În ultimele luni am citit câteva cărți care m-au impresionat foarte mult și m-am gândit să povestesc și aici despre ele.
Ducesa Elisabeta a fost sora țarinei Alexandra a Rusiei, s-a născut în Germania de azi și s-a convertit la Ortodoxie după șase ani de căsătorie cu un mare duce rus. A avut o viață extraordinară, era foarte frumoasă și foarte bună la suflet. Când soțul său a fost asasinat, s-a călugărit și a renunțat la toată averea și la rangul său, întemeind o mănăstire-spital. A întemeiat și o mare mănăstire la Ierusalim, unde se află moaștele sale. Cartea nu poate fi rezumată în câteva cuvinte, deși e foarte subțire și se citește pe nerăsuflate, mai ales partea despre lucrarea de ajutorare a săracilor și mucenicia sa.
M-a mișcat foarte mult, că Sfânta, aruncată într-un puț de mină de către bolșevici (în 1918), plină de răni ea însăși, cu grenade aruncate în jurul său, în beznă totală, a bandajat mâna rănită a unuia dintre cei aruncați împreună cu ea. Iar în timpul acesta, cântau din adâncul minelor, Mântuiește Doamne poporul tău...
Viața acestui sfânt contemporan este și ea incredibilă și cred că foarte atrăgătoare pentru oamenii moderni. A fost unul dintre cei mai respectați și renumiți chirurgi ruși, cu studii de specialitate apreciate și în Europa și America. Jertfa și dăruirea pentru ajutorarea bolnavilor par aproape de poveste, dar sunt adevărate: opera ore în șir de dimineța până seara, adesea în niște condiții de neimaginat. Povestește că odată a operat o femeie folosind drept ață de cusut fire de păr... Și operația nu s-a infectat și a reușit. Nu a greșit niciodată când opera. Și aceasta nu numai pentru că era foarte priceput și dedicat, ci în primul rând datorită credinței sale și a ajutorului dat de Dumnezeu: avea icoana Maicii Domnului cu pruncul în sala de operație și spunea o rugăciune de fiecare dată înainte de a începe. A devenit preot și episcop într-o perioadă cumplit de grea pentru Biserica rusă și a fost de nezdruncinat în activitatea și credința sa, deși l-au exilat de mai multe ori, o dată până aprope de Cercul Polar de nord. Minunile de după adormirea sa sunt uimitoare și una dintre cele mai recente și frumoase se găsește aici. Un film făcut de către greci despre viața lui îl puteți găsi aici.
În București o părticică din moaștele sale se găsesc la Biserica Spitalului Prahon.
Cu drag,
Alexandra
