Sfantul Ieromartir Filumen din Palestina, cel ucis de evreii sionisti

Am primit de curand un mail de la un cunoscut plecat in Palestina, in care povestea despre Sfantul Ieromartir Filumen din Nablus. Cum nu auzisem de el, l-am citit cu mult interes si am ramas foarte impresionata de viata acestui ieromonah si mai ales de moartea sa.

Arhimandritul Filumen s-a nascut in Cipru si a ajuns in Tara Sfanta pe cand era inca tanar. A slujit in mai multe manastiri si biserici de acolo, devenind calugar, apoi diacon si ieromonah. In 1979 a fost numit staretul Sfintei Mănăstiri a Fântânii lui Iacob din Nablus.

Cu o saptamana inaintea mortii sale, un grup de fanatici sionisti au venit la manastire sustinand ca este un loc sfant al evreilor si cerand ca toate icoanele si crucile sa fie indepartate, deoarece nu se pot ruga in prezenta acestora. Sfantul le-a aratat insa ca locul apartine Bisericii Ortodoxe de mai bine de 16 secole, cu mult inainte ca statul israelit sa fie creat. Grupul a plecat strigand amenintari si insulte de neconceput pentru ortodocsi. Cateva zile mai tarziu, pe 29 noiembrie 1979, in timpul unei ploi torentiale, cativa oameni au dat buzna in biserica si cu un topor l-au taiat pe arhimandrit in forma unei crucii. I-au scos ochii si i-au taiat degetele de la mana dreapta, cele cu care facea semnul crucii. Dupa aceea au ravasit biserica intr-un mod cu totul infiorator.

Trupul sfantului a fost incredintat ortodocsilor 6 zile mai tarziu, dar isi pastrase felixibilitatea si aspectul firesc. A fost ingropat in cimitirul de pe Multele Sion, iar ucigasii nu au fost gasiti.

Dupa 4 ani trupul a fost exhumat asa cum se obisnuieste printre calugarii greci. A fost gasit in mare parte neatins si cu o mireasma foarte placuta. Mormantul a fost inchis si apoi redeschis in timpul Craciunului din 1984, in prezenta patriarhului Ierusalimului. Moastele erau neatinse de vreme, asa ca au fost spalate cu vin si acoperite cu un vesmant.

Ieromartirul Filumen a fost trecut in randul sfintilor pe 17 august 2008, iar moastele sale se gasesc in biserica Sfintei Mănăstiri a Fântânii lui Iacob, acolo unde a murit pentru Hristos. Ziua de praznuire este 29 noiembrie.

Moastele sale sunt facatoare de minuni si izvoratoare de mir binemirositor. In cinstea sa a fost compusa o slujba si pictata o icoana (pe pergamentul din mana Sfantului scrie Nu vă temeţi de ce ce ucid trupul, iar sufletul nu pot să-l ucidă)

Iata si cateva marturisiri ale fiului sau duhovnicesc, monahul Ieghia:

Parintele Filumen imi povestea adesea despre anii petrecuti in Bethleem unde episcopul nu era de acord ca monahii sa fie prea bine educati ca nu cumva sa fie tentati de preotie. Cu toate acestea datorita ravnei sale pentru sufletele neluate in seama ale credinciosilor palestinieni, Parintele Filumen a studiat pentru a deveni fluent in araba, incat citea din Evanghelie mai usor decat multi arabi, si predica credinta Ortodoxa in limba lor, dar si prin exemplul propriei vieti. De fiecare data cand credinciosii palestinieni erau scandalizati de vreun preot nevrednic, de fiecare data cand exista vreo neintelegere intre credinciosi si ierarhia bisericeasca, Patriarhul Ierusalimului il trimitea pe Parintele Filumen ca un adevarat aparator al credintei, fiind un om cu o viata ireprosabila, a carui credinta si integritate erau un model pentru toti.

Mai ales trei lucruri erau remarcabile la acest sfant martir. Primul era poate de la natura, dar cu siguranta sporit de Harul dumnezeiesc: vocea sa calda si dulce, pe care inca o mai aud si azi. Al doilea era o mare credinciosie pentru lucrurile marunte, dar mai ales pentru Sfintele Slujbe. Nu lasa niciodata vreun cuvant nerostit din slujba. Cand slujeam singuri in vreo manastire retrasa, mai ales la Utrenie, canta rar si cu mare atentie fiecare psalm si canon. Dar cand erau pelerini la Sfanta Liturghie sau la Vecernie, facea prescurtarile obisnuite ca nu cumva slujba sa dureze prea mult si oamenii sa fie tentati sa plece din pricina aceasta. Totusi, cand ramanea singur, citea fiecare cuvant care nu fusese rostit in biserica. Cei care ramaneau in preajma lui o vreme observau ca toate cartile liturgice erau puse mereu in cea mai buna randuiala, cu mare grija, ceea ce aminteste de promisiunea Mantuitorului: Bine, slugă bună şi credincioasă, peste puţine ai fost credincioasă, peste multe te voi pune; intră întru bucuria domnului tău. Iar cel de-al treilea lucru, pe care il ascundea cat de mult, era marea lui smerenie.

Mai multe puteti citi aici.

Sfinte Martire Filumen, roaga-te lui Dumnezeu pentru noi!

Alexandra