Sfantul Alexie Uginul

O buna prietena de-ale noastre, Alina, a tradus pentru editura Sophia o carte despre viata unui sfant contemporan mai putin cunoscut, Sfantul Alexie Uginul. Cum era foarte entuziasmata de viata acestuia, am rugat-o sa ne faca o scurta prezentare, ca sa ne bucuram si noi pana la aparitia cartii in librarii.  

Cel ce avea sa devina sfantul Alexie Uginul s-a nascut in nordul Rusiei, in 1867. A avut o copilarie incercata de greutati, fiind orfan de tata. La 22 de ani, cu ganduri de preotie, merge la luminatul pastor al Rusiei, viitor sfant, Ioan de Kronstadt. Acesta l-a indemnat sa urmeze calea, simtind ca tanarul are „frica lui Dumnezeu”.

In  anii ce urmeaza pana la Revolutia din 1917, Pr Alexie a ocupat diverse posturi in Biserica, de la citet la preot paroh, remarcandu-se prin dragostea pentru enoriasii sai.

In 1917 a izbucnit Revolutia. Integritatea si sfintenia nu trec usor neobservate; astfel, Parintele Alexie a fost prins repede in capcana intinsa de dusmanii Bisericii. A fost arestat si aruncat in inchisoare, pornind pe un drum care poate l-a facut sa devina un alt mare duhovnic martirizat pentru credinta. A fost izolat in carcera unde a indurat cruzimea persecutorilor cu blandete si rabdare. A fost batut cu violenta, insultat si supus torturii. Tortionarii i-au rupt ambele maini si picioare; a fost biciuit atat  de  mult incat nervii fetei au fost sfasiati. Avea sa poarte semnele torturii toata viata: ochiul drept ramanea mereu mai deschis decat cel stang. In cele din urma, a fost condamnat la moarte. Domnul avea, insa, alt plan pentru Parintele Alexie, caci fiii duhovnicesti si familia sa au putut sa intervina cu succes si l-au salvat. Fiica cea mare s-a oferit prizoniera in locul lui si, astfel, i-a obtinut eliberarea.  

Dupa aceasta, Pr. Alexie si familia sa au  pornit pe drumul exilului, intai in Estonia. Un calvar ce a durat zece ani. Acolo a muncit in minele din zona si apoi, din cauza sanatatii foarte slabite, a devenit paznic de noapte. In ciuda noptii, in timp ce facea turele de inspectie, Parintele nu si-a incarcat niciodata arma. In 1923, Parintele este numit din nou preot in Estonia si va desfasura o activitate intensa de catehizare a copiilor refugiati de acolo. Insa in 1929, din cauza tensiunilor nationaliste din Estonia, se hotaraste sa plece in Europa Occidentala.   

In 1929, Mitropolitul Evloghie il numeste, la cererea sa, preot secundar al parohiei Sfantul Nicolae din Ugina, regiunea Savoia, in Franta. Aici erau multi emigranti rusi, muncitori in uzina, care nu aveau o biserica adevarata.

Pr. Alexie va avea de-a face cu un consiliu parohial ostil, cu membri de orientari politice diferite. Mitropolitul Evloghie a fost instiintat despre situatia tensionata din Ugina. Pr. Alexie era blamat, insa multi enoriasi, stiindu-l drept si corect, l-au aparat. S-a dovedit ca acuzatorii reprezentau o parte mai mica si Pr. Alexie a ramas (pe post).

In iulie 1934, starea sanatatii parintelui s-a agravat. A fost diagnosticat ca avand un cancer la stomac ce se extindea in tot corpul. Acest lucru presupune dureri groaznice, insa parintele nu se vaita. Nimeni nu a stiut ce boala avea, cu exceptia medicului sau. La spital a cerut sa fie instiintati cei care il calomniasera ca sa vina sa le ceara iertare. In ajunul  mortii sale a  fost auzit cantand psalmi.

S-a stins pe 22 august 1934. Trupul a fost pus intr-o groapa provizorie. Exact 22 de ani mai tarziu, pe 22 august, a fost dezgropat pentru a fi mutat in noul cimitir. Parintele era intact, trup si vestmant, doar cotorul Evangheliei se innegrise putin. Mitropolitul Tihon a binecuvantat mutarea moastelor in cripta bisericii Adormirea Maicii Domnului din oraselul Sfanta Genoveva de Lemn, unde se pastreaza intr-un sicriu de sticla ce are deasupra icoane incrustate in lemn pretios sculptat cu maiestrie.

Iata cum s-a sfintit omul lui Dumnezeu, Cuviosul Alexie. Voi incepe cu  prezentarea rabdarii lui, caci spun parintiii vremii noastre ca asta e acum cea mai mare virtute. Cuviosul Alexie a inceput sa o practice din timp, in suferinta fizica si cea morala, cum ne imaginam noi. Mai intai au fost cei cativa ani in postul de paznic de noapte in Estonia: nu e putin lucru sa te plimbi toata noaptea in ger, cu picioarele devenite butuci si sa simtii jivinele la panda.

Mai tarziu, ajuns in Franta, cuviosul mergea adesea descult, atat iubea saracia. Tot venitul sau il  impartea celor in nevoie. Cand il vedeau trecand, copiii radeau de infatisarea lui jerpelita. Tocmai ei, care ii erau atat de dragi.

Dupa cum spuneam, cuviosul a murit avand cancer generalizat, asta presupune durere cumplita in tot corpul. Totusi, nu a fost auzit vaietandu-se vreodata.

Sfantul Alxie a fost trecut in randul sfintilor din calendar in anul 2004, cu data de praznuire de 22 august. 

O, Parinte Alexie, sfintitule pastor, roaga pe Hristos Dumnezeu sa intareasca credinta cea adevarata, pacea si dragostea in pamantul nostru si sa mantuiasca sufletele noastre (din Condacul Sfantului Alexie).