenit din carcoteala si ii multumesc lui Dumnezeu ca nu mi-a dat cat acelei femei musulmane, ci infinit mai putin, doar asa cat sa-mi aduc aminte ca nu trebuie sa trec prin viata ca gasca prin apa.

Alexandra

Softies by Ena

Aceasta postare este un anunt cu privire la inaugurarea noului meu blog: http://www.softiesbyena.blogspot.com/ .

Aici, de fapt, am mutat eu sectiunea de Handmade de pana acum, astfel incat cei interesati de acest aspect only, il pot accesa la adresa de mai sus.

Sper sa mi se alature si Alexandra, daca va mai avea ragazul necesar pentru hobby-urile ei. (In fond, nici eu nu stiu cum voi sta la acest subiect peste vreo 3 saptamani cand voi avea si eu 2 prichindute de fusta.)

Multumesc pentru atentie. :)

Cu drag, Ena

Ficatei de pui la cuptor

De cand ma stiu am ocolit bucatile de ficat din farfurie atunci cand erau facute in tigaie. Nu mi-au placut nicicum si greseala asta era s-o fac si atunci cand am mers intr-o vizita la niste prieteni. Totusi, fiindca mi-au facut pofta, am gustat o bucata. Grozav de bun!!
Si atunci, m-am procopsit cu aceasta reteta pe care o tot fac pentru musafiri care vin pe neasteptate sau pentru sotul meu care nu refuza niciodata o portie.

Avem nevoie de:

-o tavita de ficatei de pui de 500 gr
-o lingurita de vegeta rasa
-o lingura de ulei

Preparam asa:

Se spala bine ficateii in apa rece, se scurg , apoi se pun intr-o farfurie si se presara lingurita de vegeta peste ei. Eu cred ca merge foarte bine in loc de vegeta un amestec propriu de condimente, dar inca nu am incercat.

Intr-un vas mic de yena se pune lingura de ulei atfel incat sa fie intinsa pe toata suprafata lui, se pun ficateii in vas, eventual infipti cu cate o scobitoare. Se dau la foc potrivit in cuptorul preincalzit, timp de aprox 25 de minute, sau pana cand vedeti o culoare grena-vinetie de toata frumusetea, ca sa nu mai vorbim de miros.

Pofta buna!
Eugenia

Un dar minunat si o intrebare

Sambata trecuta s-a nascut cea de-a doua minune a noastra, Maria, mult asteptata si intarziata. Pentru ca a fost in prezentatie transversa nu am putut naste natural de data asta, dar Dumnezeu nu ne-a lasat si refacerea merge tare bine.

De acum suntem acasa si incercam sa ne acomodam cu piticuta, si de aici urmeaza intrebarea mea:

Cum ati procedat voi cu primul copilas la nasterea celui de-al doilea? L-ati tinut acasa, l-ati trimis la bunici, si daca da pentru cat timp? Cum v-ati descurcat in primele saptamani cu amandoi?

Astept cu mare nerabdare raspunsurile mamicilor prietene blogului, chiar daca acesta nu mai e un concurs, tare mi-ar fi de folos un sfat.

Alexandra

Concurs - Cum le sadim copiilor credinta in sufletelele lor micute?

Ne cerem scuze pentru intarziere, motivele sunt frumoase si intemeiate, dar vi le povesteste Alexandra, sper, curand.
Concursul nostru are o castigatoare, se numeste ..NICOLETA.
Tragerea la sorti s-a facut in aceasta dimineata, dorim s-o felicitam in acest sens si asteptam sa ne contacteze la anastasiena@yahoo.com pentru a ne da detaliile legate de adresa (pentru a-i putea livra cadoul) si, de asemenea, asteptam sa ne spuna ce alegere a facut pentru brosa (culori preferate si forma).

Multumim tuturor pentru participare, ne-am bucurat sa citim sfaturile voastre si cu siguranta ca vom urma unele dintr ele.

Doamne ajuta!
Cu drag,
Ena si Alexandra

Little House on the Prairie

Tot asteptand sa vina pe lume piticuta noastra (care a intarziat deja o saptamana) am inceput sa urmaresc serialul Casuta din prerie, pe care il vazusem sporadic cand eram copil si de care imi aminteam cu bucurie.

