Primăvara aceasta am gătit des urizici, pentru că ne plac mult şi sunt o sursă bogată de vitamine şi minerale.
Dar curăţatul... o, de cîte ori nu mi-a venit în minte povestea Elizei care trebuia să împletească 11 cămăşi din urizici pentru fraţii ei, iar urizicile ei erau din cele bătrâne, nu mici şi blânde ca ale mele.
Într-un final am găsit o soluţie: coptarea copiilor la alesul urizicilor. Aşa fac şi ei cîte ceva şi stăm împreună, spunem poveşti, timpul trece mult mai repede şi nici nu-ţi dai seama când s-a golit plasa cu urzici.
Nectarie a fost chiar de ajutor, măcar nu le-a împrăştiat peste tot, iar Maria s-a bucurat de codiţele urzicilor şi le-a împrăştiat prin toată bucătăria...
La prânz ne-am bucurat papilele gustative cu o mâncărică bună bună la care am participat cu toţii.
Alexandra
marți, 5 aprilie 2011
vineri, 18 martie 2011
Unde merge darul de blog
Iniţial am vrut să dau toate cele trei cărţi unei singure persoane, dar apoi mi-am zis să se bucure mai mulţi de ele, aşa că vor primi câte o carte:
Marina
Iulia
Cristina Ungureanu
Aştept de la fiecare un comentariu cu cartea aleasă, pe principilul primul venit, primul servit :)
Alexandra
Marina
Iulia
Cristina Ungureanu
Aştept de la fiecare un comentariu cu cartea aleasă, pe principilul primul venit, primul servit :)
Alexandra
vineri, 11 martie 2011
Dar de blog


Cine le vrea să lase un comentariu aici şi să-mi recomande şi mie o carte de secol XIX (că sigur mai sunt destul comori ce abia aşteaptă să le descopăr).

Alexandra
PS. Cărţile sunt în engleză.
marți, 8 martie 2011
Laptele de mamă şi conjuctivita

De aproape patru ani, Nectarie şi apoi Maria au avut mai multe sesiuni de conjunctivită şi cu excepţia uneia singure, restul s-au vindecat punând în ochişorii bolnavi lapte de mamă, de 8-10 ori pe zi, timp de 4-5 zile (asta după ce ştergeam ochii cu ser fiziologic).
Cu adevărat laptele de mamă e o minunăţie şi încă o dată mulţumiri pediatrei noastre că ne-a sfătuit să-l folosim cu încredere de fiecare dată.
Alexandra
marți, 1 martie 2011
Giveaway de la Luthelo
luni, 28 februarie 2011
duminică, 20 februarie 2011
Biscotti cu malai si portocale
Acesti biscotti sunt mai moi decat retetele traditionale italienesti care rup dintii. :) Cum Anastasia nu este mare fan la rupt dintii in mancare (orice motiv este bun ca sa nu manance..), iar eu sunt fan biscotti, m-am gandit ca reteta asta ne va impaca pe amandoua.
Ingredientele:
175 gr faina cu agent de crestere
90 gr zahar brun (am pus normal)
50 gr unt
coaja de la o portocala
1 ou
2 linguri de suc proaspat stors din portocala respectiva
1 pinch de scortisoara (un varf de lingurita)
1 lingurita si jumate praf de copt
50 gr malai
Preparare:
Se freaca unutul cu zaharul pana devine cremos si pufos. Se adauga oul, se omogenizeaza, apoi coaja de portocala, sucul, faina, praful de copt, scortisoara si malaiul.
Se framanta putin pe o suprafata presarata cu putina faina (da, e lipicioasa) si se formeaza un baton de cca 25-20 cm si usor turtit deasupra.
Se coace cca 25 min, se scoate din cuptor si se lasa sa se racoreasca cam 5 min. Cu un cutit foarte ascutit (ca sa nu se faramiteze) se taie feliute de 1 cm.
Se pun feliile inapoi in tava, cu spatii intre ele, si se dau din nou la cuptor 15-20 min pana se rumenesc. Se scot pe un gratar sa se raceasca.
Se pot servi, dupa parerea mea, dati prin ciocolata alba, sau alaturi de o bautura calda, si o carte cu poezii, italienesti, de ce nu? (Va recomand cu caldura poetul meu preferat dall'Italia, Umberto Saba.)
PS: Si da, sustin si poezia de pe strada, mergeti la Street Delivery! :)
vineri, 18 februarie 2011
Supa de cartofi cu praz si cimbru
Zilele acestea, de cand dadu acest ger insuportabil, am facut supa aceasta delicioasa. Nu a fost prima data, asa ca mi-am permis sa "aberez" pe seama ei. :)
Ingrediente:
2 fire de praz(daca este romanesc, puneti vreo 3-4)
5-6 cartofi
200 ml de smanatana lichida (ptr frisca) sau lapte
smantana ptr servit sau iaurt gras (cremoso :D)
putin unt
sare, piper, cimbru
Se pune putin unt in oala (finala) si se caleste prazul taiat rondele. Se adauga cartofii si apa, cat sa acopere bine, si se lasa sa se fiarba bine legumele.
Apoi se dau in blender, se pun din nou pe foc, adaugandu-se smanatana lichida, sare, piper (acesta se poate adauga doar in farfurie, daca mananca si copii, ca in cazul nostru), cimbru, dupa gust.
La servire, am aberat cel mai mult, pe langa iaurtul gras, ceea ce era de ajuns :), am aberat un drizzle de ulei de diferite proveniente, picaturi de lamaie si piper colorat. :D Plus, o coaja de paine cu cartofi pe care o banui tare ca este cu fulgi (de cartofi) si vanzatoarea nu vrea sa-mi spuna.
Enjoy! Afara o fi frig, dar acasa e CALD. Ena
miercuri, 16 februarie 2011
Vând icoană pictată cu Părintele Sofronie de la Essex
Este pictată pe lemn de tei, la dimensiunea de 22x30 cm, de un iconar autorizat.
M-aş bucura să ajungă la cineva care are evlavie la Părintele Sofronie.
