Copiii din Glodeanu au un nou banner care să le facă cunoscută povestea. Cu cât vor afla mai mulţi oameni, cu atât cantina de care au aşa mare nevoie se va construi mai repede.
Dacă vreţi, puteţi prelua pe blogurile voastre unul dintre bannere sau să le trimiteţi mai departe.
Cu drag,
Alexandra
De curand cativa prieteni au trimis hainute, jucarii si mancare copiilor din Glodeanu. Au avut ocazia sa-i cunoasca si sa vorbeasca cu Parintele Tudor Marian. Au vazut saracia lor, dar si progresele facute de cand au inceput sa-i ajute oamenii: copiii aveau ceva mancare in dulap, haine mai noi pe ei, unele case erau proaspat varuite, cu geamuri noi la ferestere, curtile fusesera curatate de gunoaie, se simtea deja un aer proaspat de nadejde.
Acum Parintele a definitivat proiectul pentru cantina, care va include si o camera de intalnire pentru copii, in care sa faca tot felul de activitati si o camera dormitor pentru situatii de urgenta, care nu lipsesc, mai ales iarna. Anul trecut Parintele a cunoscut o batrana care toata iarna nu avusese caldura, stand zgribulita sub cateva paturi, sau un copil care statea intr-o casa fara geamuri si fara nici un pic de caldura, si acestea sunt doar cateva exemple. Eu una nici nu pot sa-mi imaginez suferinta lor, mie care mi se pare frig daca cumva e caloriferul doar caldut intr-o zi geroasa de iarna.
In seara aceastala la ora 21.00, la emisiunea "În premieră", pe Antena 3, puteti vedea ce s-a schimbat la Glodeanu si de ce ar mai fi nevoie.
I-am cunoscut si eu pe unii dintre acesti copii, sunt cu adevarat foarte frumosi si buni, unii invata foarte bine, cu totii merg la biserica duminica de duminica si cred cu adevarat ca prin sprijinul nostru pot avea o sansa sa le fie pe termen lung mai bine.
Un ultim gand: de Paste, cativa copii care au mama bolnava i-au spus Parintelui ca ei se roaga ca mama sa se faca bine, sa aiba niste rechizite si carti. Copii intre 3 si 12 ani. Cati dintre propii nostri copii ar spune din inima lor o asa rugaciune?
Revin si eu cu un mic articol, sau mai degraba cateva trimiteri catre articole pe care le-am gasit intresante.
Stiu ca probabil unii gandesc ca avem probleme mai importante de rezolvat pana la cele globale, in functie de prioritatile fiecaruia, totusi.. sunt cateva lucruri demne de atentie in filmuletele acestea.
In timp ce vizionam acest filmulet, aveam in minte cum atunci cand eram mica si locuiam cu parintii, scoteam gunoiul la cateva zile, patru, poate cinci. Uneori galeata de gunoi nu era plina la acel moment. De fapt, rareori duceam gunoiul pentru ca era plina galeata, ci mai degraba ca sa nu miroasa. Uneori protejam hartia asezata pe fundul galetii, ca sa nu consum multa, iar hartia provenea din ziarele tatei, pe care le strangeam mereu pentru astfel de scopuri. :)
Acum scot gunoiul la doua zile, galeata este aproape plina mereu, si am o galeata, credeti-ma, imensa de gunoi. Uneori, la ghena, trebuie sa ma ocup manual de a baga efectiv gunoiul in ghena, ptr ca gura de aruncare este prea mica pentru galeata mea si pentru cat se arunca in ziua de azi, fata de anii '60 in care a fost construit blocul.
Aici ma gandeam cum tata are acasa un radio Grundig din antichitate, mai exact dinaintea mea cu ceva ani (deci mai mult de 30). Sta si acum la tara, prafuit, pe un bufet... mergand, zi de zi, perfect! In schim nu pot spune asta si de Panasonicul cumparat prin facultate.. Imi vine si mie greu sa cred ca oamenii nu mai sunt in stare sa conceapa ceva la fel de durabil ca acum 30-40 de ani. Si nici nu vreau sa ma gandesc la Trabantul bunicului, cu care imi povestea tata ca a mers toata viata...
Tot aceste filmulete mi-au reamintit de o membra a familiei mele care lucreaza intr-un magazin, ca si vanzatoare, in Franta. Mi-a povestit cum destul de multi francezi sunt preocupati de provenienta hainelor pe care le cumpara. Multi refuza un produs daca a fost fabricat in tari asiatice sau africane pentru ca nu vor sa incurajeze fabricile care angajeaza copii sau adulti, la negru, neoferindu-le conditii de munca sau salarii potrivite pentru ceea ce fac. Banui, ca noi suntem cu totii inca in faza in care ne bucuram de un pret mai mic.
Am vazut de asemenea, acum un timp, un episod dintr-un reality show despre o mama cu 17 copii. Ca sa reduca costurile pentru a putea supravietui in mod decent au recurs la diferite metode. Una dintre ele era cumpararea de haine/incaltaminte second hand, ceea ce mie personal mi se pare foarte ok. O alta era fabricarea detergentului pentru spalat in casa.
Pe site-ul http://www.thestoryofstuff.com/ gasiti mai multe astfe de filmulete legate de consumism, cat si de reducerea lui prin deciziile pe care le luam zilnic.
Na, ca m-am entuziasmat de tot. Ma duc sa ma culc. :)
Ştiind pasiunea mea pentru cărţile victoriene, Eugenia mi-a dăruit de ziua mea un şorţ de bucătărie inspirat de rochile de epocă de secol XIX şi cusut chiar de ea. Am fost tare bucuroasă şi îl port cu mult drag.
Am văzut azi acest reportaj despre copiii dintr-un sat de lângă Buzău, numit Glodeanu. Sărăcia lor m-a şocat. Sigur că ştiam teoretic că există sărăcie în ţară, dar să vezi aşa de mari greutăţi prin care trebuie să treacă zilnic aceşti copii, m-a întristat foarte tare. Şi totuşi o nădejde este şi pentru ei, căci sunt inocenţi şi buni şi au un prieten de nădejde, preotul satului care încearcă din toate puterile să-i ajute.
Sa-i ajutam asa cum putem fiecare!
În dreapta paginii principale au şi cont şi adresa unde se pot trimite lucruri. Tot de acolo puteţi afla şi vârsta copiilor, dacă vreti să le trimiteţi hăinuţe sau încălţări.
Cătălin a vobit cu părintele la telefon şi practic au nevoie de orice: haine pentru copii şi părinţi, încălţăminte, jucării, rechizite,pamperşi, medicamente de bază, icoane, cărţi.
Aceasta carte de povesti ascunde mai mult decat simpla petrecere placuta a timpului a unui copilas impreuna cu parintii sai. Povestile sunt nu numai frumoase, ci si ziditoare de suflet pentru copii. Ele ofera alternativa la cele ce fura copilaria copiilor nostri: televizorul si calculatorul, indeosebi.
Povestile cultiva simtul dragostei pentru familie, pentru aproape, pentru Dumnezeu. Limbajul este apropiat copiilor si nu ii "cearta", ci ii incurajeaza si-i indruma.
Mai jos am redat povestea mea preferata din carte, spre exemplificare.
Zidurile din suflete
Cartea poate fi cumparata cu rabat de 33% prin comanda telefonica la 0736481500, la pretul de 15 lei (in loc de 22,5 lei, pret disponibil in librarii).
