Unami, al cincilea gust

Am vizionat acest reportaj despre asa numitul al cincilea gust, si anume un aditiv care se regaseste in foarte foarte multe mancaruri de pe rafturile magazinurilor: monoglutamatul de sodiu. Filmuletul, difuzat pe ProTV, este extrem de interesant, povesteste despre cateva lucruri de care mai auzisem, dar si altele noi, cu referire la Romania, cu opinii ale unor cercetatori reputati.

Daca aveti 20 de minute libere si incercati sa mancati mai sanatos, priviti acest filmulet, merita.

Alexandra

Ce facem cu siropurile pentru copii?

Iarna aceasta Nectarie si Maria au fost bolnavi de mai multe ori, de fiecare data fiind vorba de viroze. Desi in mare stiu cu ce se manca aceste raceli, m-am dus de fiecare data la medicul de familie, ca sa fiu sigura.

Punand diagnoticul corect (rinofaringita acuta), medicul mi-a recomandat de fiecare data antibiotice (si pentru Maria, care prima data avea doar 2 luni!), sirop de tuse Humex si invariabil Nurofen (pentru a scadea inflamatia si febra daca este). Despre antibiotice voi vorbi alta data, acum as vrea sa ma refer doar la siropuri.

Cu acest Nurofen m-am intalnit la fiecare raceala lui Nectarie, sau cand facea febra, deci de 3 ani incoace de multe multe ori. Asa ca exasperata am vrut sa cercetez problema mai indeaproape.

Am intrebat in detaliu pe pediatra noastra (alta decat medicul de familie) in care avem multa incredere pentru ca se straduieste sa-i trateze pe copii corect, dar cat mai neinvaziv punand in actiune si mecanismele de aparare ale organismului lor (prin mancare echilibrata, cat mai multe fructe si legume pentru vitamina C, joaca pe afara cat mai mult etc.)

Si iata ce-am aflat. Nurofenul, cat si majoriatatea siropurilor de tuse pentru copii (Humex, Patlagina, Amproxol, Mucosolvan etc.) si mai toate siroprurile pt copii de orice fel contin printre altele substanta benzoat de sodiu, E 211, un aditiv alimentar sintetic care e suspect de foarte multe rele, si se stie sigur ca provoaca altele.

Astfel, benzoatul de sodiu este suspect de creşterea riscului de cancer, poate agrava boala Parkinson, afectează ficatul, rinichii, pielea, aparatul cardiovascular, nervos şi gastrointestinal. Este folosit ca antiseptic, conservant alimentar si pentru a masca gustul unor alimente de calitate slaba; bauturile racoritoare carbocazoase contin o cantitate mare de benzoat de sodiu (pana la 25 mg/250 ml); se mai adauga in lapte si produse din carne, produse de brutarie si dulciuri. Asociatia consumatorilor din Piata Comuna Europeana il considera cancerigen, insa este permis in Romania.

E 211 poate cauza alergii puternice, de aceea trebuie evitat de persoanele asmatice, alergice sau cu eczeme. În mod normal, femeile însărcinate sau care alăptează şi copiii nu trebuie să consume produse care conţin benzoat de sodiu. Este aproape imposibil să te poţi proteja de invazia produselor care au în compoziţie E 211, dar regula de bază ar fi un consum cât mai rar de produse pe a căror etichetă apare E 211.

Toate aceste fiind clare, cum se poate ca Nurofenul si siropurile de tuse sa fi recomandate pe scara asa de larga copiilor intre 0 si 3 ani? Lui Nectarie ii curg mucisorii si face o raceala (mai usoara sau mai puternica) cam la 2 luni; asta ar insemna cel putin 6 sticlute de Nurofen pe an si alte 6 de sirop de tuse Humex ori co., fara a mai pune la socoteala ca Nurofenul mi-a fost adesea recomandat in scop preventiv la vaccinurile obligatorii.

