O minune a Sfantului Ierarh Nectarie din Eghina

Saptamana aceasta Nectarie a implinit 1 an si jumatate si eu m-am hotarat ca daca tot avem acest blog, sa povestesc un pic despre nasterea lui si mai ales despre ajutorul dat de Sfantul Nectarie. Desi e poate o poveste care nu infatiseaza nimic cutremurator, cum sunt nenumaratele marturii ale bolnavilor de cancer, ale celor vindecati in chip minunat de Sfantul, socotesc ca n-ar trebui marturisite numai minunile “mari” asupra trupurilor si sufletelor crestinilor apasati de diferite neputinte sau pacate, ci si acelea care vadesc deosebita atentie si ocrotire din partea lui pentru oamenii care ii cer cu credinta si nadejde sprijinul in tot locul.

Dupa casatorie sotul meu si cu mine ne doream mult un copilas, dar Dumnezeu parca nu vroia inca sa ne asculte dorinta, fie pentru ca nu eram pregatiti, fie pentru oaresce pricina nestiuta, fie pentru ca pronia Lui socotise altceva. Nu aveam probleme de sanatate, dar pruncul mult dorit intarzia sa apara. Stiam ca Sfantul Nectarie era cunoscut ca cel care daruieste atat nastere de prunci, cat si usurare de durerile nasterii. Ne-am adus aminte de multele marturii ale mamelor care nascusera foarte usor chemand pe Sfantul, si de pruncii care ii poarta numele si sunt astfel ocrotiti de binefacatorul lor. Am mers cu acest gand mangaietor si cu nadejde pentru a doua oara in insula Eghina, in luna septembrie a anului 2006, participand, spre marea noastra bucurie, la slujba arhiereasca de pe 3 septembrie, care aminteste de dezgroparea trupului Sfantului si vadirea sfinteniei sale. Ne-am rugat Sfantului, cu mare incredere nu in rugaciunile noastre, ci indeosebi in rugaciunile mijlocitoare ale parintelui duhovnic. La scurta vreme dupa intoarcerea in tara, in luna noiembrie a aceluiasi an, luna in care e praznuit si Sfantul, am aflat cu nespusa bucurie ca eram insarcinata. Dupa ce am stiut ca va fi un baiat, ne-am gandit sa-i multumim Sfantului Nectarie numindu-l Nectarie.

Procesiune cu moastele Sfantului Nectarie in ziua praznuirii aflarii lor (3 septembrie)

Sarcina a decurs cu bine, am citit impreuna cateva luni acatistul Sfantului Nectarie, mergand si regulat la slujbe. Ajutorul sau s-a vadit din nou in momentul nasterii cand ajungand la spital am fost coplesita de intensitatea contractiilor. Cu toatea aceste incercam sa ma rog Sfantului sa nu ma lase si cu sinceritate pot spune ca am simtit intarirea sa: tot timpul nasterii durerile, desi prezente, au fost suportabile si am avut un sentiment de incredere si nadejde ca totul va fi bine, cum nu mai simtisem pana atunci. In acelasi timp, fara ca eu sa stiu, sotul si doi prieteni dragi citeau acatistul Sfantului in biserica maternitatii Polizu. De indata ce au terminat rugaciunea si au urcat in spital au aflat ca tocmai nascusem cu bine pe baietelul nostru. A fost o nastere foarte scurta, de vreo 5 ore, ceea ce este destul de rar la prima sarcina (mai ales fara ajutorul medicamentelor). Pentru toate acestea simt ca trebuie sa ii multumesc Sfantului Nectarie, care nu trece cu vederea nicio cerere, cat de mica si neinsemnata, din partea celor ce au nevoie de el.

Acestea sunt cele cateva cuvinte despre binecuvantarile Sfantului fata de noi pacatosii, cu simtamantul si rugaciunea ca si sufletelul nostru Ioan Nectarie sa fie pururea ocrotit, nesocotindu-se nevredniciile si pacatele noastre cele multe, ca sa strigam cu o inima:
“Bucura-te, dezlegare a pantecelor neroditoare,
Bucura-te, ca usurezi durerile nasterii, cand mamele te cheama in ajutor,
Bucura-te, vazandu-i pe pruncii care primesc la botez numele tau”.

Alexandra