Am primit un wrap!

Deoarece mi-am petrecut ziua de nastere in spital cu Maria, nu primisem inca niciun cadou de la dragii mei. Cum m-am intors acasa, vad ca Diana are o multime de reducerii de pret la slinguri si wrapuri... Mi-am zis: acum e de mine! Am convocat din nou consiliul familial si s-a aprobat ca drept cadou de ziua mea sa-mi aleg un wrap de la promotie.

Diana mi-a facut o surpriza si l-a livrat chiar mai repede decat ma asteptam si dupa ce am citit cu ochii mari instructiunile (care par foarte complicate) l-am incercat.

Ce minunatie! E grozav! Atat de comod, nici nu se compara cu slingul cu inele. Iti tine spatele si umerii mult mai bine, ai libertate absoluta a mainilor si copilul e practic imposibil sa alunece din el. Daca stiam cat e de usor sa-l folosesti imi luam unul chiar de la nasterea Mariei. M-au speriat insa toate acele notes cum ca te obisnuiesti greu cu el si trebuie sa inveti multe pana sa-l folosesti. Mie insa mi s-a parut foarte usor. Sigur, e ditamai cerceaful si cand il pui in parc atarna pe jos, dar ce conteaza and poti sa-ti cari copilul de 9 kg ore intregi, fara nicio durere. De data asta chiar nu exagerez, daca cu slingul ma mai intepa spatele, acum nimic!

Maria e foarte multumita, doarme in el ca un cocon, cand e treaza poate sa se uite in stanga si-n dreapta fara sa ma tem ca aluneca, e extrem de bine prinsa in wrap.

De aproape doua saptamani de cand il avem am mers in vizita pe la prieteni si mai des decat de obicei, mi-e mai mare dragul sa-mi pun wrapul si sa plec la drum cu un copil in el si celalalt de manuta.

Mi se pare cea mai buna inventie de la pampersi si batista sugarului incoace :)

Alex

Cum am renuntat la cuptorul cu microunde

Cuptorul cu microunde mi-a fost un prieten foarte apropiat din liceu si pana acum: l-am purtat cu mine in camera unde stateam in facultate si bineinteles acasa la noi cand m-am casatorit. Nici nu-mi imaginam viata fara el... Cand era ceva de incalzit, chiar si ciorba, repede la cuptor ca de... e mai usor (ziceam eu).

Intr-o zi, invitati fiind la nasii nostri care stau la tara, am ramas cu ochii cat cepele vazand-o pe nasa cum incalzeste supa la aragaz. M-am gandit... tiii, iata ca se mai poate si asa. Am trecut peste, pana acum o luna cand mi-a picat in mana cartea Noua ordine alimentara de prof. Gheorghe Mencinicopschi. Am citit-o pe nerasuflate incantata de toate lucrurile interesante pe care le-am descoperit acolo (pentru cine e interesat, am gasit-o accesibila si pe internet...)

Printre ele, cateva vorbe despre cuptorul cu microunde, care m-au pus pe ganduri. Sigur, mai auzisem eu ca acesta are o reputatie controversata, unii zic ca-i bun, altii ca-i nociv, dar mereu credeam ca e doar asa, o disputa fara temei.

Teza profesorului Mencinicopschi este ca folosirea cuptorului cu microunde la încălzirea sau prepararea alimentelor scade valoarea lor nutritivă şi generează modificări periculoase structurii acestora.

Se pare ca "încălzirea alimentelor în cuptorul cu microunde nu se face natural, ca în cazul căldurii generate de radiaţia infraroşie prin arderea lemnelor, gazului sau a rezistenţelor electrice. Cuptorul cu microunde generează un câmp electromagnetic a cărui polaritate se schimbă de miliarde de ori pe secundă. Alimentele conţin apă, iar apa este un dipol, un mic magnet, cu un pol minus şi unul plus. Când cuptorul se polarizează negativ atrage polul pozitiv al moleculei de apă şi invers. Acest lucru face ca molecula de apă din aliment să oscilize în jurul axei sale cu frecvenţa emisă de magnetronul cuptorului (acesta este inima cuptorului), adică de miliarde de ori pe secundă. Se produce, astfel, o puternică frecare a moleculelor de apă. Această mişcare creează căldură, întrucât moleculele de apă care se rotesc lovesc alte molecule aflate în vecinătate. Alimentele se încălzesc dar, în acelaşi timp aceasta frecare afectează chimic profund structura alimentelor, alterând glucidele, lipidele, proteinele, vitaminele, antioxidanţii, enzimele etc. Acestea nu-şi mai pot îndeplini funcţiile nutritive".