Dupa ce am aflat toate acestea am cazut pe ganduri, dar pe de alta parte eram totusi convinsa ca fara Nurofen in raceala si fara sirop de tuse cand copilul tuseste nu se poate. Se pare insa ca se poate, asa cum m-a convins doamna pediatru. Nurofeul este (cu toate contraindicatiile lui) un antiinflamator foarte bun, dar trebuie dat numai in acel cazuri in care exista o inflamatie serioasa, si nu de fiecare data cand copilului in curge nasul sau face un pic de febra. Cat despre siropurile de tuse, in cele mai multe dintre raceli nu sunt necesare, iar cand sunt e mai bine sa folosim produse preparate in casa care nu contini aditivi sintetici.

Asadar de cateva luni am incercat sa-i tratez pe copii mai cu grija, evaluand starea de sanatate mai intai (plus control la pediatru si mai putin la medicul de familie) si apoi sarind la medicamente tari, si numai daca e absolut necesar. Am incercat sa tratez racelile mai mult cu apa de mare si batista sugarului (fara picaturi medicamentoase), adaos de vitamina C, ser fiziologic efedrinat in tuse puternica si sirop de ridiche neagra preparat in casa (si mai putin sirop de tuse), supozitoare antitermice doar cand febra trecea de 38,5 etc. Iar pe Maria, care e alaptata inca 100% am tratat-o si mai auster :), fara urma de medicament deocamdata, aceasta nu dintr-o intentie absurda de a evita medicamentele (mama mea e farmacista si stiu foarte bine cat sunt de necesare uneori) ci doar datorita faptului ca s-a facut bine de fiecare data fara a avea nevoie de ele. Mentionez inca o data ca toate tratamentele s-au facut cu avizul medicului pediatru.

Este adevarat insa ca nu mi-a fost usor, cand copilul e racit, cu o tuse urata, lipsit de voiosia lui obisnuita, iti vine parca sa-i dai orice doar sa-i treaca odata. In plus, folosind metode mai neinvazive ca scosul mucisorilor si aerosolii, de exemplu, vindecarea poate sa dureze mai mult (sau macar asa sa para), iar daca mai ai si vreo ruda care sa-ti spuna ca nu stii sa-ti tratezi copilul e si mai rau. Dar dupa ce am incercat ambele directii, si urmarea cu strictele a indicatiilor medicului de famile (medicamente si iarasi medicamente, chit care nevoie sau nu), si abordarea mai calma si neinvaziva a pediatrului, am ajuns la concluzia ca e mai bine pentru copii sa-i tratezi cu medicamente mai putine si cu mai multe grija si informare.

As vrea foarte mult pareri, daca v-ati confruntat cu lucruri asemanatoare.

Alexandra

Ce fel de aspirator?

Ultimele zile le-am petrecut cautand aspirator nou. Ca o gospodina careia tare ii place sa-si cumpere ceva in casa, am cautat in stanga si-n dreapta si m-am informat ca sa gasesc exact ceea ce imi trebuie.

Asa ca am aflat ca de acum exista mai multe tipuri de aspiratoare: clasicele cu sac, altele fara sac (ma intrebam eu cum o fi si asta!) si unele si mai si care filtreaza praful prin apa (se pare ca sunt grozave pentru asmatici si alergici, dar costa...)

Cum noi suntem si asmatici si alergici, dar nu ne permitem un aspirator cu apa, am cautat second best.

Asadar foarte important era sa filtreze praful cat mai bine si se pare ca aceasta se poate face doar daca are un filtru HEPA foarte performant, de preferinta HEPA 12. Si mai bine este daca are mai multe filtre incorporate (dar costa...), caci asa praful se filtreaza si se filtreaza pana cand nu mai ramane mare lucru de iesit prin spatele aspiratorului (acum am inteles si eu ce inseamna curentul acela de aer care iese pe la spate, e cu praf!!!).

Am descoperit ca aspiratoarele fara sac (au un recipient de plastic in loc) sunt grozave pentru ceea ce imi trebuie mie, nu ma umplu de praf cand curat recipientul de plastic, care se scoate rapid si se poate spala foarte usor.

