Sambata trecuta s-a nascut cea de-a doua minune a noastra, Maria, mult asteptata si intarziata. Pentru ca a fost in prezentatie transversa nu am putut naste natural de data asta, dar Dumnezeu nu ne-a lasat si refacerea merge tare bine.De acum suntem acasa si incercam sa ne acomodam cu piticuta, si de aici urmeaza intrebarea mea:
Cum ati procedat voi cu primul copilas la nasterea celui de-al doilea? L-ati tinut acasa, l-ati trimis la bunici, si daca da pentru cat timp? Cum v-ati descurcat in primele saptamani cu amandoi?
Astept cu mare nerabdare raspunsurile mamicilor prietene blogului, chiar daca acesta nu mai e un concurs, tare mi-ar fi de folos un sfat.
Alexandra
Felicitari, Alexandra, sa va traiasca mititica!Se pare ca Mariutele astea se lasa asteptate...si a noastra a intarziat vreo doua saptamani si a trebuit "scoasa".
RăspundețiȘtergereNoi suntem in asteptarea celei de-a doua minuni, asa ca nu-ti pot da un sfat din experienta directa, dar din cea profesionala pot sa spun ca e mai bine sa-l tii si pe cel mai mare puiut langa tine. Si cei mari au nevoie de adaptare cu mezinul si chiar daca iti va fi greu, pe termen lung va fi mai bine. Poate vine o bunica sa te ajute...
Felicitari, sa va traiasca cele doua minuni si sa fiti fericiti.
RăspundețiȘtergereCu toate ca, iti este greu ar fi bine ca si primul copil sa ramana acasa, pentru a nu deveni geloasa si a nu crede ca este mai putin iubita acum cu venirea Mariei.
Eu nu am copii, dar asa as proceda :)
Felicitari, sa va traiasca fetita..
RăspundețiȘtergereEu as fi preferat sa am pe cineva langa mine sa ma ajute, nu prea imi place sa dau copiii de acasa. E fff importanta odihna din primele 2 saptamani, ca sa nu te ia depresia post partum.
La al doilea copil am avut o astfel de pauza (adica am dat baiatul la bunici) dar nu prea mi-a folosit, tot cu sufletul rupt am stat.
La al treilea i-am avut pe toti acasa, a fost bine, ca ne-am gasit ritmul familiei singuri, a durat ceva dar mi-am dat seama cum trebuie sa decurga lucrurile seara (atunci cand se aduna baia copiilor, alaptatul, copii obositi si dornici TOTI in acelasi timp de mama.. ) in fine, asta e problema ca trebuie sa-i impaci pe toti in timp ce tu esti franta de oboseala... se rezolva si asta:))
Succes, Maica Domnului sa va acopere si sa-ti dea intelepciune..
Nici eu nu-ţi recomand sa-l dai de acasa, se va simti exclus, are si el rolul lui in familia nou-mărită. Si nu mi-a placut niciodata sa separ fratii, imi place sa-i vad impreuna, să creasca impreuna. O sa ai parte de aventuri, e adevarat, sa vrea la pipi cand tu alaptezi si vei tine pe bebe cu o mana iar cu cealalta vei tine oala, sau altele asemenea, dar toate astea va da farmec vietii voastre. pe la al patrulea-al cincilea o sa-ti amintesti ce usor era cu doi.:)
RăspundețiȘtergereSa va traiasca si sa fiti sanatosi cu totii!
RăspundețiȘtergereca si celelalte fete iti recomand sa nu o duci nicaieri. Se va simti exclusa si va crede ca nu mai e importanta pt.tine. Iti va fi mai greu 1-2 saptamani, dar apoi va veti acomoda.
Si , daca o pui sa te ajute, cat de putin, sa aduca o caciulita, etc ceva pt bebe , se va simti superimportanta. Si, ideal ar fi ca si cei din jur sa o laude ca e de ajutor mamei.
In prima luna a fost greu si la noi, baiatul avea 4 ani si noua luni, mergea la gradi, cea mica nu se prea satura si seara o tinea intr-o gura o juma de ora, dar ne-am invata unii cu altii. Si, in prima luna, chiar ma asezam si eu o ora la somn alaturi de ei, la pranz ( cu toate ca erau multe lucruri care asteptau sa fie facute).
Crestere usoara si refacere rapida!
Sa va traiasca minunea si sa fiti cat se poate de fericiti impreuna!!! Eu as pastra copilul mai mare acasa sincer, din toate motivele enumerate deja.
RăspundețiȘtergereMultumesc tuturor pentru sfaturi, dupa cum am vazut e unanimitate pentru pastrarea copilului acasa; asadar si noi ne-am luat inima in dinti si l-am luat saptamana trecuta pe Nectarie acasa. A fost mai greu primele zile, dar deja intram intr-un ritm si inima mea e mult mai linistita avandu-i pe amandoi aproape.
RăspundețiȘtergereScuze, eu am crezut ca prima e fetita.
RăspundețiȘtergereSa va traiasca puii!
E intr-adevar greu in primele zile, dar cu aceste zile nu te mai intalnesti. Si eu privesc acum la ei cum se joaca, deja sunt
marisori , Stefan are 9 si Andreea 4,5 ani si ma gandesc ca , mai ieri era mica si plangaciosa..si Stefan spunea "Ia-o mami in brate sa nu mai planga..."
Crestere usoara.
Sa fiti fericiti cu totii!
RăspundețiȘtergere