Preţul este 380 RON
Mulţumesc,
Alex
Update: Icoana e rezervată, mulţumesc Andreea!
Biscotti cu ciocolata amaruie si alune
Perioada italiana... continua.
Pe site la Chef Mazilique am gasit aceasta reteta geniala de biscotti, foarte simplu de facut si chiar rapida, in ciuda faptului ca produsul trebuie copt de doua ori.
Ingrediente:
200g faina
150g zahar
60g cacao
60g ciocolata taiata bucati
3/4 lingurita praf de copt
1/2 lingurita sare
1 lingurita extract de vanilie
3 oua batute
100g de alune
Intr-un bol, amestecam ingredientele uscate, mai putin alunele, cand s-au omogenizat bine, adaugam ouale batute in prealabil cu extractul de vanilie. Framantam pana ni se super-lipesc mainile si nu ne impacientam, este normal. (Marturisire, cred ca eu am pus ceva mai multa cacao, asa ca am adaugat un ou, pentru ca erau toate mici.)
Am format din aluat 4 "batoane", cam de aceleasi dimensiuni ca si cele de la paine de pe vremea noastra, usor mai turtite. In cuptorul preincins cam 25 de minute, se racesc, le taiem, inapoi in cuptor inca 15 minute.
Le-am incercat pana acum cu ceai si lapte, dar le vad bine si cu suc de portocale (intotdeauna mi-a placut combinatia de citrice si cioco).
Enjoy, Ena. :D
luni, 14 februarie 2011
Pate de ficat cu stafide (a la Mazilique)
O prietena mi-a dat pontul unui blog pe gustul meu, mai tarziu am inteles de ce, apartine editorului Good Food, si cum sunt fan revista, sunt si fan al acestui blog.
Reteta pate-ului de ficat chiar este un succes, iese bun, cremos, un gust deosebit, safidele pot fi optionale, dar chiar va sfatuiesc sa le folositi.
Eu, tot la sfatul prietenei de mai sus (pupici!!!) am fiert ficateii in lapte (o tava de ficatei, cca 1 l de lapte), spre final am adaugat vreo 2 catei de usturoi pisati si busuioc uscat, dupa gust.
I-am scos si i-am pus in blender cu 100 gr smanatana de frisca, putin vin in care ati fiert stafidele si busuioc.
Va recomand cu caldura sa le asezati precum Mazilique, pentru o masa prezentabila. Eu nu am apucat, prea multii doritori de gustare s-au pus pe mancat inainte de aranjamente. :D
Da, am si poze, urmeaza. Kisses, Ena.
Reteta pate-ului de ficat chiar este un succes, iese bun, cremos, un gust deosebit, safidele pot fi optionale, dar chiar va sfatuiesc sa le folositi.
Eu, tot la sfatul prietenei de mai sus (pupici!!!) am fiert ficateii in lapte (o tava de ficatei, cca 1 l de lapte), spre final am adaugat vreo 2 catei de usturoi pisati si busuioc uscat, dupa gust.
I-am scos si i-am pus in blender cu 100 gr smanatana de frisca, putin vin in care ati fiert stafidele si busuioc.
Va recomand cu caldura sa le asezati precum Mazilique, pentru o masa prezentabila. Eu nu am apucat, prea multii doritori de gustare s-au pus pe mancat inainte de aranjamente. :D
Da, am si poze, urmeaza. Kisses, Ena.
sâmbătă, 12 februarie 2011
Câştigătorii concursului Editurii Iona
Câştigătorii concursului Editurii Iona sunt Ecaterina, Ramona şi Pr. Laurenţiu Stoicescu.
Aceştia trebuie să scrie pe edituraiona@gmail.com pentru a spune cartea aleasă drept premiu şi adresa unde să fie trimisă.Tot ei au 30% reducere la un al doilea titlu comandat, dacă doresc.
Alexandra
Aceştia trebuie să scrie pe edituraiona@gmail.com pentru a spune cartea aleasă drept premiu şi adresa unde să fie trimisă.Tot ei au 30% reducere la un al doilea titlu comandat, dacă doresc.
Toţi participanţii la concurs primesc 20% reducere la cărţile comandate, dacă doresc.
Alexandra
luni, 31 ianuarie 2011
Concurs cu premii în cărţi
CONCURS
Cei trei câştigători for primi o carte la alegere şi 30% reducere la un al doilea titlu comandat (dacă doresc).
Toţi participanţii vor primi 20% reducere la titlurile comandate (dacă doresc).
Aveţi şanse de trei ori mai mari dacă puneţi un link pe blogul vostru către acest concurs sau adăugaţi pe blog bannerul nostru (dacă aţi făcut unul dintre aceste lucruri, vă rog să menţionaţi în comentariu).
Cărţile care vor fi oferite drept premiu sunt:
Pentru a participa la concurs trebuie să răspundeţi pe siteul Editurii (aici) la întrebarea: Câte zile a stat Prorocul Iona în pântecele balenei?
Toţi participanţii vor primi 20% reducere la titlurile comandate (dacă doresc).
Aveţi şanse de trei ori mai mari dacă puneţi un link pe blogul vostru către acest concurs sau adăugaţi pe blog bannerul nostru (dacă aţi făcut unul dintre aceste lucruri, vă rog să menţionaţi în comentariu).
Cărţile care vor fi oferite drept premiu sunt:
Concursul se încheie pe 10 februarie, iar câştigătorii vor fi anunţaţi pe 11 februarie.
Editura Iona a luat chip din dorinţa de a face o trecere lină de la cele ale lumii acesteia la năzuinţele duhului. Conceptul editurii se situează la graniţa dintre tărâmul Dreptei Credinţe şi cel al culturii, încercând să cultive în cititori nu numai o desfătare a sufletului, ci şi să înfăţişeze ochiului omenesc bucuria cărţilor frumoase.