Il recomand cu caldura tuturor mamicilor cu copilasi de peste 7 ani, care vor sa petreaca impreuna o ora de relaxare, filmul are de toate, aventuri, drame, invataturi crestine (desi unele trebuie discutate, caci nu sunt pe deplin ortodoxe), peisaje, dragoste de oameni si multa inocenta.

Alexandra

Paste cu cascaval la cuptor

Tot scotocind dupa o mancare de dulce buna, dar ca sa dureze macar 2 pranzuri, am dat peste aceasta reteta din Good Food de octombrie (tot la Eugenia in casa, care are cele mai mai minunatii in materie de carti de bucate, mirodenii ingrediente de tot felul!)

Se prepara rapid si e delicioasa.

Avem nevoie de:

400 g de paste

400 g de rosii tocate

1 ceapa mica

250 g de cascaval

2 linguri de ulei

busuioc

sare

Pastele se fierb si se scurg de apa.

Intre timp pregatim un sos din rosiile tocate. Se caleste ceapa tocata marunt in 2 linguri de ulei, e adauga rosiile tocate maruntin si se lasa sa scada un pic (ca 10 minute). La sfarsit se potriveste de sare si se adauga busuiocul.

Pastele se amesteca cu sosul de rosii.

Intr-o tava care nu lipeste (unsa cu unt in prealabil) punem un strat de paste, 1 strat de felii de cascaval, busuioc, apoi iar paste, felii de cascaval si busuioc.

Se da la cuptor pana cand se rumeneste frumos la suprafata. Este foarte gustoasa!

Alexandra

Ciocolata de casa cu nuci si biscuiti

Catalin are o slabiciune pentru ciocolata de casa, si dupa o incercare nereusita am gasit aceasta reteta buna buna, care se prepara in 15 minute si nu prea da gres (am facut-o de 3 ori pana acum).

Avem nevoie de:

50 g apa

200 g zahar

150 g lapte praf

50 g cacao

250 g unt

1 pachet de biscuiti integrali (150 g)

150 g nuci tocate si 50 g nuci pentru ornat

Se fierbe apa impreuna cu zaharul pana se topeste acesta, dupa care se adauga laptele praf si cacaoa, se mesteca bine pana cand se omogenizeaza. Apoi se adauga untul taiat bucati si se mesteca in continuu (la foc mic) pana se topeste tot untul, si compozitia s-a omogenizat. Se adauga nucile taiate marunt si o treime de pachet de biscuiti sfaramati. Se mai amesteca putin.

Intre timp, intr-o tava teflonata, punem biscuiti pe fund pentru a forma un fel de blat. Peste acesta se adauga compozitia de ciocolata, se orneaza cu nucile intregi si se da la rece 12 ore. Noi de obicei am mancat-o dupa vreo 5 :) Daca se respecta cantitatile ciocolata se intareste repede si bine, poate fi tinuta in mana ca baton.

Inca 2 in 1, Alexandra

Anunt imobiliar (direct de la particular) :)

Anuntul este personal, asa ca puteti avea deplina incredere.

Vand apartament 2 camere, situat stradal pe Iancu de Hunedoara (colt cu Perla), inchis la toate geamurile exterioare (inclusiv balcon) cu termopan 6 cam, curat, parchet renovat, gresie-faianta, se poate vinde si mobilat si semiutilat, 2 holuri, camara si debara, balcon de 7,5m amenajabil.
Pentru alte detalii + fotografii, va rog sa ma contactati la anastasiena@yahoo.com.

Pretul aproximativ (adica negociabil) este de 88.000 Euro.

Multumesc, Eugenia.

Concurs - Cum le sadim copiilor credinta in sufletelele lor micute?

Saptamana aceasta blogul nostru implineste un an si ne-am gandit sa sarbatorim printr-un concurs.

Castigatorul va primi din partea noastra doua carti de bucate si o brosa la alegere din noua colectie de toamna a Eugeniei.