Rezultă alimente încălzite, dar devitalizate, nehrănitoare. In 2003, un studiu guvernamental spaniol elaborat la Murcia a demonstrat că legumele şi fructele preparate la microunde pierd în proporţie de 97% substanţele care contribuie la reducerea incidenţei bolilor coronariene. Pe langa faptul ca incalzirea distruge o parte din substantele nutritive ale mancarii, aceasta frecare deterioreaza membranele celulelor, si poate favoriza formarea unor compusi cel putin nesanatosi.

Mai mult, anumiţi compuşi extrem de toxici pot fi scoşi din recipientele folosite (ex: din sticle de biberon sau boluri din policarbonat se extrag substanţe cancerigene precum bisfenolul A, iar din PET, ftalaţii). Acesta este un lucru de care auzisem si deja incepusem sa nu mai incalzesc in recipiente de plastic.

Intrigata de cele citite am cautat si mai multe informatii pe internet si am gasit articole interesante care ii confirmau spusele, de exemplu acesta.

Atunci am fost pusa in fata unei decizii, ce sa fac, eu care si laptele copilului il incalzeam asa? Ma gandeam in primul rand ca imi va fi foarte greu sa ma intorc la aragaz si la cuptorul clasic. Apoi insa mi-am adus aminte ca adeseori ma enervam ca, in cuptorul cu microunde, mancarea fie se incalzea doar pe o parte, fie mult prea tare. Si mi-am zis ca merita incercat.

Am gasit apoi o promotie la Altex care te invita sa aduci un aparat electrocasnic, ca sa iei cu reducere orice altceva nou... Am expus problema consilului familial si in schimbul cuptorului am luat un aspirator nou.

Si surpriza, nu a fost deloc dificil sa ne descurcam fara el. Parca nici n-ar fi fost! Sigur, e mereu o cratita in plus de spalat, irosesti :) un bat de chibrit, dar stiu ca mancarea pe care o incalzesc nu e vaduvita de toti nutrientii sai. Si asa mi se pare ca ceea ce cumpar din piata nu se compara cu ce vad in gradina la bunica, in plus daca te uiti pe eticheta multor produse din magazine, te ingrozesti... asa ca incerc cat pot sa nu distrug ce se mai gaseste inca bun in mancarea pe care prepar.

In concluzie, ceea ce m-a convins sa renunt la el a fost faptul ca mancarea e saracita de nutrienti, si nu atat pericolul de imbolnavire, care se pare ca ar exista si el. Chiar daca pare mai comod (desi acum nu mai cred nici asta), dezavantajele mi se par mult mai mari.

Alex

Tarta delicioasa cu spanac

Pentru tarta cu spanac avem nevoie de un aluat de tarta, fie cel pe care vi-l dau eu, fie altul care stiti voi ca va iese bine. Ingrediente aluat: 300 gr faina, 150 gr unt, 3-4 linguri cu apa, putina sare.

Se amesteca faina intr-un castron cu untul inmuiat si cu apa. Se framanta bine si se intinde intr-o forma de tarta cu diametrul de 22-24 de cm. Se da la cuptor, la foc ptorivit, 15 minute, acoperita cu hartie de copt peste care am turnat un kg de fasole boabe. (Se si inteapa cu furculita inainte de a pune fasolea.)

Compozitia este de mare angajament si se face cu:

800 gr spanac, eu am folosit conserva

2 leg de ceapa verde

100 gr de telemea vaca

putin ulei

2 oua fierte

1 ou crud

200 gr cascaval

3 linguri de pesmet

sare, piper

Se caleste usor ceapa verde curatata si tocata marunt. Se adauga spanacul si se mai caleste vreo 10 minute, sau pana evapora apa. Compozitia se pune in castron, adaugam talemeaua, ouale fierte, oul crud, sare si piper. Se omogenizeaza, se pune peste blatul de tarta racit, deasupra se presara cascavalul ras mare si pesmetul presarat. Se da la cuptor cca 30 minute.
Se taie dupa ce s-a racit oleaca (vreo 15 min).