Pana la urma m-am orientat la un aspirator fara sac, cu capacitate doar de 1 l (stam la garsoniera si nu e nevoie de mai mult, in plus asa pretul e mai mic), filtru HEPA 12 si buton de reglaj al puterii pe tubul de aspirare (asa nu trebuie sa ma mai aplec de fiecare data). Sunt foarte incantata si abia astept sa-l incerc.

Alexandra

De pe la bunici

De cateva saptamani stam mai mult pe la bunici unde se afla si mamaia mea, adica strabunica lui Nectarie si a Mariei.

Daca vara trecuta povesteam despre mamaia la ea acasa, la curte, cu munca si iar munca, acum urmeaza un episod cu mamaia la bloc.

Cateva lucruri foarte importante am invatat din aceasta impreuna sedere:

Mai intai ca e un lucru nemaipomenit ca m-a crescut de la 2 la 5 ani, cata rabdare a avut!

Apoi ca e mai bine sa fii tanar cand ai copii mici. Nectarie, ca orice baietel de 2 ani jumate vorbeste tare, canta tare, nu-i tace gura cat e ziua si totul foarte foarte tare. Incepem sa invatam ce inseamna incetisor, dar mai mult de 1 minut nu poate vorbi asa. Eu si Cata ne-am obisnuit, dar la bunici aude foarte des, ba de la bunica, ba de la mamaia... vorbeste mai incet ca ma doare capul :)

Dupa aceea mi-am dat seama ca noi orasenii suntem asa de obisnuiti cu viata asta in cutiile de chibrituri incat abia daca o intelegem pe mamaia, care nu mai poate de dorul casei de la tara, al gainilor, al cateilor, al porumbului si al focului cu lemne. Desi viata la tara, acolo la ea, e mult mai grea, fara apa calda, cu foc cu lemne (deci adesea frig), munca si iar munca, tot acasa e mai bine... Draga mamaia, ma face sa-mi doresc o curte frumoasa unde Nectarie sa poata zburda in voie, fara sa auda mereu nu in jurul lui (dar cu centrala termica, asta e clar :).

Si un alt lucru:

Folositi bors la aluaturile de placinta (in loc de apa)! Este extraordinar! Nu stiu daca am redescoperit roata, dar mamaia mi-a sugerat acest lucru cand am facut placinta cu mere si intr-adevar a avut o textura grozava (si placinta nu are in niciun caz gust de bors).

Alexandra

Trucuri in bucatarie

Am gasit pe acest blog o multime de sfaturi folositoare pentru gospodine si m-am gandit sa preiau cateva care chiar mi-au fost de folos pentru ca au raspuns la niste intrebari sau probleme pe care le aveam la gatit. Asa ca multumesc Simonei, autoarea blogului.

Cum se prepară drojdia pentru prăjituri

În perioda iernii drojdia se pune în cantitate dublă faţă de cât prevede reţeta pe care o preparaţi. Pentru a creşte cât mai bine o amestecaţi cu o linguriţă de zahăr şi o frecaţi până devine ca o smântână.

Cum se desărează brânza

Dacă puneţi brânza în apă , împachetată în hârtie albă se va desăra foarte uşor.

Oul fiert

Oul este mai uşor de curăţat dacă în apa în care fierbe se adaugă câteva picături de oţet.

Supa nu dă în foc …

… dacă se unge pe interior margine vasului cu puţin unt.

Cum să desăraţi icrele

Icrele păstrate în sare se desăreză astfel : se pun într-un tifon şi se ţin în lapte sau în apă rece cam 1 ora. Se storc şi se prepară.

Bulionul de roşii

Bulionul de roşii se adaugă în măncare la sfârşit, după ce s-au fiert toate ingredientele, pus mai înainte le va întări.

Cum scoateţi uşor blatul de tort din formă

Blatul de tort se va scoate foarte uşor din tava în care l-aţi copt dacă înveliţi forma câteva minute într-un prosop umed.

Truc pentru formele de prăjituri

Formele folosite pentru fursecuri şi biscuiţi vor tăia mai bine aluatul dacă vor fi înmuiate în făină.

