Şase copii din Glodeanu vor pleca în perioada 12 - 23 august în tabăra ortodoxă de la Tismana. Când e vorba să faci o bucurie e destul de greu să alegi între copii. Este suficient să te uiţi pe site-ul oficial al taberei, să vezi câte ateliere, care mai de care mai atractive îi aşteaptă pe copii ca să-ţi dai seama că alegerea e destul de grea.
Preţul taberei pentru un singur copil este de 900 RON (cam 220 de Euro). Costul taberei pentru cinci copii va fi suportat de creştinii unei parohii ortodoxe din Franţa.
După ce a citit pe blog că micuţii vor pleca în tabără, o domnişoară cu suflet mare, care locuieşte în Anglia a decis să suporte ea costul unei tabere pentru încă un copil de la Glodeanu.
Părintele s-a interesat la organizatorii taberei şi mai sunt locuri libere. Dacă cineva îşi doreşte şi poate să ajute să trimită mai mulţi copii de la Glodeanu în această tabără este rugat să scrie un mail pe adresa părintelui Marian Tudor: preotmariantudor@gmail.com
Nicuşor cu sora lui Denisa
Mă gândeam că ne-am putea uni mai mulţi şi împreună să ajutăm şi alţi copii să meargă în tabără (dacă vă surâde ideea, îmi puteţi scrie pe alexa.grigore@yahoo.com).
Următorii copii care ar putea pleca în tabără dacă se strâng bani, ar fii Nicuşor şi Cristina.
Cristina
Pentru ei această vacanţă ar fi ceva nemaipomenit şi un bun prilej să guste din frumuseţea Ortodoxiei, căci deşi e minunat că au primit haine şi mâncare, totuşi şi sufleţelele lor au nevoie de multă hrană şi sprijin.
Cu drag,
Alexandra
P.S Aici puteţi vedea câteva fotografii din anii trecuţi, din tabăra de la Tismana.
Unul dintre jocurile preferate ale lui Nectarie (aproape 4 ani), când doarme Maria şi trebuie să stăm liniştişi în bucătărie, este jocul cu cârligele. Care pot deveni pe rând căluţ, soldat, garaj, grajd, cercei, gheare de pisică (fiecare prins de un degeţel) şi ce îi mai trece lui prin cap.
De când am născut-o pe Maria prin cezariană mă tot preocupă acest lucru, citesc pe internet tot ce-mi cade sub ochi, şi apoi mă întristez văzând care e situaţia în România, unde cezarienele se fac pe bandă rulantă iar naşterea naturală după cezariană e aproape o nebunie, foarte puţini medici acceptă aşa ceva, iar adesea condiţiile nu sunt chiar cele mai sigure pentru mamă şi copil.
De aceea mare mi-a fost bucuria să citesc în ultimul număr al revistei Familia Ortodoxă, interviul luat unei mame a 6 copii, care s-au născut astfel:
1. cezariană, 2. natural, 3. cezariană. 4,5,6 natural... Iar acum mama era însărcinată cu cel de-al şaptelea.
Am rămas înmărmurită de bucurie şi mirare. Aceasta mamă locuieşte pe lângă Cernavodă şi stăruinţa ei puternică de a găsi un medic care să o sprijine, nădejdea, credinţa şi ascultarea faţă de duhovnic au ajutat-o să realizeze practic imposibilul: să nască natural nu după o cezariană, ci chiar după două, la un spital de stat din România, de 4 ori! Mai mult, în condiţiile în care avea o tăietură verticală, ceea ce reprezintă un plus de risc.
În astfel de momente în vine în minte o rugăciune de la slujba botezului care spune: Mare eşti Doamne şi minunate sunt lucrurile Tale şi nici un cuvînt nu este de ajuns spre lauda minunile Tale!
Dacă vreunul din cititorii blogului ştie de alte astfel de naşteri naturale după cezariană realizate în Bucureşti m-aş bucura mult dacă mi-ar scrie,
Copiii din Glodeanu au un nou banner care să le facă cunoscută povestea. Cu cât vor afla mai mulţi oameni, cu atât cantina de care au aşa mare nevoie se va construi mai repede.
Dacă vreţi, puteţi prelua pe blogurile voastre unul dintre bannere sau să le trimiteţi mai departe.
Cu drag,
Alexandra
De curand cativa prieteni au trimis hainute, jucarii si mancare copiilor din Glodeanu. Au avut ocazia sa-i cunoasca si sa vorbeasca cu Parintele Tudor Marian. Au vazut saracia lor, dar si progresele facute de cand au inceput sa-i ajute oamenii: copiii aveau ceva mancare in dulap, haine mai noi pe ei, unele case erau proaspat varuite, cu geamuri noi la ferestere, curtile fusesera curatate de gunoaie, se simtea deja un aer proaspat de nadejde.