Este foarte-foarte buna si satioasa!

Ena

Din spital II sau cat de sensibili sunt copiii

O saptamana cat am fost in spital, Maria a maraiat sau plans aproape incontinuu. La inceput am zis ca e boala care o supra tare, dar si cand a inceput sa se simta mai bine maraitul constant a ramas. Doar scurte scurte momente de tacere, dar aproape niciun zambet sau interes pentru jucarioare.

Ea care dormea dusa de la 8 seara la 7 dimineata (doar cu o intrerupere de supt), s-a trezit la 1-2 ore sau mai des, si ziua nu se linistea decat cu sanul. Nici macar plimbatul in brate nu o linistea. Asta in conditiile in care aveam camera noastra si eu eram tot timpul cu ea incercand s-o impac.

Injectiile de la miezul noptii, intepatul pentru sange de mai multe ori, aerosolii cu adrenalina, lipsa plimbatului pe afara si locul nou o dadusera cu totul peste cap. Eram terminata, mai ales la gandul ca asa va fi si cand vom ajunge acasa.

Dar surpriza... La cateva ore dupa ce ne-am intors acasa (si un somn bun intre timp), Maria noastra zambea cu gura pana la urechi si chiuia. Era radioasa. Dupa doua nopti se intorsese la programul ei de somn normal, iar ziua era vesela si foarte interesata de tot ce se intampla in jurul ei.

Am rasuflat usurata si abia atunci am inteles cat de stresant a fost pentru ea spitalul! In plus am vazut ca si pentru un copilas de 5 luni nicaieri nu-i mai bine ca acasa :)

Asa ca am hotarat ca daca vom mai fi spitalizate vreodata, voi incerca sa fiu mai ferma cu doctorii, gata cu injectiile noaptea (caci de multe ori se poate, cu putina bunavointa) si orice interventie (in masura in care se poate) se va face la mami in brate.

Alex

Din spital

Azi Maria si cu mine ne-am intors din spital, unde am petrecut o saptamana. La IOMC, Institutul pentru Ocrotirea Mamei si Copilului din zona Lacul Tei. Bronsiolita acuta. Tuse severa, respiratie grea, nopti nedormite.

Acum suntem bine si asta datorita medicilor de acolo care s-au purtat extraordinar (pentru un spital romanesc). Bunavointa, zambete de incurajare, vorbe bune si mai ales competenta. Curatenie si renovare (dar doar in anumite parti ale spitalului). Mancare buna (dar portii mici, pe principiul mai bine suplu decat obez). Totusi poti lua mai mult si mai gustos contra cost.

Nimeni nu a cerut bani, am auzit ca totusi unii primesc cu bucurie, dar unde am fost noi internate nimic! Si au trecut zilnic vreo 4-5 medici prin salonul nostru si alte 4-5 asistente! Toti se bucura insa daca le multumesti calduros si le oferi flori sau bomboane, ceea ce mi se pare firesc.

Analize facute din belsug (totusi din lipsa banilor dureaza mai mult pana vin unele rezultate), trimis rapid copilul la ecografie (pentru o problema descoperita acolo), totul rezolvat cu drag si bunavointa! Sigur, un plus de comunicare n-ar strica, bine ca exista medici rezidenti cu multa disponibilitate pe care sa-i tot intrebi una si alta.

Asistente care se poarta bland cu copiii, intelegatoare, nu-ti trezesc copilul din somn daca le rogi, te lasa sa-l tii de manuta sau in brate cand il inteapa.

Paturi pentru mame langa patutul copiilor (in alte spitale bucurestene stiu ca se sta inca pe scaun langa copil). Bai curate. Dus! Pe alocuri rezerve pentru o mama, un copil (fara plata).

Gardieni saritori si amabili.