Cartile sunt urmatoarele:

Intrebarea concursului porneste din framantarile noastre de mamici a, in curand, patru copilasi (cate doi de caciula :), dintre care doi merg pe 3 ani si au din ce in ce mai multa personalitate, iar probleme pe care ni le ridica sunt din ce in ce mai bulversante. Asa ca asteptam cu interes sfaturile voastre despre ce ati facut ca sa ii cresteti pe copiii vostri aproape de Dumnezeu, despre greseli facute si cum le-ati indreptat si orice altceva ne-ar fi de folos.

Castigatorul va fi ales prin tragere la sorti si anuntat la sfarsitul lunii octombrie.

Multumim si asteptam cu drag comentariile voastre la aceasta postare.

Alex si Ena

Brose - Colectia de toamna

De cateva saptamani o tot rugam pe Eugenia sa fotografiem ultimele creatii de brose, si in sfarsit ieri ne-am reunit pentru o sedinta de pozat. Iata ce a iesit:

Acestea sunt doar seria cu flori, din pacate Eugeniei i-a disparut in mod cu totul si cu totul misterios aparatul din casa (cine are copil de 2 ani stie ce inseamna asta :) si restul broselor mai asteapta pana cand, poate poate buclucasul aparat va aparea.

Alex

Papanasi moldovenesti (Good Food)

Azi dimineata m-am trezit cu mare pofta de papanasi. Am incercat ceva diferit si ceva mai usor, dupa reteta prezentata in ultimult nr din Good Food.

Ingredientele necesare:

1 ou,

250 gr branzica de vaci (eu am folosit Milli, varianta grasa, este foarte gustoasa)

putina sare,

30 gr faina,

ulei.

Pentru servire: cca 200 gr de smanatana (eu folosesc, ca si la iaurt, Campina)

1 pastaie de vanilie, optional

dulceata sau gem.

Intr-un castron am batut putin oul, am adaugat branzica si praful de sare, apoi cele 30 gr de faina. Recomandarea din revista este sa nu ne lasam prada instinctului de a mai pune faina, va iesi grozav asa.

Apoi, cu mainile date prin faina, rulam compozitia intr-un sul cu diametrul de cca 3-4 cm. Acesta se aseaza pe masa (unde exista deja putina faina intinsa) si il taiem in felii, mie mi-au iesit cam 11. Le dam prin faina pe fiecare si le modelam in mana, astfel incat sa ia forma unor chiftelute usor aplatizate.

Se pun la prajit in ulei incins, intorcandu-le dupa cca 1 minut, deci atentie, trebuie sa ne miscam repede. Prind imediat acea culoare brun-aurie. Le scoatem pe hartie absorbanta.

Se servesc cu smantana (daca aveti si vanilie, amestecati semintele de vanilie cu smantana), si putin gem de ..gutui am pus eu.

Sunt excelente si merg grozav la micul dejun.

Ena

Varza dulce calita (de post)

Tot pe val, azi am gatit si varza calita. Demult tot incerc si nu reusesc sa fac, dar de data asta n-am mai amanat. In ciuda faptului ca este prima data, a iesit foarte buna. Asa ca va spun tot ce-am facut.

Ingrediente: o varza de cca 1 kg

1 ardei gras,

o ceapa,

4-5 rosii potrivite

ulei

1 foaie de dafin,

cimbru,

putin marar uscat,

sare.

Se curata varza si se taie in doua, apoi fiecare jumatate se toaca fideluta.

Se aseaza intr-un castron cu putina sare si se lasa se se inmoaie.

Ceapa se toaca si se pune la calit in cca 5 linguri de ulei. Cand se aureste putin adaugat ardeiul gras tocat si el. Aproape imediat adaugat varza. Nu am scurs-o pentru ca in toate retetele in care am citit despre a o scurge, urma si adaugarea de apa mai tarziu pentru a o fierbe... Asa ca m-am gandit ca mai bine sa fiarba in zeama proprie. Varza am adaugat-o treptat cate 2-3 linguri (mari) astfel incat sa aibe timp sa se inmoaie si sa incapa in cratita. :)

Se lasa la fiert, pana cand este destul de patrunsa si apoi adaugat rosiile curatate de coaja si tocate in prealabil. Se amesteca bine.