Uleiul din tigaie

Uleiul din tigaie nu mai sare, atunci când vrem să prajim ceva, dacă punem mai întâi o jumătate de vârf de cuţit de sare .

De la tara

Zilele acestea ne-am bucurat de o frumoasa vacanta la tara, la bunica mea de langa Ghighiu, impreuna cu Nectarie.  Nu mai fusesem de tare multa vreme, sa stau acolo pe indelete, si multe m-au mirat ca si cum le vedem pentru intaia oara. 

Mai intai, nu sunt o straina a locurilor. Am crescut la tara pana la 6 ani si apoi vacanta de vacanta m-am reintors pana la liceu. Cele mai frumoase zile ale copilariei mei se leaga de viata la bunici. 

Acum insa, cu ochii maturi, cu un plod de mana si altul in burtica am inceput sa privesc lucrurile mult mai atent. Ce minunatie sa se joace Nectarie toata ziua afara, sa bata mingea prin curte si sa alerge puii, sa fuga de catei si sa-si aduca aminte de mama doar la ora mesei si la somn (ca doar nu se poate nani fara mama!). Nici n-am stiut de el, o supraveghere discreta sa nu iasa pe strada sau sa-l muste cainii, in rest libertate pentru amandoi. 

Sigur a intrat pe furis la gaini si l-a ciugulit cocosul iscand o mare tragedie, dar ce e viata la tara fara un pic de aventura sa ai ce povesti nepotilor?

Apoi mancare luata direct din gradina, spanac, urzici, salata, mamaliga facuta de mamaia, apoi clatite cu lapte (din acela de vaca din grajd, nu pasteurizat, omogenizat si degresat :), dulceata de zmeura din stocul bunicii si daca mai era nevoie, compot (tot din adancurile camarii). 

Nectarie a mancat mai cu pofta ca niciodata, fara mofturi, a dormit tun, a invatat care e randunica, care e gugustucul si care cioara. A vazut vaca in toata frumusetea ei si calul (doua! cum zice el fericit cand vede doi cai inhamati la caruta).

Acum incepe insa partea pe care nu prea o vedeam in copilaria mea...

La tara se munceste. Nu se sta. Statul e doar dumninica dupa-amiaza, si atunci, asa cu mare greutate. 

Mamaia se trezeste la 5-6, da mancare la animale, ranaste la gaini, pazeste vacile sa nu strice santul din fata curtii cand trec spre islaz (asta la 7 dimineata!), sadeste rasaduri, sapa, scoate buruienile din legume, stropeste via, iar hraneste animalele si tot asa.

Pe la 11 e micul dejun. Pana atunci munca nu joaca. 

Dupa aceea prepararea pranzului. Sa luam o zi de post, cum a fost vineri. 

Mamaia se duce in gradina; culege urzici, le alege, le spala in 4 ape (nu mai putin ca ramane noroi pe ele!), le pune la fiert. S-au fiert, le freaca cu faina (macinata din graul ei la moara dintr-un sat vecin). Le pune iar la fiert pana se fac crema. Curata usturoi (din gradina bineinteles), il toaca, il adauga si apoi inca putin la fiert. Urzicile sunt gata, vreo 4 portii generoase, cat sa mancam toti o zi (dar nu mai mult). Pune de mamaliga, o invarteste cum numai ea stie, si in sfarsit pranzul e gata. Au trecut vreo 2 ore jumate de cand s-a apucat. 

Eu, spectator neputincios sunt cam palida la fata. Pai sa-mi ia mie 2-3 ore sa pregatesc pranzul zi de zi, cred ca as albi inainte de vreme! 

Si asa cu fiecare mancare, dureaza nu e fast-food! In alta zi am facut spanac. Doar pana l-am cules din gradina si l-am ales frunza cu frunza mi-a pierit toata pofta :)

Apoi mamaia, nu gateste asa ca noi orasenii cu ulei de masline, ci cu untura (in afara de post desigur). Acolo untura, carnatii, margarina si jumarile sunt la mare cinste. Dar si salata, compotul, dulceata, nucile si toate fructele pamantului, vinul si tuica. Si daca ai intreba-o pe mamaia, in fruntea tuturor sta inghetata, mai buna ca toate :)

Mamaia nu intelege cum de nu-mi place mie untura, si cum de nu mananc paine la ciorba. Si cum nu ii dau prajit lui Nectarie? 

