Sfantul Ieromartir Filumen din Palestina, cel ucis de evreii sionisti

Am primit de curand un mail de la un cunoscut plecat in Palestina, in care povestea despre Sfantul Ieromartir Filumen din Nablus. Cum nu auzisem de el, l-am citit cu mult interes si am ramas foarte impresionata de viata acestui ieromonah si mai ales de moartea sa.

Arhimandritul Filumen s-a nascut in Cipru si a ajuns in Tara Sfanta pe cand era inca tanar. A slujit in mai multe manastiri si biserici de acolo, devenind calugar, apoi diacon si ieromonah. In 1979 a fost numit staretul Sfintei Mănăstiri a Fântânii lui Iacob din Nablus.

Cu o saptamana inaintea mortii sale, un grup de fanatici sionisti au venit la manastire sustinand ca este un loc sfant al evreilor si cerand ca toate icoanele si crucile sa fie indepartate, deoarece nu se pot ruga in prezenta acestora. Sfantul le-a aratat insa ca locul apartine Bisericii Ortodoxe de mai bine de 16 secole, cu mult inainte ca statul israelit sa fie creat. Grupul a plecat strigand amenintari si insulte de neconceput pentru ortodocsi. Cateva zile mai tarziu, pe 29 noiembrie 1979, in timpul unei ploi torentiale, cativa oameni au dat buzna in biserica si cu un topor l-au taiat pe arhimandrit in forma unei crucii. I-au scos ochii si i-au taiat degetele de la mana dreapta, cele cu care facea semnul crucii. Dupa aceea au ravasit biserica intr-un mod cu totul infiorator.

Trupul sfantului a fost incredintat ortodocsilor 6 zile mai tarziu, dar isi pastrase felixibilitatea si aspectul firesc. A fost ingropat in cimitirul de pe Multele Sion, iar ucigasii nu au fost gasiti.

Dupa 4 ani trupul a fost exhumat asa cum se obisnuieste printre calugarii greci. A fost gasit in mare parte neatins si cu o mireasma foarte placuta. Mormantul a fost inchis si apoi redeschis in timpul Craciunului din 1984, in prezenta patriarhului Ierusalimului. Moastele erau neatinse de vreme, asa ca au fost spalate cu vin si acoperite cu un vesmant.

Ieromartirul Filumen a fost trecut in randul sfintilor pe 17 august 2008, iar moastele sale se gasesc in biserica Sfintei Mănăstiri a Fântânii lui Iacob, acolo unde a murit pentru Hristos. Ziua de praznuire este 29 noiembrie.

Moastele sale sunt facatoare de minuni si izvoratoare de mir binemirositor. In cinstea sa a fost compusa o slujba si pictata o icoana (pe pergamentul din mana Sfantului scrie Nu vă temeţi de ce ce ucid trupul, iar sufletul nu pot să-l ucidă)

Iata si cateva marturisiri ale fiului sau duhovnicesc, monahul Ieghia:

Parintele Filumen imi povestea adesea despre anii petrecuti in Bethleem unde episcopul nu era de acord ca monahii sa fie prea bine educati ca nu cumva sa fie tentati de preotie. Cu toate acestea datorita ravnei sale pentru sufletele neluate in seama ale credinciosilor palestinieni, Parintele Filumen a studiat pentru a deveni fluent in araba, incat citea din Evanghelie mai usor decat multi arabi, si predica credinta Ortodoxa in limba lor, dar si prin exemplul propriei vieti. De fiecare data cand credinciosii palestinieni erau scandalizati de vreun preot nevrednic, de fiecare data cand exista vreo neintelegere intre credinciosi si ierarhia bisericeasca, Patriarhul Ierusalimului il trimitea pe Parintele Filumen ca un adevarat aparator al credintei, fiind un om cu o viata ireprosabila, a carui credinta si integritate erau un model pentru toti.