Cca 15 minute trebuie sa fiarba rosiile, dar va propun sa gustati oricum. Adaugati foaia de dafin, putin cimbru, marar si potriviti de sare, daca mai e cazul. Eu pun si 2-3 catei de usturoi striviti, nu tocati, pentru ca isi lasa mai bine aroma.. Impreuna cu condimentele se amesteca din nou si se mai lasa putin la fiert pentru intrepatrunderea aromelor.

Mie mi-a iesit foarte gustoasa.

Pe curand!

Ena

Placinta cu mere (de dulce)

Iata si marea reintalnire :)

Azi am facut o tarta cu mere, in ciuda burticilor noastre si a celor 2 neastamparati care ne dadeau tarcoale.

Reteta am preluat-o de aici

Am folosit urmatoarele ingrediente:

pentru aluat: sucul de la o lamaie,

350g faina

100g zahar

1plic zahar vanilat

150g unt

1 ou

pentru umplutura:

1,4kg mere

50g unt

150g nuci tocate

zahar si scortisoara, dupa gust

La preparare am procedat asa:

Am batut oul impreuna cu zaharul si pliculetul de zahar vanilat, am adugat faina si unutul facut cubulete, apoi sucul de lamaie. Am framantat pana cand compozitia se ia de pe mana, am adunat-o bine si am pus-o in folie alimentara la frigider, cam 30 min, exact cat ne ia sa pregatim umplutura.

Am curatat merele, (am fiert cojile si cotoarele pentru doua cani de compot, optional), le-am dat prin razatoare, le-am scurs si le-am calit in untul mentionat, adaugand si zaharul (cam 2 linguri). La sfarsit, am adaugat nuca tocata.

Aluatul l-am scos de la rece si l-am intins, apoi l-am asezat intr-o forma rotunda de tarta (cu pereti mai inalti), dar e foarte buna si o cratita simpla. Am pus umplutura peste aluat, intorcand putin marginea de pe peretii cratitei peste ea.

Se da la cuptorul preincins timp de cca 45 de min, pana cand aluatul devine auriu. Se taie rece.

Pofta buna, sotii nostri au fost incantati.

Eugenia& Alexandra

PS Multumim Mihaela pt. reteta!

Manastirea Robaia

Manastirea Robaia este ascunsa intr-o padure la jumatatea drumului dintre Campulung Muscel si Curtea de Arges. Biserica este foarte veche, fiind atestata inca din secolul al XIV-lea. Noi am vizitat-o mai ales datorita faptului ca aici si-a gasit un loc de refugiu Sfântului Cuvios Mărturisitor Sofronie de la Cioara (1764-1766), luptator pentru apărarea credinţei ortodoxe în Transilvania, prăznuit pe 21 octombrie si pentru ca a fost chinovie in ultimii ani de viata a pictorului Pârvu Mutu (+1735).

Din pacate in manastire, afara de aceste scurte mentiuni, nu se afla nici moaste ale Sfantului Sofronie nici mai multe detalii despre viata lui. Am gasit insa cele mai frumoase si mai mari flori pe care le-am vazut vreodata intr-o manastire.

Begonii pe care eu ma straduiesc de un an sa le cresc de o schioapa acolo eram uriase, toate inflorite si asa de vesele. Ne-au pricinuit multa bucurie, si macar pentru aceasta a mertat drumul facut.

Alexandra

Manastirea Sfantul Nectarie de la Sinca Veche

In drumul spre Sibiu ne-am oprit la o manastire de langa localitatea Sinca Veche, unde auzisem noi ca ar fi moastele Sfantului Nectarie. Odata ajunsi acolo ne-a intampinat o sora foarte prietenoasa care ne-a povestit ca de cateva luni calugarii plecasera in alta parte, luand cu ei moastele Sfantului, si in locul lor fusesera trimise o maicuta cu 3 surori de la Manastirea Bistrita (Valcea).