Il recomand cu multa caldura. Sigur, nu e spitalul perfect. Nu spun ca toti medicii sunt extrem de competenti, dar cred ai toate sansele ca, daca te preocupi cu adevarat, sa gasesti multi foarte buni, care chiar sa rezolve problema copilului tau

Culoarele si fatada arata tipic romanesc, dar curat. Nu toate saloanele sunt renovate. Ne-au cerut fasa si leucoplast pentru ca se terminasera si nu mai aveau bani sa cumpere. Cu toate acestea, sectia II pentru prescolari mi s-a parut grozava.

Alexandra

Placinta cu peste si cartofi

"Placintuta" asta serveste cam 3 oameni, asa ca daca aveti mai multi la masa, mariti cantitatile. Avem nevoie de:

300 ml lapte

300 gr file peste alb (am folosit cod congelat)

3-400 gr cartofi albi fierti si dati prin razatoare

1 legatura patrunjel

2 lte mustar

50 gr unt

1 praz, taiat felii subtiri

25 gr faina

Am dezghetat un pic pestele si l-am scurs inainte de a-l pune la fiert in lapte, intr-o tigaie teflonata.

Cartofii se curata, se taie in jumatati si se fierb, apoi se dau prin razatoare.

Cand a fiert pestele, scurgem laptele si-l punem deoparte. Se incinge jumate din unt si se pune deoparte, se adauga prazul si lasa 5-6 minute sa se inmoaie, apoi se adauga faina, amestecand incontinuu. Se ia de pe foc si se adauga laptele treptat, amestecand bine. Se reaseaza pe foc si se amesteca pana cand sosul incepe sa fiarba. Dupa 2 minute se adauga patrunjelul tocat si mustarul.

Se incalzeste cuptorul (cine are, foloseste functia grill). Se rupe pestele in bucati si se aseaza intr-un vas termorezistent peste sos. Se adauga cartofii rasi deasupra, iar unutul ramas se presara deasupra. Se asezoneaza cu sare si piper si se dau la rumenit 5-10 minute.

Este o masa delicioasa, putin altfel decat obisnuiam.

Ena

Raffaello

Reteta aceasta mi s-a parut numai buna de pregatit cu o zi inainte de a fi consumate, par ca toate se imbina perfect dupa ce sunt lasate o noapte in frigider. Raffaello sunt simplu de facut, de fapt si de consumat, de asta nu am mai apucat sa fac foto (dar stiti voi cum arata, nu? :)). Un alt fapt important este ca din aceasta compozitie ies destule bombonele, acum depinde de cati oameni aveti de incantat cu ele.

- 500 g lapte praf

- 100 g nuca de cocos

- 200 g zahar pudra

- 200 g unt

- 1 lingura de smantana sau iaurt mai gras

- 2 foi simple de napolitana (eu am pus piscoturi zdrobite)

Amestecati laptele praf, zaharul pudra si cocosul pana obtineti un aluat usor de modelat. Rupeti foile de napolitana si adaugati si smantana (mie mi-au intrat 3 linguri). Modelati bomboanele, punand in mijloc cate o migdala si rostogoliti prin nuca de cocos. Se dau la frigider pentru o ora-doua inainte de servire.

Ena

Super Size Me

De ceva timp tot vreau sa scriu despre acest film, acum am gasit si ragaz. Avand in vedere ca blogul nostru are in primul rand profil culinar, dar si legat de cresterea copiilor, mi s-a parut potrivit sa atrag atentia asupra catorva lucruri pe care le-am aflat din film.

Dl. Morgan Spurlock, cel care face acest documentar isi propune sa se supuna unei "diete" de 30 de zile in care sa consume numai produse Mc. Donald's pentru a demonstra cat rau ne pot face. Filmul contine multe informatii legate de hrana propusa de Mc. D, dar mie mi-au ramas in minte cateva, pe care vreau sa vi le impartasesc.

1. Mc. Donald's, mai mult ca oricare alt producator de fast-food, incearca prin diferite metode sa atraga copii. Organizeaza cele mai interesante petreceri de aniversare, au locuri special amenajate pentru joaca, au personajul clovn foarte indragit de copii. Cercetatorii spun ca sunt asociati astfel in mintea copiilor cu momentele placute petrecute cu parintii, prietenii si vor fi atrasi si atunci cand vor creste sa intre in restaurant.