Dar in rest ne intelegem bine. Ea e sprintena (are 80 de ani), eu ii aduc aminte ca sunt gravida si ma odihnesc din cand in cand. Viata la tara e frumoasa, dar ca oaspete sau in curtea ta, unde poti sa iti faci ritmul tau. Altfel in curtea taranului super-gospodar eu nu m-as mai putea adapta. Prea e de munca de la 5 dimineata la 10 seara. 

Numai Nectarie a fost foarte fericit. Pe el il cred, la tara e viata de copil. Sigur, sa nu-ti povesteasca mamaia cum era copilaria pe vremea ei, in timpul razboiului si altele; cata munca faceau copilasii, ca nu-ti mai doresti. Imi dau seama ca avem multe lucruri pentru care sa fim recunoscatori, viata noastra e mult mai usoara, dar suntem si mult mai slabanogiti. Eu una simt ca abia ma descurc in viata asta usoara. Ce as fi facut pe vremea bunicii?

Alexandra

Despre intinsul rufelor

De-a lungul copilariei mele, mama m-a invatat diferite lucruri despre gospodarie, lucruri ce ma enervau sau ma scoteau din minti la acel moment si care-mi folosesc acum. Ma mir ca mi le-am insusit si ma bucur pentru ca atunci luptam impotriva acelor legi nescrise pe care le aproba in mod tacit toti oamenii trecuti de o anumita varsta (probabil aceasta este insasi traditia).

Unul dintre lucrurile pe care nu le-am inteles niciodata a fost intinsul rufelor, imi amintesc si acum cum stateam urcata pe scaun ca sa ajung la franghie si cum mama imi zicea: "pe asta o pui acolo, pe aia o dai jos si o asezi pe franghia cealalta". Va dati seama cat dura totul. :)

Prin urmare, incerc sa pun cateva criterii cu care m-am trezit in sange, la casa mea si nu le-am sesizat pana cand, la un moment dat, l-am rugat pe sotul meu sa intinda niste rufe ca eu sa pot termina alta treaba. Cand am iesit pe balcon si am vazut... atunci am realizat ca: "pe asta trebuia sa o pui acolo, pe aia o dai jos si o asezi pe franghia cealalta".

Bun, criterii si sfaturi:

1. Intotdeauna, inainte de atarnat rufe, se sterg sforile sau sarmele.

2. Se aseaza tinand cont de dimensiuni, iar la fiecare dimensiune de culori. Este bine sa nu prindem un tricou inchis la culoare de o fata de masa alba de exemplu... Textilele umede isi mai lasa culorile pe alaturi.

3. Este bine ca sectorul de sosete sa nu se "pupe" cu lenjeria intima.

4. Atat cat este ea de "mica", lenjeria intima se usuca pe fata. (Astfel incat praful sau "bagajele" insectelor sa nu vina in contact direct cu pielea noastra.)

5. Tricouri, pantaloni, etc se intorc pe dos pentru ca orice le-ar putea murdari in perioada uscarii sa nu le murdareasca pe partea "vizibila".

6. Ca rufa sa beneficieze de tot aerul si imporspatarea pe perioada uscarii, se vor aseza in carlige de poale (tricouri), pe cusaturi, de bazin pantalonul, etc. Se scutura rufa inainte de a o intinde (pentru a usura calcatul).

Desi banala, aceasta activitate pe mine ma destinde. In plus, o "culme" plina de rufe (asa se spune la mama la tara, in Calarasi) frumos intinse ofera vara racoare in casa (de aceea spal mai des atunci) si o cromatica placuta ochiului.

Spor la treaba!
Ena

PS Promit ca revin cu propriile mele foto cu rufe intinse. Acestea sunt luate de pe http://www.flickr.com/.