Chiar si fara moastele Sfantului, acolo se simte o pace deosebita. Manastirea se afla in mijlocul dealurilor, este foarte frumoasa si arhitectural, plina de flori si impodobita cu multa simplitate si bun gust.

Paraclisul in care se slujeste este foarte mic, impodobit cu icoane in stil bizantin, si adaposteste moastele unui alt Sfant, al carui nume din pacate nu il mai stiu.

Maicile au si un mic pangar unde am gasit cartea The Saint of Prisons (despre viata lui Valeriu Gafencu) tradusa in limba engleza de catre un monah de la manastirea Oasa. Ne-am bucurat de ea si am adaugat-o bibliotecii noastre, gandindu-ma ca s-a putea sa fie de folos vreodata.

La manastire se ajunge din drumul national Brasov-Sibiu, la 2 km de localitatea Persani, cum mergi spre Sibiu, se face stanga spre Sinca Veche, iar din sat mai sunt cam 3 km pana la manastire, pe un drum asfaltat si foarte bun.

Alexandra

Din concediu - Manastirea Slanic

Fiind in luna a opta nici nu visam la concediu, dar cu ajutorul Maicii Domnului toate s-au randuit asa de frumos: parintii ne-au imprumutat masina, ceilalti parinti l-au gazduit pe Nectarie timp de o saptamana, iar noi ne-am avantat spre Sibiu, Campulung Muscel si Curtea de Arges, o zona pe care nu o vizitasem niciodata.

Biserica mare, care tocmai se picteaza

Cel mai lung popas la o manasire l-am facut la Manasirea Slanic (Arges) unde am participat la hramul de pe 8 septembrie.

Imagine din altarul bisericii mare

Parintii ne-au gazduit foarte frumos, desi bineinteles era plin de pelerini, intr-o camaruta numai a noastra, cu paturi inalte de lemn ca de pe vremea bunicii si iz de var proaspat.

Casuta in care am fost gazduiti

Manastirea se afla intr-o poiana mare in mijlocul unei paduri de fagi, iar drumul pana acolo (din sat) este foarte accidentat, dar merita fiecare emotie ca masina s-ar putea opri intr-o groapa si acolo sa ramana :)

Randuiala e foarte frumoasa, cu liturghie la 5 dimineata, vecernie seara si miezonoptica si ceasuri la 00.30. Cum nu mai participasem niciodata la o slujba de noapte am ramas adanc miscata de frumuseta si tainicul acesteia, de biserica luminata doar de lumanari, de rugaciunea abia murmurata a Parintilor. Pe de alta parte si foiala din suflet era mare, si nerabdarea, si parerea ca da e frumos, dar mai dureaza mult... :(

Interiorul paraclisului

Cu toatea acestea m-am bucurat tare mult de aceasta sedere, de odihna sufleteasca de acolo, de duhul de rugaciune din manastire, care este dat de prezenta staretului Teofil Badoi (despre acesta puteti citi un articol aici). Parintele este in varsta si este bolnav, tocmai fusese operat la ochi, dar si-a gasit timp sa ne dea o binecuvantare si cateva cuvinte de folos, sa ma incurajeze pentru nasterea apropiata si chiar sa ne daruiasca o carte.

In paraclisul in care se slujeste mi-au atras atentia cateva icoane de catapeteasma minunate, despre care ni s-a povestit ca sunt pictate de Parintele Ilie, care se ocupa si de pictarea bisericii mari (inca neterminata). Cel mai mult mi-a placut aceasta icoana cu Maica Domnului si Pruncul, asa de plina de dragoste si de dulceata.

Biserica in care se slujeste (cu hramul Sf Calinic de la Cernica) adaposteste moastele Sfintilor Teodor Tiron si Teodor Stratilat, ale Cuviosului Neofit, ale Sfantului Cuvios Antonie de la Iezerul.

Manastirea Slanic se află în comuna Aninoasa, jud. Arges, la 24 km V de Câmpulung şi 24 km E de Curtea de Arges. Venind din Campulung Muscel, la 2 km de satul Slanic, pe dreapta este un drum pietruit care duce la manastire (cam 5 km). Drumul dintre Campulung Muscel si Curtea de Arges este destul de prost, plin de gropi carpite (unele), asa ca trebuie avut grija, dar macar manastirile aflata pe acest traseu sunt toate semnalizate.