2. Mancarea de la Mc. Donald's nu este satioasa. Gustul este foarte bine potentat (contine mult zahar si multa sare), dar mancarea nu te satura, deci este usor sa ajungi sa consumi mult.

3. Intr-o luna, dl Spurlock, se ingrasa cu 15 kg, devine apatic, obosit si ajunge foarte aproape de a se imbolnavi de mai multe afectiuni. Iar acum ceea ce m-a marcat cu adevarat: s-a facut un studiu pe toate mesele pe care le-a consumat si rezultatul a fost ca a consumat 14 kg de zahar! Se pare ca pana si salatele contin zahar.


Stiu ca noi romanii nu consumam Mc Donald's precum americanii, dar din 1995 de cand si-a deschis portile primul restaurant la Unirea, ne-am ales acum cu 50 de restaurante in toata tara.

Ena

Varza de Bruxelles

Tot citesc despre aceasta verzisoara de Bruxelles si am hotarat sa o incerc. Am gasit la Mega Image proaspata si de data asta nevestejita asa ca am luat vreo 500 gr de verzisoare. Articole interesante am gasit aici si aici. Am gasit si o sumedenie de retete cu varza de bruxelles, dar am decis ca pentru inceput sa iau sfatul unei frantuzoaice in prepararea ei, cat mai simplu si natural, ca si garnitura la carne.

Se spala tres bien verzisoarele, se indeparteaza foile care sunt putin patate sau ingalbenite. Se pun la fiert in apa cu putina sare sau se prepara la abur. Urmand sfaturile bunicii legate de fiertul legumelor aflam ca: tot ce creste sub pamant se pune la fiert o data cu apa, iar tot ce creste afara, se pun in oala in momentul in care apa deja fierbe.

Se scurg bine si se pot pastra asa in frigider pana in momentul in care dorim sa le consumam sau se pun le congelator si se pastreaza bine pentru foarte mult timp. Am inteles ca isi pastreaza multe proprietati chiar si congelate pana la 1 an!

Gustul este foarte bun, usor mai dulceag ca al unei verze obisnuite. Se condimenteaza cu sare, piper si oregano si se calesc putin in unt in momentul servirii.

Am vazut si o fotografie interesanta cu planta "in crestere".

Eugenia

Tort cu spuma de fructe de padure

Acesta este unul dintre cele mai delicioase torturi pe care le-am gustat vreodata. In plus nu este greu, ci usor si pufos, numai potrivit unei zile de primavara. In plus, se face cu usurinta, desi reteta poate parea complicata la inceput. Iar rezultatul va aduce cu siguranta laude gospodinei.

Pentru blat ne trebuie:

100 gr unt moale

100 gr zahar fin

100 gr faina

1 lingurita si jumate praf de copt

1 lingurita esenta de vanilie (nu din fiola, aceea este mai puternica)

2 oua

Pentru spuma:

500 gr fructe de padure (eu am folosit 250 gr fructe de padure congelate si 250 gr capsuni proaspete de Grecia)

zahar pudra, dupa gust

1 plic de gelatina (totusi cred ca mergeau lejer 2)

3 albusuri

140 gr zahar brun, fin (eu am pus obisnuit)

300 ml frisca lichida, batuta

Intai si intai incalzim cuptorul la 180gr.

Batem untul cu zaharul, apoi adugam faina, praful de copt, esenta si la sfarsit ouale. Turnam compozitia intr-o tava cu dioametrul 24 cm ptr 30 min, pana creste se rumeneste si trece si testul cu scobitoarea.

Se scoate blatul cu tot cu hartie si se lasa la racit. Cand este complet rece, il taiem la jumate (pe orizontala) si punem prima jumate inapoi in forma tapetata cu folie alimentara.

Spuma: Punem fructele curatate intr-o cratita la foc mic pana incep si fierb putin. Se pudreaza cu putin zahar pudra, eu am pus o lingura. Le luam de pe foc si le mixam bine, le facem piure si le trecem prin sita, ca sa scapam de seminte. Ar trebui sa rezulte cam 250 gr de piure peste care punem gelatina desfacuta in 3 linguri de apa rece. Le lasam sa se raceasca.