Mai ales trei lucruri erau remarcabile la acest sfant martir. Primul era poate de la natura, dar cu siguranta sporit de Harul dumnezeiesc: vocea sa calda si dulce, pe care inca o mai aud si azi. Al doilea era o mare credinciosie pentru lucrurile marunte, dar mai ales pentru Sfintele Slujbe. Nu lasa niciodata vreun cuvant nerostit din slujba. Cand slujeam singuri in vreo manastire retrasa, mai ales la Utrenie, canta rar si cu mare atentie fiecare psalm si canon. Dar cand erau pelerini la Sfanta Liturghie sau la Vecernie, facea prescurtarile obisnuite ca nu cumva slujba sa dureze prea mult si oamenii sa fie tentati sa plece din pricina aceasta. Totusi, cand ramanea singur, citea fiecare cuvant care nu fusese rostit in biserica. Cei care ramaneau in preajma lui o vreme observau ca toate cartile liturgice erau puse mereu in cea mai buna randuiala, cu mare grija, ceea ce aminteste de promisiunea Mantuitorului: Bine, slugă bună şi credincioasă, peste puţine ai fost credincioasă, peste multe te voi pune; intră întru bucuria domnului tău. Iar cel de-al treilea lucru, pe care il ascundea cat de mult, era marea lui smerenie.

Mai multe puteti citi aici.

Sfinte Martire Filumen, roaga-te lui Dumnezeu pentru noi!

Alexandra

Marturie despre minunile Sfantului Nectarie

Pentru ca si noi am fost ajutati de Sfantul Nectarie, m-am gandit sa postez o marturie a unei persoane cunoscute despre ajutorul primit de la Sfant.

"Trebuia sa ne casatorim in anul 2006, la un an dupa nasii nostri. De fapt, stabilisem data, vorbisem la biserica, rezervasem data la restaurant, ne entuziasmasem si toate cele. Apoi la inceputul acelui an, Matei s-a imbolnavit de heptatita C, era vorba de o reactivare a virusului. Parintii au inceput sa faca presiuni sa amanam nunta. Spuneau ca tot stresul nuntii, emotia, ca sa nu mai vorbim de alergatura aferenta nu ii va face bine… Adevarul este ca cifrele analizelor erau mai ingrijoratoare decat alta data (era a 3a reactivare a virusului). Asa ca am renuntat sa mai facem nunta in acel an. Data nuntii noastre a venit si a trecut fara ca nunta sa aibe loc. Eram tare trista.

Apoi, s-a simtit mai bine, venise deja toamna, dar nimeni nu mai aducea vorba despre noi planuri de casatorie. Totul ramasese cumva suspendat, iar confuzia si tristetea mea cresteau..
La asta se adauga o mare datorie pe care o aveam de achitat catre angajatorii mei, cam de dimensiunea a 6 salarii. In acest moment de cumpana, am auzit despre Sfantul Nectarie. Auzisem ca ajutase in special familii si mamici la momentul nasterii, oameni cu boli incurabile, si tot asa. Auzisem chiar cum o femeie, in clipa cea mai disperata a vietii ei, a mers la moaste, si a rostit o rugaciune de genul acesta: “Sfinte Nectarie, nu sunt o femeie credincioasa si nici nu stiu sa ma rog, dar vin la tine cu toata credinta ca ai sa ma ajuti.” Si in marturia ei, Sfantul o ajutase degraba.

M-am gandit sa fac si eu la fel, asa ca am ajuns la moastele Sfantului Nectarie si rugandu-ma am zis “Sfinte Nectarie, vin si eu ca femeia pe care ai ajutat-o, desi ea singura a marturisit ca nu stie sa te roage. Nici eu nu stiu, dar uite in ce probleme sunt..” Si i-am dat Sfantului spre dezlegare: sanatatea lui Matei; relatia noastra, pentru ca nu mai stiam incotro duce; datoria mea, pe care nu stiam cum aveam s-o platesc.