Alexandra

Ciorbita de pui

Ciorbita de pui este o ambitie veche de-a mea, dar care nu a ajuns prea aproape de reusita pana aseara.

Bun, am pregatit asta pentru “ciobita” noastra preferata:

- o ceapa, taiata in 2

- 2 morcovi, curatati si dati fie prin razatoare, fie prin maruntitor

- ½ telina potrivita, tratata ca si morcovul

- Optional, 1-2 cartofi, bucatele mici, si/sau alte legume (dovlecei, alte radacinoase, etc)

- 5 rosii, decojite si tocate marunt sau facute suc

- Pieptul, pulpele si aripile de la 1 pui potrivit

- 1 lingura vegeta, sare, leustean.

Dupa indicatiile unei persoane cu experienta, eu am procedat asa:

Am spalat puiul, l-am transat, astfel incat sa obtin bucatile de mai sus, pe care le-am pus la fiert, in apa cu sare, cat sa le acopere. Dupa 4-5 minute de clocot, iese in general, o spuma uratica. Motiv pentru care, rastorn puiul in strecuratoare, il spal bine, la fel si oala in care a fiert. Apoi, pun bucatile in oala, cam 2-3 l de apa, dupa cum va place, mai plina sau mai apoasa. J Peste ele adaug bucatile de ceapa, putina sare, urmand dupa 5 minute de fiert, morcovul cu telina. Se lasa la fiert pana cand acestea din urma sunt aproape gata. Se adauga sucul de rosii, si vegeta. Apoi, in cam 15 minute ar trebui sa fie gata, dar va indemn sa verificati.

Dupa ce a fiert, verificati daca mai este nevoie de sare, puneti leusteanul tocat marunt (extra-marunt, daca aveti mofturosi ca ai mei la masa).

In acest stadiu, ciorbita mai merge acrita inca. Noi o acrim, dupa gustul fiecaruia, in farfurie, dar o puteti face inca din timpul prepararii, folosind bors, suc de corcoduse si ce alte inventii mai aveti voi pe acasa.

Pofta buna!

Eugenia

Mazare cu pui

Pentru mancarica de mazare, ne sunt necesare dupa cum urmeaza:

- conserva de mazare, cca 400 gr

- o lingura faina

- 1 ceapa potrivita

- O rosie bine coapta, fara coaja, toccata sau blendarita J

- Bucati de piept de pui (cam 1 piept)

- Ulei, marar, sare

Pregatim pieptul de pui, spalandu-l, indepartand pielita si taiandu-l in bucati de marime potrivita.

Intr-o tigaie sau craticioara, prajim in ulei bucatile de pui pana se rumenesc putin si sunt bine patrunse, apoi le scoatem deoparte intr-un vas. In locul lor punem ceapa, taiata marunt, la calit, pana cand sticleste. Adaugam o canuta cu apa si o lasam putin sa fiarba.

Intr-o cana, punem lingura de faina, si o diluam cu apa, atentie sa nu ramana cocoloase. Si aceasta compozitie se adauga peste ceapa, impreuna cu mazarea, urmata la scurt timp de bucatile de pui. Se mai pune apa, in functie de cat de gros ne dorim sosul. Spre sfarsit, punem rosiile, eu le pun in blender inainte, adtfel incat este suc de rosii. Se mai lasa cam 10 minute, apoi potrivim de sare si presaram marar, proaspat tocat.

Se serveste calda, cu sau fara friganele.

Ena

Ostropel cu pui (a la mama lui Andrei)

Necesare:

bucati de pui, merge bine si bucati de piept, sa presupunem 1 pui bucatit

Rosii (la un pui, merg cel putin 1 kg)

Cimbru

Sare, usturoi (cativa catei, dupa gust)

Se rumenesc bucatile de pui intr-o tigaie, pana devin aurii.

