Asadar mi-am propus sa adun o lista cu ce am mai vazut pe la prietenii mei si cu ce facem noi deja pentru copiii nostri. Pentru inceput ne referim la copilasi pana in 2 ani, caci in aceasta lume ma invart deocamdata.
* ii impartasesc in fiecare duminica si in sarbatorile cu cruce rosie
* cand ii duc la culcare le spun o rugaciune si ii inchina
* inca de cand sunt foarte mici ii familiarizeaza cu icoanele si incearca sa-i invete cum sa le sarute. Unii copilasi pe care ii cunosc au invatat sa sarute icoanele de pe la 10 luni, inainte chiar de a-si saruta parintii. Lui Nectarie (1 an jumate) ii place acest lucru foarte mult si deseori in timpul zilei ne roaga sa-l luam in brate si sa sarutam icoanele impreuna. De aceea, i-am lipit de frigider (la inaltimea lui) o icoana pe hartie (ca altfel rupe orice ii cade in manute), pe care o poate privi si saruta de cate ori doreste.
* ii duc la biserica in fiecare duminica si de sarbatori, inca de cand sunt de 2-3 luni. In general parintii stau cu copiii inauntru cat de mult rezista acestia, unii mai mult iar altii mai putin. Umbla vorba prin popor ca pe copii mici n-ar trebui sa-i iei la biserica, ca se plictisesc si oricum nu inteleg nimic, si mai mult ii impiedica pe parinti sa fie atenti la slujba, ba si mai mult ii deranjeaza pe cei din jur. Totusi, din experienta mea, am observat ca Nectarie, care este un copil extrem de activ si jucaus, reuseste sa stea linistit 15-20 de minute in timpul Liturghiei (in bratele tatalui sau), fara a vorbi sau a se foi. Cand nu mai poate, ies cu el din biserica si ramanem sa ascultam slujba din curte. Uneori facem cu schimbul, intru eu si sta tata cu el. Asa reusim sa ne bucuram cu totii de Liturghie, chiar daca mai putin timp, dar poate mai cu folos. Cred ca atunci cand apar copiii este nevoie de un pic de sacrificiu: chiar daca nu mai poti sta la Liturghie ca altadata, merita daca ii poti face si pe copilasi partasi unui lucru atat de frumos. Poate nu inteleg ce se intampla acolo, dar cu siguranta simt prezenta lui Dumnezeu si se impartasesc de ea, si lucrul aceasta le este de mare folos. Cat priveste faptul ca ii pot deranja pe ceilalti, cred ca trebuie sa existe un pic de intelegere, pana la urma porunca dragostei se aplica si asupra parintilor care incearca sa-si creasca copiii in sanul bisericii, chiar cu participarea la slujbele acesteia.* in timpul saptamanii copiii sunt dusi la biserica chiar zilnic uneori, mai ales acolo unde se afla una in apropiere. Aceasta devine un ritual, ca mersul in parc si este asteptat cu bucurie de copil.
* copiii sunt inchinati inainte si dupa fiecare masa.
* sunt invatati inca de micuti sa-si faca semnul crucii sau macar sa incerce, ceea ce le provoaca o mare bucurie ca orice alt lucru nou si frumos pe care reusesc sa-l invete.
Stiu ca la aceasta varsta copiii nu inteleg toate aceste lucruri, cel putin nu rational, dar cred ca ei simt mult mai multe decat ne dam seama. Si ca in mod tainic rugaciunile Liturghiei, apropierea icoanelor si a bisericii, semnul crucii lucreaza in inimile lor si pun inceput bun vietii lor de crestini. Cred ca este bine si necesar ca cei mici sa fie familiarizati cat mai mult (dar intr-o mod firesc si nu impus cu forta) cu elementele credintei ortodoxe, ca usor usor sa ajunga sa o indrageasca si sa o imbratiseze din toata inima cand vor creste.
As vrea foarte mult sa stiu ce mai fac mamele pentru copiii lor in aceasta directie, asa ca daca aveti idei noi va rog sa ne scrieti.
Alexandra
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu