Despre dragoste, cu adevarat

De curand am citit din "Manualul de iubire", scris de parintele Filothei Faros. Atat stilul clar si dezinvolt al parintelui, cat si cele dezbatute de acesta pe marginea dragostei, mi-au scos in evidenta cateva lucruri anormal intelese despre dragoste in zilele noastre.

Este vorba, in primul rand, despre conceptia noua (dar foarte repede inradacinata) masculin-provocatoare (sexualizata) a dragostei.
Educatia sexuala predata in scoli nu face decat sa intareasca si sa perpetueze aceasta intelegere exacerbata a "iubirii", astfel ca tinerii (chiar copiii) sunt "instruiti" mecanicist, doar cu partea fiziologica a ei, vorbindu-se indeosebi despre fecundari, ovule, spermatozoizi, boli cu transmitere sexuala si, mai rau, despre prezervative, anticonceptionale.

Parintii sunt, uneori, cei la care se apeleaza pentru intregirea pachetului de informatii si, de multe ori, aceasta discutie se sfarseste cu o suma de bani pe care baiatul o va folosi pentru a pune si in practica cele invatate.

S-a ajuns ca dragostea in zilele noastre sa fie confundata cu un act fizic la care trebuie sa se ajunga negresit si cat mai rapid. Revistele pentru doamne dau seturi intregi de reguli, informatii si sugestii despre cum acestea ar trebui sa arate, sa se imbrace si ce sa faca in prezenta unui barbat.

Domnii se lasa (sau nu) prinsi in acest joc de imagini si cuvinte, ocupandu-se si ei de partea lor, platesc bautura servita, fac cadouri, plimba cu masina, etc.

Dupa toate aceste tatonari, se ajunge la un act sexual pentru detensionarea unor organe, apoi se trece mai departe. Fie la somn, fie la o casatorie incropita pe false motivatii. (Femeile sunt multumite de faptul ca sunt ingrijite financiar, iar barbatii satisfacuti sexual.)

Intr-o astfel de relatie dispar repede (pentru ca celalalt a fost cucerit) momentele de tandrete, de joc, de reala intalnire a celor doua persoane. Fiecare dintre cei doi isi continua viata, ea in bucatarie, el la serviciu. Ramane nevoia de a avea tandrete si ea se realizeaza, cateodata, in afara casniciei.
Si asa se ajunge intr-o situatie cunoscuta poate tuturor, o situatie cu care ne-am familiarizat si pe care am acceptat-o ca pe ceva iminent, situatie care da nastere multor nelinisti interioare.Ceva este clar. Orice tip de profesor in domeniu poate invata despre dragoste numai ceea ce el a trait si nu ceva ce a citit sau aflat.. Astfel ca profesorii nostri de acum, ei insisi avand trairi de "insi marunti plimbareti prin viata" si poate pentru ca "misery loves company" propavaduiesc mai departe si confirma conceptia masculin-provocatoare a dragostei.

ALTERNATIVA (Normalitatea)

Parafranzand un personaj al lui Cehov, ma intreb si eu: cum am putea face sa schimbam ceva? Pornind macar de la copiii nostri, daca nu chiar de la noi.

De mici le spunem copiilor in parc "nu-l atinge pe cutare". Cu siguranta ni s-a intamplat sa observam comportamentul spontan pe care il au copiii intre ei: se imbratiseaza, se iau de manuta chiar daca nu s-a mai vazut pana atunci. (De curand mi s-a intamplat sa gasesc in parc o pereche cunoscuta public (si foarte constienta de asta), impreuna cu fiul lor de cca 2 ani jumate. Pe cand parintii acestuia ignorau prezenta oricui, fiul lor a venit la Anastasia si a mangaiat-o pe fata. Foarte frumos.) Ei au o sinceritate si o atitudine corecta fata de dragoste. Nu au tipare de urmat, nu au seturi de reguli.. Sunt naturali.

Oprelistile parintesti se intiparesc in sufletul copilului. "Nu-l atinge pe cutare" va insemna pentru ei ca atingerea este rea, gresita. Orice curiozitate a copilului se va transorma in frustrare mai tarziu.

Unii parinti evita orice contact fizic in prezenta copiilor: nu se tin de mana, nu se imbratiseaza ca sa nu transmita copiilor un mesaj gresit. Ei confunda, prin aceasta conceptie nou instaurata, dragostea cu voluptatea.

Stiati ca exista studii medicale demne de crezare care spun ca imbratisarea unui nou-nascut poate stabili daca acesta traieste sau moare?

Este normal ca sentimentele de prietenie, de iubire sa se concretizeze si trupeste intr-un anumit fel. Tinerea de mana a prietenului, imbratisarea lui sunt normale si numai o minte pervertita le poate intelege altfel.

Pietismul este unul dintre factorii care au dus la sexualizarea trupului. Totusi, absenta fizica a celuilalt in viata noastra nu duce decat la coplesire de vinovatii, nevroze si alte lucruri nedorite.

Iata elemente biblice care sustin nevoia fireasca de a exista contacte fizice intre prieteni: iubitul ucenic al lui Hristos, Ioan, cade la pieptul Invatatorului in timpul Cinei celei de Taina.

Maria Magdalena, "aducand un alabastru cu mir, si stand langa picioarele Lui inapoi, plangand a inceput a uda picioarele Lui cu lacrimi si cu parul capului ei le stergea, si saruta picioarele Lui, si le ungea cu mir." (Luca 7, 37-38) Iar atunci cand Simon Fariseul s-a scandalizat de aceasta Iisus ii spune de fata cu toti "Am intrat in casa ta si sarutare tu nu mi-ai dat."

In Fapte (20, 37-38), efesenii isi iau ramas bun de la Apostolul Pavel din Milet "cazand pe grumajii lui Pavel, il sarutau pe el."

Ioan Hrisostom spunea: "toti cei prezenti cuprindeti-va, imbratisati-va, sarutati-va, bucurati-va impreuna".

Iata exemple de dragoste adevarata, nesexualizata, nepervertita.
Exista o opinie generala ca barbatul are nevoie sa galopeze spre o implinire fizica rapida. Adevarul este ca si barbatul si femeia "simt nevoia profunda de un cuvant afectuos, de o mangaiere delicata si, in primul rand, de linistea necesara de a se bucura de caldura prezentei celuilalt pentru o perioada cat mai lunga de timp" in nemiscare, fascinati de vederea celuilalt fata catre fata.

Cucerirea celuilalt nu inseamna a-l avea in proprietate, ci trebuie sa insemne bucuria unei continue cautari si incercarea de a-l intalni cu adevarat!

Am scris mai mult decat imi propusesem, dar inchei cu aceste descrieri pe care parintele le-a sustras din Romeo si Julieta lui Shakespeare si care mi se par a descrie foarte bine diferenta dintre cele doua conceptii despre dragoste.

Mercurie il ispiteste pe Romeo, povestindu-i despre Rozalina, o mai veche iubire de a sa. Iata ce spune:"Te implor pentru ochii luminosi ai Rozalinei, pentru fruntea ei inalta, pentru buzele rosii, pentru soldurile ei pline de viata si pentru alte locuri frumoase..."

Romeo insa, cu adevarat indragostit de Julieta, foloseste un alt limbaj :"Ea invata tortele sa straluceasca, atarnand imi pare, de obrazul noptii ca o piatra scumpa la urechea unui etiopian. Frumusete prea bogata spre a fi purtata, si prea scumpa pentru tot pamantul."


Eugenia