Eu le mut apoi intr-o cratita (in care voi face toata mancarea), si adaug apa, lasandu-le sa fiarba. (Poti pune si o lingura de ulei, dar daca ai mai mult pulpe sau parti mai grase, piele, etc, nu mai pune ulei, ies ft bine si fara.)

Cand mi se par aproape gata, adaug rosiile cojite si tocate marunt, cred ca pot fi si blendarite, iar e dupa cat de gros va place sosul. Se poate adauga si cimbrul, cateva foi de dafin sis area. Pe parcurs, iarasi dupa preferinta, se mai poate adauga apa. Spre final, adaugam usturoiul strivit, dar nu ca la mujdei, mai cu mila. J Mai fierb un minut-doua si se opreste.

Evident, merge bine cu piure!

Ena

Proscrisul

Am intrat din nou in concediu, si ce bine e sa fim din nou acasa cu totii, cu Nectarie topaind vesel in jurul nostru.

Intre timp am citit o carte foarte buna despre care vreau sa scriu aici. Se numeste Proscrisul si este scrisa de o tanara autoare din Anglia aflata la primul sau roman. Cartea m-a cucerit de la primele pagini, povestea unui baiatel care isi pierde mama in conditii tragice si a carui viata se da cu totul peste cap dupa acest eveniment. Baiatul se dovedeste a fi o fire foarte sensibila, introvertit, incapabil sa traiasca normal cu durerea pierderii mamei, dar in acelasi timp cu un suflet plin de bogatii si de dragoste.

Actiunea se petrece la sfarsitul anilor 50 intr-un orasel linistit din sudul Angliei, in apropiere de Londra. Lewis are nouăsprezece ani şi de-abia a ieşit din închisoare, iar intoarcerea sa va provoca o implozie nu numai în familia sa, ci şi în întraga comunitate. Comunitate care sub aparenta unei vieti idilice ascunde secrete tulburatoare, pe care firea sincerea desi devastata a tanarului nu le poate tolera. Este un timp al constrangerilor sociale, al salvarii aparentelor, al mersului la biserica pentru a-ti pastra pozitia in comunitate (lucru care mi s-a parut asa de trist), al sentimentelor refulate si al ipocriziei.

In acest mediu, Lewis, tanar delincvent si profund tulburat sufleteste si prietena sa Kitty sunt paradoxal cei mai normali din intreaga povestire si nu poti decat sa-ti doresti ca in final, cumva, sa le fie bine.

Ce mi s-a parut interesant in aceasta carte, mie, mamica cu ochii in patru sa nu-mi cresc copiii cum nu trebuie, este tocmai faptul cum educatia pe care i-o dau mama si tatal ii influenteaza viitorul lui Lewis. Lipsa dragostei adevarate dintre mama si tata, raceala si lipsa de intelegere din partea tatalui, alcoolismul amandurora, si mai ales durerea provocata de moartea mamei, pe care nu o poate imparatasi cu nimeni il marcheaza profund pe Lewis, care se va lupta cu aceasta mostenire pe tot parcursul romanului.

Din fericire Sadie Jones este si ea o optimista si crede in libertatea fundamentala a omului, care poate alege binele in pofida nenumaratelor tare din trecut.

O carte pe care o recomand cu caldura, desi pe alocuri este destul de dura, dar in ansamblu foarte umana si plina de lucruri interesante de retinut, despre copii, parintii si relatia cu comunitatea.

Iata aici un interviu cu autoarea despre roman

Si un trailler realizat de editura englezeasca la care a aparut romanul

Alexandra

Premiu

Am primit un premiu de la Eileen careia ii multumim!

Regulile acestui premiu sunt urmatoarele:
1. afisarea premiului
2. afisarea linkului celui care a acordat acest premiu
3. oferirea lui la 10 bloggeri
4. informarea bloggerilor prin mesaj

Oferim acest premium urmatoarelor blogarite :) care ne inspira:

Irina mai ales pentu ultimul sau articol datator de nadejde: de la al treilea copil nu mai conteaza...