Editura publică cărţi de teologie ortodoxă, dar şi cărţi pentru copii, încercând să îmbine mesajul creştin-ortodox cu ilustraţii minunate, astfel încât copiii să se simtă atraşi să răsfoiască paginile poveştilor noastre.
sâmbătă, 29 ianuarie 2011
Cât de puţin pentru copilaşii bolnavi
Aproape în fiecare zi citesc sau mi se vorbeşte despre atâtea cazuri de copilaşi bolnavi şi despre părinţii lor disperaţi care nu ştiu ce să mai facă ca să-i ajute. De multe ori nici nu-mi mai vine să citesc, căci aşa mă întristez, mai ales când nu pot să ajut pe fiecare. Dar adevărul este că de multe ori putem ajuta măcar un pic. Măcar un copilaş. Măcar din când în când. Şi puţinul acela se adună, şi poate, cu ajutorul lui Dumnezeu un copilaş, primeşte o nouă şansă.
Azi am citit despre Eva.
Şi Nectarie are aproape 4 ani şi ca întotdeauna ceea ce ţi-e cunoscut, te mişcă mai adânc.
V-as ruga sa postati si voi acest mesaj, dacă vreţi.
Cu multumiri,
Alex
Azi am citit despre Eva.
Eva a împlinit pe 27 ianuarie 4 ani. Şi tocmai a fost diagnosticată cu Leucemie Acută Limfoblastică tip L1. Cine crede că o poate sprijini cumva află mai multe de pe site-ul dedicat Evei: mariaeva.ro.
Şi Nectarie are aproape 4 ani şi ca întotdeauna ceea ce ţi-e cunoscut, te mişcă mai adânc.
V-as ruga sa postati si voi acest mesaj, dacă vreţi.
Cu multumiri,
Alex
Tort de ciocolată cu nuci
![]() |
Poza din revistă |
Avem nevoie de
200 g de nuci mărunţite (eventual prăjite)
300 g de unt, 125 g topit şi 175 g înmuiat
250 g de ciocolaă cu lapte
250 g de ciocolată neagră, plus extra pentru decorat
150 g de zahăr fin
6 ouă
1 lingură extract de vanilie
570 ml de smântână dulce pentru frişcă
![]() |
Poza mea |
2. Se topeşte ciocolata oficial la bain-marie, dar eu am folosit o crăticioară teflonată şi a fost ok.
3. Se amestecă bine zahărul, untul şi ouăle.
4. Se adaugă ciocolata topită, extractul de vanilie şi 125 ml de smânână şi se bat încă 2 minute.
5. Se adaugă peste blat şi se lasă la frigider cel puţin 3 ore.
Înainte de servire se bate frişca şi se adaugă tortului. Pe deasupra se rade ciocolată.
Poza revistei e mult mai atrăgătoare decât a mea, dar tortul a fost foarte gustos chiar şi aşa. Şi sigur poate fi decorat cu mai multă măiestrie decât am reuşit eu :)
Alex
luni, 24 ianuarie 2011
Chec Ileana
Citeam undeva despre cum in toate caietele de bucate prajiturile au numele persoanelor de la care am luat reteta. Asa se intampla si cu aceasta si este delicioasa. Se face foarte usor si este are o consistenta moale, placuta, gust aromat.
Ingrediente:
1 pach unt
4 oua
250 gr de zahar
250 gr faina
3 linguri cu cacaoa
1 lingurita de scortisoara
1 varf de lta de nucsoara
putina sare, 1 plic de zahar vanilat
1 praf de copt
1 cescuta de vin rosu
Preparare:
Se freaca spuma unutul impreuna cu zaharul si zaharul vanilat, apoi se adauga ouale. Se omogenizeaza si se adauga mirondeniile, cacaoa, apoi faina amestecata cu praful de copt. Se amesteca si la final se adauga cescuta de vin rosu.
Se da la cuptor incins, pe foc mic-mediu, timp de 30-40 minute.
Se glazureaza dupa racire.
Multumesc Ileana. :D
Pofta buna, Ena.
Ingrediente:
1 pach unt
4 oua
250 gr de zahar
250 gr faina
3 linguri cu cacaoa
1 lingurita de scortisoara
1 varf de lta de nucsoara
putina sare, 1 plic de zahar vanilat
1 praf de copt
1 cescuta de vin rosu
Preparare:
Se freaca spuma unutul impreuna cu zaharul si zaharul vanilat, apoi se adauga ouale. Se omogenizeaza si se adauga mirondeniile, cacaoa, apoi faina amestecata cu praful de copt. Se amesteca si la final se adauga cescuta de vin rosu.
Se da la cuptor incins, pe foc mic-mediu, timp de 30-40 minute.
Se glazureaza dupa racire.
Multumesc Ileana. :D
Pofta buna, Ena.
sâmbătă, 22 ianuarie 2011
Carte pentru copii

De exemplu, la minunea învierii lui Lazăr, povaţa este că niciodată nu e prea târziu să ceri ajutorul lui Dumnezeu. El poate schimba lucrurile în bine chiar când pare că nu se mai poate face nimic. Şi chiar aşa e, Lazăr fiind mort, câţi dintre noi am mai fi crezut că se mai poate face ceva?
Cartea are 40 de pagini şi un preţ excelent de 9 lei.
Sper ca editura să crească şi să ne bucure în curând şi cu alte cărţi ortodoxe practice pentru copii, căci e mare nevoie.
Alexandra
Săpunurile naturale - mica mea bucurie
De câteva vreme caut alternative mai sănătoase la săpunul şi şamponul din supermarket; asta deoarece Maria şi tatăl ei fac o alergie foarte neplăcută la vreunul din ingredientele lor. Am testat mai multe produse de la Plafar, dar niciunul nu m-a convins cu totul.
Acum vreo lună am intrat pe Breslo şi am descoperit comunitatea celor care realizează săpun acasă, la rece. Mi-a plăcut imediat ideea şi am încercat produsele mai multor magazine, dar două mi-au plăcut în mod deosebit: Luthelo şi Herbine.
