Proscrisul

Am intrat din nou in concediu, si ce bine e sa fim din nou acasa cu totii, cu Nectarie topaind vesel in jurul nostru.

Intre timp am citit o carte foarte buna despre care vreau sa scriu aici. Se numeste Proscrisul si este scrisa de o tanara autoare din Anglia aflata la primul sau roman. Cartea m-a cucerit de la primele pagini, povestea unui baiatel care isi pierde mama in conditii tragice si a carui viata se da cu totul peste cap dupa acest eveniment. Baiatul se dovedeste a fi o fire foarte sensibila, introvertit, incapabil sa traiasca normal cu durerea pierderii mamei, dar in acelasi timp cu un suflet plin de bogatii si de dragoste.

Actiunea se petrece la sfarsitul anilor 50 intr-un orasel linistit din sudul Angliei, in apropiere de Londra. Lewis are nouăsprezece ani şi de-abia a ieşit din închisoare, iar intoarcerea sa va provoca o implozie nu numai în familia sa, ci şi în întraga comunitate. Comunitate care sub aparenta unei vieti idilice ascunde secrete tulburatoare, pe care firea sincerea desi devastata a tanarului nu le poate tolera. Este un timp al constrangerilor sociale, al salvarii aparentelor, al mersului la biserica pentru a-ti pastra pozitia in comunitate (lucru care mi s-a parut asa de trist), al sentimentelor refulate si al ipocriziei.

In acest mediu, Lewis, tanar delincvent si profund tulburat sufleteste si prietena sa Kitty sunt paradoxal cei mai normali din intreaga povestire si nu poti decat sa-ti doresti ca in final, cumva, sa le fie bine.

Ce mi s-a parut interesant in aceasta carte, mie, mamica cu ochii in patru sa nu-mi cresc copiii cum nu trebuie, este tocmai faptul cum educatia pe care i-o dau mama si tatal ii influenteaza viitorul lui Lewis. Lipsa dragostei adevarate dintre mama si tata, raceala si lipsa de intelegere din partea tatalui, alcoolismul amandurora, si mai ales durerea provocata de moartea mamei, pe care nu o poate imparatasi cu nimeni il marcheaza profund pe Lewis, care se va lupta cu aceasta mostenire pe tot parcursul romanului.

Din fericire Sadie Jones este si ea o optimista si crede in libertatea fundamentala a omului, care poate alege binele in pofida nenumaratelor tare din trecut.

O carte pe care o recomand cu caldura, desi pe alocuri este destul de dura, dar in ansamblu foarte umana si plina de lucruri interesante de retinut, despre copii, parintii si relatia cu comunitatea.

Iata aici un interviu cu autoarea despre roman

Si un trailler realizat de editura englezeasca la care a aparut romanul

Alexandra