Batem albusurile bine si adaugam in 4 reprize zaharul fin pana cand obtinem o bezea lucioasa si batoasa. Incorporam piureul de fructe, apoi frisca batuta. Se toarna compozitia peste jumatea de blat din forma, apoi se aseaza cealalta jumate deasupra, cu hartia de copt in sus.

Se pune la congelator cam 40 de min - 1 h pana la servire. Se scoate, si se indeparteaza hartia de copt, apoi folia alimentara si se pudreaza cu zahar. In mod normal, ar trebui sa stea teapana spuma, dar la mine nu a fost chiar asa. Oricum ar fi, gustul este exceptional!

E

Drob de pui

Pentru drobul de pui sunt necesare:

400 gr pipote si inimi,

300 gr ficatei,

1 morcov

1 albitura

1 ceapa

4 oua

3-4 catei de usturoi

1 legatura de patrunjel

1 legatura de marar

1 legatura de ceapa verde

Se pun la fiert maruntaiele impreuna cu morcovul si albitura in apa cu sare. Se spumeaza si se lasa sa fiarba la foc domolit. (Ficateii pot fi pusi mai tarziu in oala fiindca vor fierbe primii.)

Se curata ceapa si se toaca marunt, la fel si ceapa verde, verdeata. Se piseaza usturoiul. Se bat ouale. Se toaca maruntaiele marunt sau se dau prin masina.

Se amesteca intr-un bol toate ingredientele si se potrivesc de sare si piper.

Se pun intr-o tava unsa cu unt si tapetata cu faina si se dau la cuptorul incins timp de 40-45 de minute.

Pofta buna!

E

Masa de Paste

Pana acum nu m-am ocupat in nici un an de masa de Paste. Intotdeauna mama facea destula mancare pentru noi, soacra mea la fel, asa ca eu doar... mancam. Anul asta, o data cu venirea celui de-al doilea copil, m-a lovit un simt mai mare al responsabilitatii, dorinta de a inchega si acasa cumva familia in jurul mesei, m-am apucat si eu sa fac cate ceva.



Fiindca sunt doar la inceput, nu m-am avantat la prea multe, dar am pregatit:


- oua rosii!
- drob de pui
- Raffaelo
- tort cu spuma de fructe de padure.


Si, desi nu credeam sa ajung la slujba de Inviere, totusi am ajuns cu Anuta dormitand in carut pe toata perioada. Si va scriu si despre asta pentru ca s-a intamplat ceva deosebit la biserica. Parintele Peiu, pe care cred ca multi dintre voi il cunosc, desi a mai spus despre bucuria pe care o aveau cei de demult la Inviere si se imbratisau chiar si la liturghie, anul acesta a fost primul care a imbratisat pe cel de langa el. Asa ca la exemplul lui, cu totii ne-am imbratisat unii cu altii si am spus "Hristos a inviat!" manifestandu-ne si impartasindu-ne astfel bucuria.


Hristos a inviat!

Eugenia

Salata de ton

Am ramas datoare de la Florii cu reteta pentru salata de ton. Asa ca m-am pus pe postat, iar inainte de a incepe, va spun ca am incercat-o si cu si fara avocado si este minunata oricum.

sursa foto

Trecem pe la magazin pentru:

2 bucati de avocado
2 conserve cu ton maruntit (totusi eu prefer bucati si-l maruntim noi) in ulei
1 ceapa rosie
1 legatura de ceapa verde (vreo 3 fire)
ulei de masline
1 legatura de marar
1 legatura de patrunjel
sare, piper, zeama de lamaie (dupa gust)

Se taie avocado pe lung, se scobeste miezul cu lingura, apoi il tocam cat mai marunt (atentie, se innegreste repede, asa ca e bine sa-l stropim cu putina lamaie).
Se taie cepele marunt si se toaca verdeata. Se amesteca tonul din conserve (scurgem surplusul de ulei) cu verdeata tocata, cepele si avocado. Se pune sare, piper, zeama de lamaie si putin ulei de masline.
Salata se aseaza in cele 4 jumatati de avocado si se serveste.


Pofta buna, in special tie, LRG!
Ena

Ca sugestie: putem adauga in salata si miez de nuca zdrobit, se pare ca merge bine cu tonul, dar eu inca nu am testat asa.