De la Luthelo mi-a plăcut foarte mult un săpun cu tărâţe (Cleopatra Scrub) care are două jumătăţi: prima îţi curăţă faţa aşa de bine, iar a doua o hidratează datorită ingredientelor ca untul de shea şi uleiul de migdale. Nu are miros (ceea ce eu apreciez foarte tare) şi a devenit preferatul meu. Tot de la ea îmi surâde si săpunul Blu antibacterian pe care abia aştept să-l regăsesc pe Breslo.
Herbine m-a cucerit cu totul cu şamponul solid Nutty. Părul meu e tare nesuferit, se îngraşă extrem de repede după spălare, dar acum a rezistat pufos trei zile, şamponul e foarte plăcut, natural, fără miros. În plus, mi-a plăcut mult felul delicat şi cu mult bun gust în care au fost ambalate săpunurile, şi voi reveni cu plăcere în magazinul Anei (Herbine).
Blogurile lor le găsiţi aici şi aici.
De la Diana am primit cadou, împreună cu wrapul comandat, o loţiune solidă de corp de aici. Nu ştiam de existenţa acestor feluri de creme şi am fost luată cu totul prin suprindere de cât de plăcută şi eficientă este şi mai ales de cât este de naturală! În general nu folosesc creme, dar una în casă pentru când e pielea tare uscată chiar şi eu cred că trebuie să fie, şi atunci măcar să fie una cu totul nedăunătoare, fără chimicale, uşor de aplicat şi bună cu tenul.
Aşadar, de acum am un săpun natural care îmi place, un şampon solid pentru toată familia şi o cremă la nevoie. Urmează testarea unui deodorant solid, dar la următoarea indemnizaţie :)
Alex
Acum vreo lună am intrat pe Breslo şi am descoperit comunitatea celor care realizează săpun acasă, la rece. Mi-a plăcut imediat ideea şi am încercat produsele mai multor magazine, dar două mi-au plăcut în mod deosebit: Luthelo şi Herbine.

Herbine m-a cucerit cu totul cu şamponul solid Nutty. Părul meu e tare nesuferit, se îngraşă extrem de repede după spălare, dar acum a rezistat pufos trei zile, şamponul e foarte plăcut, natural, fără miros. În plus, mi-a plăcut mult felul delicat şi cu mult bun gust în care au fost ambalate săpunurile, şi voi reveni cu plăcere în magazinul Anei (Herbine).
Blogurile lor le găsiţi aici şi aici.
De la Diana am primit cadou, împreună cu wrapul comandat, o loţiune solidă de corp de aici. Nu ştiam de existenţa acestor feluri de creme şi am fost luată cu totul prin suprindere de cât de plăcută şi eficientă este şi mai ales de cât este de naturală! În general nu folosesc creme, dar una în casă pentru când e pielea tare uscată chiar şi eu cred că trebuie să fie, şi atunci măcar să fie una cu totul nedăunătoare, fără chimicale, uşor de aplicat şi bună cu tenul.
Aşadar, de acum am un săpun natural care îmi place, un şampon solid pentru toată familia şi o cremă la nevoie. Urmează testarea unui deodorant solid, dar la următoarea indemnizaţie :)
Alex
Saratele
Dupa o perioada prea lunga de absenta (justificata, :D) iata si o reteta de saleuri cu care ne-am distrat zilele acestea.
Ingredientele:
cca 700 gr faina
150 ml de vin alb
150 ml de smantana
1 pach de margarina
putina drojdie
sare, chimen, mac
Se ia o bucata copil si se pune la treaba. O oala in care se pun toate ingredientele i se dau sa le amestece bine, apoi le amestecam noi ca sa fim sigure ca iese omogen. Aluatul se da la frigider timp de 1-3 ore.
Se scoate, se intinde intr-o foaie de grosime dupa cum dorim.. Se taie in bastonase si se ung fiecare cu ou impreuna cu artistul casei. Apoi presaram mac sau chimen.
Se dau la cuptorul incins ptr cateva minute, la foc potrivit. Se scot, se racesc si se depoziteaza etans, asta daca nu punem un film si le rontaim imediat.
Din aceasta cantitate ies destul de multe, cel putin vreo 4-5 tavi de cuptor ca in imagine.
Pofta buna. Ena
Ingredientele:
cca 700 gr faina
150 ml de vin alb
150 ml de smantana
1 pach de margarina
putina drojdie
sare, chimen, mac
Se ia o bucata copil si se pune la treaba. O oala in care se pun toate ingredientele i se dau sa le amestece bine, apoi le amestecam noi ca sa fim sigure ca iese omogen. Aluatul se da la frigider timp de 1-3 ore.
Se scoate, se intinde intr-o foaie de grosime dupa cum dorim.. Se taie in bastonase si se ung fiecare cu ou impreuna cu artistul casei. Apoi presaram mac sau chimen.
Se dau la cuptorul incins ptr cateva minute, la foc potrivit. Se scot, se racesc si se depoziteaza etans, asta daca nu punem un film si le rontaim imediat.
Din aceasta cantitate ies destul de multe, cel putin vreo 4-5 tavi de cuptor ca in imagine.
Pofta buna. Ena
joi, 13 ianuarie 2011
Febra la copii
De aproape patru ani ne confruntăm mai des sau mai rar cu febra copiilor. Până nu demult, fiecare fierbinţeală a copiilor îmi ridica mari semne de întrebare, asupra a ceea ce e de făcut.
Recomandarea pediatrei noastre este următoarea: niciun antitermic dacă febra e sub 38,7 şi copilul o suportă bine. Aer răcoros în casă, duşuri călduţe, îmbrăcăminte lejeră.
Dar câte mame au inima să respecte acest lucru, când n-ai stare să-i vezi ochii sticloşi, starea de disconfort, lipsa poftei de mâncare şi apoi grija: dacă creşte! dacă dă în convulsii?! De fiecare dată era o luptă cu mine însămi.
Aceasta cu atât mai mult cu cât medicii de familie recomandă antitermice de la 37,7, antitermice chiar preventiv! (când faci vaccinul copilului sau pare că se instalează o răceală). Pare că febra ar fi unul dintre cei mai mari duşmani ai copilului. Nu mai zic de clişeul: A făcut febră? întreabă doctorul. Da, zice mama. Atunci e de antibiotic. De parcă viruşii nu dau febră!
