Si intr-adevar locul este minunat, manastirea, curtea, chiliile, arhondaricul sunt asa de cum se cuvine, cu atata bun gust aranjate, atat de frumos ingrijite incat m-au cucerit de la inceput.
Apoi, cina pe care am primit-o m-a impresionat prin simplitatea si gustul deosebit, mai ales ca parintii ne-au ascuns fiecaruia in ceasca de lapte un baton mic de ciocolata.
Pangarul manastirii este foarte bine aprovizionat, ordonat si primitor, cu o bancuta pe care poti rasfoi cartile si cu o masuta unde se poate bea ceai. De pe pereti te indeamna la lecturarea cartilor sfinte pozele mai multor sfinti contemporani: Sfantul Siluan Atonitul, Parintele Sofronie, Parintele Serafim Rose.
Cata a avut si el parte de o bucurie, gasind o editie noua si definitiva din Psaltirea tradusa de Par. Rafail Noica.
Duminica am participat la Liturghie in Paraclisul manastirii, care nu este inca terminat, dar adaposteste o icoana minunata a Maicii Domnului cu Pruncul, numita Mangaietoarea (copie dupa originalul aflat la manstirea Vatoped), si inca una la iconostas, foarte frumoasa, cu Sfantul Siluan. Povestea icoanei Maicii Domnului o gasiti aici, este tulburatoare.
Slujba a fost frumoasa, parintii au un fel nemaiintalnit de mine de a canta, molcom, incetisor si fara prea multe schimbari de ton, care insa pe cei mai putin incercati, ca mine :( ii poate trage la motaiala.
Oricum a fost o experienta de care ne-am bucurat tare mult.
Alexandra