Viața Sfântului Ioan Maximovici pentru copii

Sfântul Ioan Maximovici mi-a devenit drag după ce am citit despre el în scrierile Părintelui Serafim Rose. Așa că a fost o mare bucurie să pot să le citesc și copiilor despre viața lui care a fost cu totul deosebită, cu multe lucruri care ar putea să-i atragă și pe cei mici.
A călătorit foarte mult și a trăit în țări exotice ca China sau Filipine. A ajuns până în Venezuela, Japonia, Tunisia și în câte alte locuri. Apoi a avut mereu o dragoste adâncă pentru copii și de aceea în viața lui sunt multe întâmplări în care se arată grija și ocrotirea Vlădicii Ioan pentru aceștia. Încă din tinerețea sa a fost profesor la mai multe școli apoi în China a înființat un orfelinat care a adăpostit peste trei mii de copii. Unii dintre aceștia sunt acum părinți sau mai ales bunici care își amintesc cu multă dragoste și recunoștință de ocrotitorul lor.

Nimic nu era imposibil pentru el: alunga taifunurile, mergea prin ploi torențiale, intra prin uși încuiate, venea la oamenii care îl chemaseră doar în gând. Multe lucruri despre care citeam în viețile sfinților de demult, dar care s-au întâmplat acum doar cincizeci de ani.

Mai multe poze și detalii despre carte se pot găsi pe www.edituraiona.ro

Alexandra

Balaurul Sfântului Gheorghe

Am găsit acest dragon chinezesc într-o carte de activități de la Teora (cu multe lucruri interesante) și Nectarie a vrut să-l decupăm împreună. Eu am desenat separat capul, corpul si coada pe o bucată de carton de la o cutie mare ce zăcea nefolosită. 

Nectarie a colorat bucățile și eu am pliat corpul balaurului ca un burduf. Apoi am lipit împreună părțile cu lipici de hârtie și am adăugat pe spatele desenului si două bețe, ca să poată fi ținut în mână ușor.

Apoi l-am declarat balaurul pe care l-a învins Sfântul Gheorghe și l-am învins și noi de câteva ori...

A fost o activitate plăcută și ușoară, chiar și Maria s-a măzgălit de lipici cu noi și a colorat si ea puțin. 

În mod neașteptat, balaurul acesta rezistă de vreo două luni prin casă.

Alexandra

Tarta cu ciuperci, ceapa si feta

Aseara am facut o tarta care mi-a placut mult, destul de usoara pentru masa de seara, dar si ca o portie de fel 2 la pranz. Aluatul este deosebit si mi-a dat ceva indoieli la inceput, dar acum sunt bucuroasa ca am incercat ceva nou. Prin urmare, pentru aluat, avem nevoie de:

115 gr faina obisnuita (eu am pus integrala)

75 gr malai fin

sare si piper, putin cimbru

90 gr unt (65% e ok), la temperatura camerei

un galbenus, batut cu putina apa rece(1-2 linguri)

Intai se amesteca ingredientele uscate, peste care se adauga bucatelele de unt si se farama in maini, pana cand devine ca un pesmet si apoi se adauga galbenusul cu apa. Se amesteca pana obtinem o bila de aluat pe care o dam la rece 30 min.

Umplutura:

cred ca se poate umple dupa bunul plac, dar eu am folosit cam:

300 gr ciuperci

1 ceapa generoasa

cateva felii de muschiulet de porc

100 gr branza feta

1 ou si albusul de la primul, folosit la aluat

Se caleste ceapa si se da deoparte, apoi se calesc muschiul cu ciupercile si se pastreaza pentru a se raci. Feta se taie in bucati mici. Se scoate aluatul si se intinde bine, apoi se aseaza intr-o forma unsa cu unt si pudrata cu faina. Se pun in forma ceapa si ciupercile, apoi se adauga ouale batute, incercand sa acoperim uniform. Se presara piper dupa gust.

Pofta buna si multa dragoste, in ciuda faptului ca pana la dragobete mai sunt 10 zile! :)

Ena

Diavolul din pahar, de Ciprian Voicila

O noua carte a lui Ciprian Voicila, pe care iata cum o descrie el insusi:

Am scris acest text autobiografic din dorinţa de a veni în întâmpinarea tinerilor dependenţi de alcool, dar şi a tinerilor dependenţi de droguri în general. (După cum am explicat şi în carte, alcoolul intră în categoria mai largă a drogurilor.)

Este un volum care se adresează persoanelor dependente, chiar dacă obiectul dependenţei variază (unii sunt dependenţi de alcool, alţii de tutun, alţii de cocaină sau de etnobotanice, alţii de pornografie). Mesajul meu pentru toţi aceşti fraţi de suferinţă este că singura scăpare este la Dumnezeu. Mijloacele terapeutice propuse de Biserică: Sfânta Liturghie, spovedania, împărtăşania, Sfântul Maslu, rugăciunea, pelerinaje la moaştele sfinţilor şi, mai ales, întărirea relaţiei personale cu aceştia îi pot salva. Rugăciunile mamei lor, ale fratelui, ale prietenului mult pot în faţa lui Dumnezeu. Un om dependent are voinţa anihilată, de aceea terapiile propuse de diversele şcoli psihologice sunt ineficiente sau se dovedesc ineficiente pe termen lung.

În a doua parte a cărţii mi‑am expus o parte din frământările duhovniceşti, ferindu‑mă să intru în rolul celui care ştie mai bine şi care se simte în măsură să îi înveţe pe ceilalţi. Cel care a fost depen-dent poate da pertinent sfaturi doar unui alt dependent. Altfel ar ca şi cum o fostă prostituată ar sfătui oamenii cum să facă să îşi păstreze fecioria. Am descris pur şi simplu evenimente şi gânduri care sunt importante pentru mine, cel care sunt acum. Dacă vi se va părea că mărturia mea se sfârşeşte brusc, explicaţia ar fi că ea se continuă în viaţa mea de familist care trăieşte în Biserică. Acesta poate fi subiectul unei alte cărţi.

Ciprian Voicilă, 17 ianuarie 2012