Acum câteva luni am descoperit un articol aici, foarte interesant, scris de un doctor rus. Pentru prima dată nelămuririle mele au primit un răspuns pas cu pas.
Mai întâi: febra nu e o boală în sine, ci reacţia organismului la un atac din partea unor microbi (cel mai adesea). Aşadar când apare febra la copii, e de bine de fapt: corpul lor luptă, „producând diverse substanţe care să lupte cu agentul patogen. Cea mai importantă substanţă de acest gen este interferonul. Acesta este o proteină specială, care are capacitatea de a neutraliza viruşii, iar cantitatea acestei proteine are o legătură directă cu temperatura corpului. Cu cât e mai mare temperatura, cu atât mai mult interferon se produce. Cantitatea de interferon ajunge la nivelul maxim în a doua sau a treia zi de febră. Acesta este şi motivul pentru care cele mai multe viroze se termină cu bine în a treia zi de boală.
Dacă însă se produce mai puţin interferon, de exemplu copilul este slăbit (nu poate reacţiona la infecţie prin febră) sau părinţii scad repede febra, atunci şansele că boala să treacă în 3 zile sunt foarte mici. În acest caz, toate speranţele sunt anticorpii, care probabil vor nimici virusul, dar durata bolii va fi alta, în jur de 7 zile.”
Aşadar, dacă o lăsăm să lupte şi nu îi dăm în cap febrei imediat, de multe ori organismul învinge.
Se pare că în febră cel mai bine e să ajutăm organismul copilului să poată pierde căldura: „căldura se pierde în 2 moduri - evaporarea transpiraţiei şi încălzirea aerului inspirat. Cele 2 acţiuni recomandate:
- Multe lichide - ca să aibă ce transpira.
- Aer răcoros (temperatura optimă 16-18 grade) - ca să aibă ce încălzi.
Dacă sunt îndeplinite aceste condiţii, există o foarte mică probabilitate ca organismul să nu se descurce singur cu temperatura corpului.”
În articol se descrie pe larg justificarea acestor acţiuni, dar şi despre cât de nepotrivite sunt diferitele frecţii, mai ales la copii mai mici, dar nu numai.
Sigur că există şi „situaţii când se recomandă antitermice:
- Organismul tolerează rău febra
- Patologii ale sistemului nervos
- Temperatura depăşeşte 39 grade”
Aşadar, problema se pune doar la temperatură sub 39 de grade, dar ştiu din propria experienţă că e greu să te abţii. Totuşi, după ce am citit aceastea şi deja întărită de recomandările anterioare ale pediatrei noastre am încercat să rezist.
Şi Maria şi Nectarie fac frecvent febră când e sunt răciţi, aşa că nu le-am dat niciun antitermic, ci doar lichide multe si aer cât mai proaspăt (adică am deschis geamul des des, ceea ce iar nu prea se practică când are copilul febră, ba din potrivă se face prea cald în casă). Le luam febra des ca să văd evoluţia, şi abia după 39 de grade am adăugat paracetamol. Cum scădea sub 39, iarăşi nimic (oricum aici vorbesc doar despre ce măsuri am luat pentru febră, nu şi pentru alte simptome, dacă au fost). Am fost la medicul de familie ca să mă asigur că e vorba doar de rinofaringită, bronşiolită sau alte boli ale aparatul respirator provocate de virusuri.
Febra a ţinut maxim 4 zile, dar de obicei, după 2 zile dispărea de la sine. De cele mai multe ori nu au mai apărut nici secreţiile nazale, nici tuse, medicul l-a declarat sănătos, ceea ce mă face să cred încă odată că articolul citat are dreptate, lăsată să acţioneze febra de multe ori reuşeşte. Sigur că nu mereu, boala poate să aibe o evoluţie şi după ce trece febra, dar măcar nu i-ai dat copilului medicamente inutile.
Când Nectarie era mai mic, mă bucuram dacă nu are febră (în spiritul medicilor de familie, asta însemna că scăpăm de antibiotice), acum cu adevărat mă bucur mai mult când are, dacă e răcit. Pentru că am văzut că aşa îi trece mult mai repede.
Şi niciodată de acum sper să nu mă mai las convinsă de medicul de famile să îi dau antibiotic, chiar dacă a avut 39 patru zile la rând. Asta nu înseamnă că tratez copilul după capul meu, dar cred că e foarte important să-ti cunoşti în general odrasla şi să ai un medic de mare încredere pe care să-l consulţi. În rest, câte capete, atâtea păreri :)
Alexandra
joi, 23 decembrie 2010
Copiii, cărţile, Moşul şi Crăciunul
Din nou depre cărţi, marea mea plăcere. Am tot colindat prin librării căutând pentru Nectarie cărticele de Crăciun şi de data aceasta am fost tare dezamăgită. Aproape tot ce găseşti frumos ilustrat are un mare Moş Crăciun pe copertă, dacă nu e Moşul sunt spiriduşii săi, dacă nici ei, atunci musai renii :) Cert e că dacă spui cărţi de Crăciun spui Moş Crăciun.
Noi ne-am hotărât să nu-i povestim lui Nectarie că Moş Crăciun aduce cadouri, ci că oamenii care ne iubesc ne aduc daruri de Craciun pe care le găsim dimineaţa sub brad. Sper că asta nu îi va ştirbi bucuria Crăciunului. Eu am fost tare amărâtă când am aflat că nu e Moş Crăciun, şi nu aş vrea să treacă prin asta în mod inutil. Povestea aceasta a moşului (de fapt drăguţă, dar o poveste!), a luat aşa de mare amploare încât, deşi Nectarie ştie ce i-am spus, e încă în dubiu dacă să mă creadă sau nu: moşi peste tot, toată lumea îl întreabă ce-ţi aduce moşul, ai fost cuminte pentru moş, i-ai scris moşului... Asta cu atât mai mult cu cât nu stau să-i spun fiecăruia care aduce vorba, ştiţi, dar Moşul nu există!