Iulia pentru articolele sale pline de caldura

Anca pentru ca este o luptatoare si apara inocenta copiilor ei, ceea ce si noi ne dorim tare mult

Alexandra

Alte carti pentru copii

Zilele acestea mi s-au scurs ochii dupa trei carticele in engleza, care cred ca l-ar incanta foarte tare pe Nectarie. Toate sunt minunat ilustrate si au o poveste foarte sensibila (asa cum imi place mie, mamica in 7 luni, gata sa dau apa la soareci cu orice ocazie :)

Pe Bobo il cunoastem deja, este personajul preferat al lui Nectarie. In cartea aceasta povestea maimutei care traieste in jungla alaturi de mama si prietenii lui continua, Bobo este incantat de baita de seara dar nu vrea sa mearga la culcare dupa aceea. Este foarte haioasa lupta dintre mama si Bobo si delicatetea cu care mama, lasandu-i mai multa libertate (si cu ajutorul prietenilor) reuseste sa-l aduca in pat pe micut. Pe mine una m-a cucerit.

Apoi poveste lui Wild si Woolly care sunt primul o capra salbatica si al doilea o oaie domestica. Ei se intalnesc in padure si nu le vine sa creada ca fac parte din aceeasi mare familie. Asa ca hotarasc sa petreaca o zi in padure cu Wild si un pe pasune cu Woolly. Ce s-a intamplat mai departe este o incantare care arata cum pot fi depasite diferente de tot felul, daca exista dragoste si bunavointa.

Si nu in ultimul rand o carte despre sunetele noptii care uneori ne fac sa ne fie teama, daca nu stim de unde sunt: iepurii care se aduna fosnind in culcus, caprioara care alearga la rau sa bea apa, bufnita care isi face rondul pe o creanga s.a.m.d., mai ales pentru cei care locuiesc la tara (caci in Bucuresti ne-ar trebui o carte despre ambulanta, pompieri, adolescenti care petrec noaptea pe scarile blocului :(

Cartile pot fi comandate pe amazon iar unele dintre ele le-am vazut in librariile bucurestene.

Alexandra

Carti de povesti

De doua saptamani m-am intors la serviciu, si cum lucrez din nou cu cartile m-am gandit sa fac o selectie din cele mai frumoase si interesante carti pentru copii care sa gasesc prin librarii. Bineinteles criteriile sunt cat se poate de subiective, si cu siguranta voi omite cateva, dar iata cu ce mi-a atras atentia:

In ceea ce priveste cartile de povesti, m-am indreptat mai ales spre acelea care au si alte povesti decat cele clasice (Grimm, Andersen, Perrault), care deja au invadat piata, le gasesti in o multime de editii, dar de fapt sunt unele si acelasi povesti. Mi-a atras atentia o carte de la Litera numita Ocolul pamantului in 80 de povesti. Povestile sunt din toata lumea, destul de scurte dar pline de invataminte frumoase si in plus foarte frumos ilustrate.

Apoi de la Erc Press, Marile povesti ale Europei, de data aceasta o selectie de pe continentul european, din Norvegia pana in Italia.

Si a treia pe ziua de azi este o carte de la Editura Art, Cele mai frumoase povesti, potrivita pentru copilasii de 4-5 ani, datorita ilustratiilor minunate, a scrisului mare si a accesibilitatii povestilor, care sunt mai toate despre animale si copii si despre bine si rau.

Iar ultima a aparut la Editura Girasol, se numeste Sa citim povesti, si desi cuprinde mai ales povesti clasice, este atat de frumos ilustrata si atat de atragatoare incat nu m-am putut abtine sa nu o recomand. In plus ceea ce m-a atras la ea a fost si faptul ca are o multime de sugestii asupra intonatiei care trebuie folosita cand citim povestea, asupra invatamintelor care pot fi trase din ea, ceea ce pentru o mamica incepatoare ca mine a fost excelent.

Despre Editura Girasol vreau sa adaug ca imi este tare draga, publica o multime de carti tare frumoase pentru copii, iar la targurile de carte practica niste reduceri foarte mari, de pana la 30-40%, ceea ce m-a facut sa umplu incet dar sigur biblioteca cu cartile lor.

Alexandra