La 2 saptamani de la rugaciunea catre Sfantul Nectarie, eram in timpul programului de lucru, cand s-a primit un mesaj ce a creat multa rumoare in departament. Inca nu stiam despre ce este vorba, ma asteptam sa fie un mesaj legat de noul loc ales pentru petrecerea de Craciun a companiei. Dar nu… Citindu-l, am citit de fapt, despre minunea Sfantului Nectarie: Conducerea companiei stabilise ca toti angajatii sa fie absolviti de toate datoriile catre firma. Nimeni nu mai avea nimic de achitat, inclusiv eu.

Si Sfantul nu m-a lasat aici. Legat de casatoria care se tot amana, la scurt timp am aflat ca sunt insarcinata. Atunci cand am facut testul, am fost coplesita de veste, dar mai tare ma ingrijora ce va spune Matei. Deja ma vedeam singura cu un bebelus in brate, dar ajunsesem sa prefer si asta decat incertitudinea de pana atunci. Astfel ca, mi-am luat inima in dinti si i-am spus. Bucuria a fost foarte mare si a lui si a parintilor mei, desi nu eram casatoriti inca. Si iata acum, la scurt timp, ne-am facut planuri noi de casatorie, care s-au implinit dupa nasterea fetitei noastre.

Cat despre boala lui Matei, virusul hepatitei C a fost neutralizat din acel moment, si desi am repetat periodic analizele, nu s-a mai reactivat.

Aseara citind o alta marturie a Sfantului Nectarie, mi-am reamintit de tot binele pe care ni l-a facut si noua si m-am gandit sa dau si eu aceasta marturie pentru a aduce si acum macar putina multumire pentru darurile nemeritate ale Sfantului catre noi.

Bucura-te, Sfinte Parinte Nectarie!

Sa fie spre folos, Elena."

Moastele Sf. Grigorie Palama din Salonic

Moastele Sfantului care a fost si episcop al Salonicului se afla la Mitropolie, intr-o incapere laterala, foarte frumos pictata, care te indeamna la rugaciune.
E un sfant pe are il cunosteam foarte putin pana sa ajung acolo si de care aveam o usoara teama din cauza invataturii lui foarte inalte despre rugaciune, care mi-l facea in inchipuirea mea inaccesibil. Dar inchinarea la moastele sale mi-a adus o mare bucurie.

Alexandra

Sfantul Ioan Rusul din Evia

Tot in 2006 am ajuns la Manastirea Sfantului Ioan Rusul din Evia, unde de asemenea am fost primitii cu drag si ni s-a oferit o camera curata si primitoare pentru care nu am platit nimic (spre mirarea si bucuria noastra).

A fost pentru intaia data cand am sarutat moastel intregi ale unui sfant si m-a impresionat foarte tare. Pana atunci nu mai vazusem asa ceva si nu intelegeam exact cum deosebeste Biserica moastele de alte oseminte.

Sfantul Ioan Rusul a adormit pe 27 mai in anul 1730. El a fost in oastea Tarului Petru cel Mare, cand acesta a purtat un razboi cu turcii in 1711, a fost luat prizonier de catre turci, a ajuns rob in Cezareea Palestinei, in Asia Mica in orasul Procopie. Si acolo fiind rob a slujit la grajd si multi dintre crestinii, dintre rusii luati prizonieri, au imbratisat mahomedanismul pentru a le fi viata mai usoara. Dar el a ales sa ramana crestin si se impartasea des cu Sfintele Taine si era dispretuit de turci. Dar pentru viata lui aleasa a inceput Dumnezeu sa faca minuni prin el si a ajuns si sa fie cinstit chiar si de unii mahomedani.

Moastele sale au fost cinstite in Turcia de azi pana la stramutarea fortata a grecilor din anul 1921, atunci ele au fost aduse in insula Evia in noul sat Procopie.

O particica din moastele sale se afla si in Bucuresti la Biserica Maternitatii Polizu, cu hramul Sfantul Ioan Rusul si Acoperamantul Maicii Domnului. Daca gasiti bisericuta inchisa cheile pot fi luate de la lucratorii de la centrala termica de alaturi. Liturghia este duminica foarte frumoasa aici, mie mi-a adus mare mangaiere cand am fost internata la maternitate sa nasc.

Alexandra