În plus, Nectarie e încă prea mic ca să înţeleagă cât de cât ce e Craciunul de fapt, aşa că pentru el deocamdată înseamnă daruri, zăpadă, Domn domn să-nălţăm! şi uneori ziua când a ieşit Doamne Doamne din burtica mamei lui. Trag nădeje că în timp se va bucura mai mult de semnificaţia Crăciunului, dar şi de daruri, globuleţe şi brad, căci nu vreau să-l lipsesc de aceste bucurii nevinovate.
Revenind la cărţi, ceva ceva tot am găsit pe inima mea (adică cât mai puţin Moş şi de-ai lui :) şi fără îngeraşi bucălaţi sau fetiţe cu aripi - pentru că îngerii nu s-au arătat vreodaă aşa)
O zi de iarnă de la Infodar, povestea unui arici drăgălaş şi darnic care işi dăruieşte mănuşile, fularul şi căciula unor animale mai înfrigurate ca el.
Noi ne-am hotărât să nu-i povestim lui Nectarie că Moş Crăciun aduce cadouri, ci că oamenii care ne iubesc ne aduc daruri de Craciun pe care le găsim dimineaţa sub brad. Sper că asta nu îi va ştirbi bucuria Crăciunului. Eu am fost tare amărâtă când am aflat că nu e Moş Crăciun, şi nu aş vrea să treacă prin asta în mod inutil. Povestea aceasta a moşului (de fapt drăguţă, dar o poveste!), a luat aşa de mare amploare încât, deşi Nectarie ştie ce i-am spus, e încă în dubiu dacă să mă creadă sau nu: moşi peste tot, toată lumea îl întreabă ce-ţi aduce moşul, ai fost cuminte pentru moş, i-ai scris moşului... Asta cu atât mai mult cu cât nu stau să-i spun fiecăruia care aduce vorba, ştiţi, dar Moşul nu există!
În plus, Nectarie e încă prea mic ca să înţeleagă cât de cât ce e Craciunul de fapt, aşa că pentru el deocamdată înseamnă daruri, zăpadă, Domn domn să-nălţăm! şi uneori ziua când a ieşit Doamne Doamne din burtica mamei lui. Trag nădeje că în timp se va bucura mai mult de semnificaţia Crăciunului, dar şi de daruri, globuleţe şi brad, căci nu vreau să-l lipsesc de aceste bucurii nevinovate.
Revenind la cărţi, ceva ceva tot am găsit pe inima mea (adică cât mai puţin Moş şi de-ai lui :) şi fără îngeraşi bucălaţi sau fetiţe cu aripi - pentru că îngerii nu s-au arătat vreodaă aşa)
O zi de iarnă de la Infodar, povestea unui arici drăgălaş şi darnic care işi dăruieşte mănuşile, fularul şi căciula unor animale mai înfrigurate ca el.
Brăduţul de Crăciun de la Crişan, despre un băieţel şi tatăl său care pornesc prin pădure să taie un brad pentru Craciun dar ajung să facă cu totul altceva...
Ţinutul fulginlor de nea de la Infodar, despre animalele fascinante care traiesc in tinutul rece şi peisajelor de basm de acolo.
Carte cu abţibilduri de Crăciun de la Rao, tot felul de activităţi cu autocolante (preferatele lui Nectarie).
Despre naşterea Mântuitorului o carte minunată cu text în engleză şi ilustraţii ortodoxe, care se poate comanda de aici.
Şi încă o carte mică, dar foarte potrivită pentru cei foarte mici, care se găseşte tot aici.
Cu siguranţă însă nu am văzut tot ce se găseşte pe piaţă, aşa că dacă mai aveţi sugestii, le aştept cu bucurie! Există printre voi, părinţi care au spus copiilor mici adevărul despre Moş şi dacă da, a fost bine? Ce alte soluţii aţi găsit?
Alexandra
luni, 20 decembrie 2010
Să fii vânzător de Sărbători
Weekendul acesta am bătut un pic magazinele şi librăriile în căutare de cadouri şi văzând vânzoleala şi agitaţia de acolo mi-am adus aminte cât de greu este sa fii vânzător în perioada aceasta a anului. Magazinele îşi prelungesc programele uneori trecut de miezul nopţii, primeşti marfă încontinuu (că dacă nu vinzi acum, atunci când?), clienţii sunt din belşug şi fiecare vrea ceva anume, acum, repede şi bine :)
În studenţie (adică nu chiar aşa de demult :) am lucrat trei ani ca librar într-o librărie foarte vizitată, şi încă mi-aduc aminte ca ieri (vorba lui Creangă) cât de greu mi-era să lucrez pe 24 până târziu şi apoi repede la Ploieşti la părinţi şi înapoi pe 26 la muncă. Şi nu atât de munca în sine (e destul de frumos să fii librar, dacă iţi plac cărţile), ci de lipsa tihnei de Sărbători, iureşul acela te doboară, parcă nici gândurile nu ţi le mai auzi.
Aşa că, atunci când intru în librărie de Sărbători sau în supermarketurile cu program prelungit încerc să mulţumesc mai mult vânzătoarelor, să le zâmbesc şi să nu fiu prea pretenţioasă, căci nici lor nu le e uşor.
Sigur, pe de altă parte multora nu le e uşor (nu numai de Crăciun), dar asta e părticica care m-a atins pe mine, căci se pare că într-adevăr înţelegi mai bine greutatea altuia dacă ai trecut şi tu prin lucruri asemănătoare.
Alexandra
În studenţie (adică nu chiar aşa de demult :) am lucrat trei ani ca librar într-o librărie foarte vizitată, şi încă mi-aduc aminte ca ieri (vorba lui Creangă) cât de greu mi-era să lucrez pe 24 până târziu şi apoi repede la Ploieşti la părinţi şi înapoi pe 26 la muncă. Şi nu atât de munca în sine (e destul de frumos să fii librar, dacă iţi plac cărţile), ci de lipsa tihnei de Sărbători, iureşul acela te doboară, parcă nici gândurile nu ţi le mai auzi.
