Noi ne-am hotărât să nu-i povestim lui Nectarie că Moş Crăciun aduce cadouri, ci că oamenii care ne iubesc ne aduc daruri de Craciun pe care le găsim dimineaţa sub brad. Sper că asta nu îi va ştirbi bucuria Crăciunului. Eu am fost tare amărâtă când am aflat că nu e Moş Crăciun, şi nu aş vrea să treacă prin asta în mod inutil. Povestea aceasta a moşului (de fapt drăguţă, dar o poveste!), a luat aşa de mare amploare încât, deşi Nectarie ştie ce i-am spus, e încă în dubiu dacă să mă creadă sau nu: moşi peste tot, toată lumea îl întreabă ce-ţi aduce moşul, ai fost cuminte pentru moş, i-ai scris moşului... Asta cu atât mai mult cu cât nu stau să-i spun fiecăruia care aduce vorba, ştiţi, dar Moşul nu există!
În plus, Nectarie e încă prea mic ca să înţeleagă cât de cât ce e Craciunul de fapt, aşa că pentru el deocamdată înseamnă daruri, zăpadă, Domn domn să-nălţăm! şi uneori ziua când a ieşit Doamne Doamne din burtica mamei lui. Trag nădeje că în timp se va bucura mai mult de semnificaţia Crăciunului, dar şi de daruri, globuleţe şi brad, căci nu vreau să-l lipsesc de aceste bucurii nevinovate.
Revenind la cărţi, ceva ceva tot am găsit pe inima mea (adică cât mai puţin Moş şi de-ai lui :) şi fără îngeraşi bucălaţi sau fetiţe cu aripi - pentru că îngerii nu s-au arătat vreodaă aşa)
O zi de iarnă de la Infodar, povestea unui arici drăgălaş şi darnic care işi dăruieşte mănuşile, fularul şi căciula unor animale mai înfrigurate ca el.
Brăduţul de Crăciun de la Crişan, despre un băieţel şi tatăl său care pornesc prin pădure să taie un brad pentru Craciun dar ajung să facă cu totul altceva...
Ţinutul fulginlor de nea de la Infodar, despre animalele fascinante care traiesc in tinutul rece şi peisajelor de basm de acolo.
Carte cu abţibilduri de Crăciun de la Rao, tot felul de activităţi cu autocolante (preferatele lui Nectarie).
Despre naşterea Mântuitorului o carte minunată cu text în engleză şi ilustraţii ortodoxe, care se poate comanda de aici.
Şi încă o carte mică, dar foarte potrivită pentru cei foarte mici, care se găseşte tot aici.
Noi le-am spus copiilor adevarul cand au fost destul de mari sa ne intrebe ce-i cu mosul asta care apare peste tot. au inteles si asta nu le-a stricat cu nimic bucuria Craciunului. Numai Stefan, care are aproape 4 ani nu e prea lamurit. cum spuneai si tu, peste tot vede mosi, toata lumea il intreaba ce vrea sa-i aduca Mos Craciun. noi am considerat ca e mai bine asa, decat sa-i mintim si sa fie dezamagiti mai tarziu, cand si-ar da seama ca au fost pacaliti. nu-i inteleg pe parintii care insista sa pastreze mitul lui Mos Craciun chiar cand copiii sunt mari si isi pun tot felul de intrebari, asa stirbesti increderea copilului in ceea ce spun parintii. si copiii observa destul de repede ca e ceva putred in povestea asta cu Mos Craciun, cand vine la serbare un mos cu mustata lipita cu scoci, sau cand vad ca parintii cumpara un cadou pt alt copil si pe urma ii spun aceluia ca l-a adus Mosul. mie mi se pare ca un copil care nu crede povestea cu Mos Craciun se bucura de doua ori, o data cand primeste cadouri, si a doua oara, cand poate participa si el la pregatirea cadourilor pentru cei dragi(lucru care nu se intampla cand parintii cumpara pe furis, ca sa spuna ca sunt din partea mosului). Asa invata bucuria de a da, si poate sa inteleaga adevaratul sens al acestei sarbatori
RăspundețiȘtergere