Aşa că, atunci când intru în librărie de Sărbători sau în supermarketurile cu program prelungit încerc să mulţumesc mai mult vânzătoarelor, să le zâmbesc şi să nu fiu prea pretenţioasă, căci nici lor nu le e uşor.
Sigur, pe de altă parte multora nu le e uşor (nu numai de Crăciun), dar asta e părticica care m-a atins pe mine, căci se pare că într-adevăr înţelegi mai bine greutatea altuia dacă ai trecut şi tu prin lucruri asemănătoare.
Alexandra
miercuri, 15 decembrie 2010
Seri de poveşti pentru copii la Cărtureşti
Toată săptămâna aceasta la Cărtureşti se citesc poveşti de la ora 7 seara. Ieri am fost şi eu cu Nectarie şi a fost foarte plăcut. Un pic cam aglomerat, dar multă veselie şi cărţi frumoase de răsfoit după (şi pentru mămici şi pentru pitici).
Ieri s-au citit Frumoasa din pădurea adormită şi Prâslea şi merele de aur.
Astăzi seară e teatru de păpuşi.
Mai multe detalii aici.
Alex
Ieri s-au citit Frumoasa din pădurea adormită şi Prâslea şi merele de aur.
Astăzi seară e teatru de păpuşi.
Mai multe detalii aici.
Alex
miercuri, 8 decembrie 2010
Pediatru bun
Iată că Maria s-a îmbolnăvit din nou şi cum ea are tendinţa de a face forme severe de răceală, am mers la pediatra noastră. Şi cu această ocazie mi-am reamintit ce persoană deosebită este, şi ce medic competent, despre care pot spune, în bună cunoştinţă de cauză, că rar găseşti.
Noi colaborăm cu dânsa de patru ani şi nici măcar o dată nu ne-a lăsat fără să ieşim teferi din boală, mai grea sau mai uşoară. Telefoane la 11 noaptea, sâmbăta sau de Paşti, pe toate le-a primit cu bunăvoinţă, gata oricând să ajute.
În plus, sau mai ales, este un medic foarte priceput, nu abuzează de medicamente, dar stie exact ce să prescrie atunci când e nevoie. Lui Nectarie nu i-a prescris niciodată antibiotice (dar nu le-a evitat la Maria, când chiar nu se putea fără), deşi a fost bolnav ca orice copil, şi de fiecare dată şi-a revenit cu bine dupa tratamentul recomandat.
Îmi place şi faptul că atunci când e necesar, trimite copilul la investigaţii de specialitate la medici foarte pricepuţi pe domeniul lor.
Este vorba de doamna doctor Rodica Nanu şi o recomand cu cea mai mare bucurie. Deoarece este pensionată poate fi găsită numai la Medicover Plevnei. Acolo preţurile sunt destul de piperate pentru buzunarul nostru, dar după doi copii şi destule boli simt că merită din plin efortul de a merge la consultaţii la nevoie şi pentru lucruri mai puţin grave să păstrăm legătura la telefon
Alţi medici pediatri de care am fost mulţumită (dintre cei la care ne-a trimis doamna Nanu) sunt dr. Mihai Craiu de la IOMC (pe probleme pulmonare), dr. Nina Bratu de la Budimex (ortoped şi chirurg) şi dr. Anca Ioana de la IOMC (ecografician).
Alexandra
Noi colaborăm cu dânsa de patru ani şi nici măcar o dată nu ne-a lăsat fără să ieşim teferi din boală, mai grea sau mai uşoară. Telefoane la 11 noaptea, sâmbăta sau de Paşti, pe toate le-a primit cu bunăvoinţă, gata oricând să ajute.
În plus, sau mai ales, este un medic foarte priceput, nu abuzează de medicamente, dar stie exact ce să prescrie atunci când e nevoie. Lui Nectarie nu i-a prescris niciodată antibiotice (dar nu le-a evitat la Maria, când chiar nu se putea fără), deşi a fost bolnav ca orice copil, şi de fiecare dată şi-a revenit cu bine dupa tratamentul recomandat.
Îmi place şi faptul că atunci când e necesar, trimite copilul la investigaţii de specialitate la medici foarte pricepuţi pe domeniul lor.
Este vorba de doamna doctor Rodica Nanu şi o recomand cu cea mai mare bucurie. Deoarece este pensionată poate fi găsită numai la Medicover Plevnei. Acolo preţurile sunt destul de piperate pentru buzunarul nostru, dar după doi copii şi destule boli simt că merită din plin efortul de a merge la consultaţii la nevoie şi pentru lucruri mai puţin grave să păstrăm legătura la telefon
Alţi medici pediatri de care am fost mulţumită (dintre cei la care ne-a trimis doamna Nanu) sunt dr. Mihai Craiu de la IOMC (pe probleme pulmonare), dr. Nina Bratu de la Budimex (ortoped şi chirurg) şi dr. Anca Ioana de la IOMC (ecografician).
Alexandra
luni, 6 decembrie 2010
Câştigătorii
Cele două câştigătoare ale concursului sunt Aurelia şi Irina.
Aurelia a caştigat Povestea Sfântului Ierarh Nectarie iar Irina, Cântarea lui Nicolae.
Va rog să trimiteţi un mesaj de confirmare (cu adresa de livrare) pe mailul editurii, edituraiona@gmail.com.
Mulţumesc tuturor participanţilor, aş fi vrut să fie mai multe cărţi drept premiu, dar sper să mai fie şi alte concursuri.
Alexandra
Aurelia a caştigat Povestea Sfântului Ierarh Nectarie iar Irina, Cântarea lui Nicolae.
Va rog să trimiteţi un mesaj de confirmare (cu adresa de livrare) pe mailul editurii, edituraiona@gmail.com.
Mulţumesc tuturor participanţilor, aş fi vrut să fie mai multe cărţi drept premiu, dar sper să mai fie şi alte concursuri.
Alexandra
duminică, 28 noiembrie 2010
Concurs cu premii în cărţi
Editura Iona şi blogul nostru vă invită la un concurs cu ocazia sărbătorii Sfântului Nicolae care se apropie.
Premiul constă în două cărţi pentru copii,
Cântarea lui Nicolae şi Povestea Sfântului Ierarh Nectarie; aşadar vor fi doi câştigători.
Tragerea la sorţi va avea loc pe 6 decembrie.
Ca să puteţi participa trebuie să lăsaţi un comentariu la această postare până pe 5 decembrie. Au o şansă dublă cei care pun un link pe blogul lor, sau, dacă nu au blog, lasă un comentariu şi pe siteul editurii.
Mult succes!
Alexandra
PS. Să menţionaţi dacă aţi pus link pe blogul vostru sau aţi lăsat un comentariu şi pe blogul editurii, câteva participante nu au spus şi am descoperit din întâmplare.

Cântarea lui Nicolae şi Povestea Sfântului Ierarh Nectarie; aşadar vor fi doi câştigători.
Tragerea la sorţi va avea loc pe 6 decembrie.

Mult succes!
Alexandra
PS. Să menţionaţi dacă aţi pus link pe blogul vostru sau aţi lăsat un comentariu şi pe blogul editurii, câteva participante nu au spus şi am descoperit din întâmplare.
joi, 25 noiembrie 2010
joi, 18 noiembrie 2010
Viaţa Sfântului Ierarh Nectarie pentru copii

Micul Anastasie era un copil cuminte şi însetat de înţelepciune. Ca tânăr, s-a hotărât să slujească lui Dumnezeu într-o mânăstire, aşa că a devenit călugăr. Pentru dragostea şi ascultarea lui a primit din cer o mulţime de daruri dumnezeieşti, printre care şi cel al facerii de minuni. Viaţa lui curată l-a arătat oamenilor ca un mare Sfânt al Bisericii, ocrotitor al copiilor şi tămăduitor al bolilor de tot felul.
Ilustraţiile în acuarelă sunt foarte frumoase, pline de culoare şi de viaţă, iar textul e accesibil şi cu o curgere firească (ceea ce mie mi se pare destul greu de găsit în cărţile ortodoxe pentru copii).
Noi am fost cuceriţi, Nectarie nu se mai satură să privească desenul cu micuţul Atanasie pe care nu vrea căpitanul să-l ia în corabie...

...şi pe cel cu pescarul care prin rugăciunile Sfântului reuşeşte să prindă mulţi peşti (îmi spune cu bucurie, uite, mami, au plecat rechinii!)

Cărţile se găsesc online aici, la Librăria Sophia şi zilele acestea la Târgul de carte Gaudeamus (la standul editurii Sophia).
Alexandra
miercuri, 17 noiembrie 2010
Povestea Imnului Trisaghion pentru copii

Povestea lui Nicolae se întemeiază pe această îndrăgită tradiţie. Nicolae Vorbăreţul era un băiat obişnuit care îşi iubea casa din Constantinopol aproape la fel de mult pe cât îi plăcea să vorbească. Aceasta până în ziua în care îngerii l-au luat din mijlocul unui cutremur şi l-au învăţat să cânte. De atunci a devenit Nicolae Cântăreţul. Cântarea sa a izbăvit cetatea de cutremure şi a pătruns pentru totdeauna în viaţa liturgică a Bisericii ca Imnul Trisaghion.

Ilustraţiile sunt realizate de o ilustratoare rusoaică, Masha Lobastov şi au un minunat iz bizantin, purtând cititorul chiar în miezul veacului al IV-lea, ceea ce pentru mine, mare amatoare de poveşti istorice, e o mare bucurie.
Nectarie în schimb a fost atras mai ales de acţiune: sunt balene acolo :), ce face pisica aceea, unde zboară băiatul? Am avut în sfârşit ocazia să-i vorbesc mai mult despre îngeri şi sa-i arăt nişte reprezentări frumoase, care nu sunt nici fetiţe bucălate cu aripi şi nici amoraşi dolofani.

Alex
joi, 11 noiembrie 2010
Ajutor cu beneficii
Cam asa suna propunerea Luthelo care ofera sapunuri naturale (minunate), in schimbul unei sume de bani, pentru a ajuta o mamica cu trei copilasi, aflata in mare dificultate.
O initiativa frumoasa, sper tare mult sa aiba succes.
Alex
O initiativa frumoasa, sper tare mult sa aiba succes.
Alex
joi, 14 octombrie 2010
Idei de economisire

In momentele acestea grele din punct de vedere financiar, mi-am propus sa iau greutatile ca pe niste provocari personale. Am o suma fixa din care trebuie sa ma descurc in saptamana ce vine? Este o provocare de cumpatare. Am de gatit si nu am toate ingredientele? Este o provocare de gospodarie.
In plus, tot in aceasta perioada s-a nimerit sa ne mutam intr-o locuinta noua, mai putin centrala, dar ceva mai spatioasa. Ne bucuram mult ca, in sfarsit, fetele vor avea propria lor camera, dar ne confruntam cu multe nevoi intr-o renovare cat mai rapida si iarasi suma fixa si modesta. Prin urmare, o noua provocare.
Asa ca, saptamanal, o perioada, poate pana la sfarsitul anului, am sa incerc sa va dau cate o idee de economisire dintr-una dintre situatiile cu care ma confrunt. De asemenea, mi-as dori sa ne scrieti daca treceti prin situatii asemanatoare si despre cum ati reusit sa le faceti fata.
Cineva spunea ca unul dintre secretele fericirii este sa cheltuiesti mai putin decat castigi. Imi aduc si acum aminte multe situatii din copilaria mea sau povestite de familia mea in care lucrurile materiale nu sunt indispensabile sau de neinlocuit, fiecare avand o alternativa mai ieftina pe care noi aproape ca nu o cunoastem (ma refer la generatia de tineri).
Cam atat pentru moment.
Ena
sursa foto: www.vi.sualize.us
Abonați-vă la:
Postări (Atom)