Acum Parintele a definitivat proiectul pentru cantina, care va include si o camera de intalnire pentru copii, in care sa faca tot felul de activitati si o camera dormitor pentru situatii de urgenta, care nu lipsesc, mai ales iarna. Anul trecut Parintele a cunoscut o batrana care toata iarna nu avusese caldura, stand zgribulita sub cateva paturi, sau un copil care statea intr-o casa fara geamuri si fara nici un pic de caldura, si acestea sunt doar cateva exemple. Eu una nici nu pot sa-mi imaginez suferinta lor, mie care mi se pare frig daca cumva e caloriferul doar caldut intr-o zi geroasa de iarna.
In seara aceastala la ora 21.00, la emisiunea "În premieră", pe Antena 3, puteti vedea ce s-a schimbat la Glodeanu si de ce ar mai fi nevoie.
I-am cunoscut si eu pe unii dintre acesti copii, sunt cu adevarat foarte frumosi si buni, unii invata foarte bine, cu totii merg la biserica duminica de duminica si cred cu adevarat ca prin sprijinul nostru pot avea o sansa sa le fie pe termen lung mai bine.
Un ultim gand: de Paste, cativa copii care au mama bolnava i-au spus Parintelui ca ei se roaga ca mama sa se faca bine, sa aiba niste rechizite si carti. Copii intre 3 si 12 ani. Cati dintre propii nostri copii ar spune din inima lor o asa rugaciune?
Revin si eu cu un mic articol, sau mai degraba cateva trimiteri catre articole pe care le-am gasit intresante.
Stiu ca probabil unii gandesc ca avem probleme mai importante de rezolvat pana la cele globale, in functie de prioritatile fiecaruia, totusi.. sunt cateva lucruri demne de atentie in filmuletele acestea.
In timp ce vizionam acest filmulet, aveam in minte cum atunci cand eram mica si locuiam cu parintii, scoteam gunoiul la cateva zile, patru, poate cinci. Uneori galeata de gunoi nu era plina la acel moment. De fapt, rareori duceam gunoiul pentru ca era plina galeata, ci mai degraba ca sa nu miroasa. Uneori protejam hartia asezata pe fundul galetii, ca sa nu consum multa, iar hartia provenea din ziarele tatei, pe care le strangeam mereu pentru astfel de scopuri. :)
Acum scot gunoiul la doua zile, galeata este aproape plina mereu, si am o galeata, credeti-ma, imensa de gunoi. Uneori, la ghena, trebuie sa ma ocup manual de a baga efectiv gunoiul in ghena, ptr ca gura de aruncare este prea mica pentru galeata mea si pentru cat se arunca in ziua de azi, fata de anii '60 in care a fost construit blocul.
Aici ma gandeam cum tata are acasa un radio Grundig din antichitate, mai exact dinaintea mea cu ceva ani (deci mai mult de 30). Sta si acum la tara, prafuit, pe un bufet... mergand, zi de zi, perfect! In schim nu pot spune asta si de Panasonicul cumparat prin facultate.. Imi vine si mie greu sa cred ca oamenii nu mai sunt in stare sa conceapa ceva la fel de durabil ca acum 30-40 de ani. Si nici nu vreau sa ma gandesc la Trabantul bunicului, cu care imi povestea tata ca a mers toata viata...
Tot aceste filmulete mi-au reamintit de o membra a familiei mele care lucreaza intr-un magazin, ca si vanzatoare, in Franta. Mi-a povestit cum destul de multi francezi sunt preocupati de provenienta hainelor pe care le cumpara. Multi refuza un produs daca a fost fabricat in tari asiatice sau africane pentru ca nu vor sa incurajeze fabricile care angajeaza copii sau adulti, la negru, neoferindu-le conditii de munca sau salarii potrivite pentru ceea ce fac. Banui, ca noi suntem cu totii inca in faza in care ne bucuram de un pret mai mic.
Am vazut de asemenea, acum un timp, un episod dintr-un reality show despre o mama cu 17 copii. Ca sa reduca costurile pentru a putea supravietui in mod decent au recurs la diferite metode. Una dintre ele era cumpararea de haine/incaltaminte second hand, ceea ce mie personal mi se pare foarte ok. O alta era fabricarea detergentului pentru spalat in casa.
Pe site-ul http://www.thestoryofstuff.com/ gasiti mai multe astfe de filmulete legate de consumism, cat si de reducerea lui prin deciziile pe care le luam zilnic.
Na, ca m-am entuziasmat de tot. Ma duc sa ma culc. :)
Ştiind pasiunea mea pentru cărţile victoriene, Eugenia mi-a dăruit de ziua mea un şorţ de bucătărie inspirat de rochile de epocă de secol XIX şi cusut chiar de ea. Am fost tare bucuroasă şi îl port cu mult drag.
Am văzut azi acest reportaj despre copiii dintr-un sat de lângă Buzău, numit Glodeanu. Sărăcia lor m-a şocat. Sigur că ştiam teoretic că există sărăcie în ţară, dar să vezi aşa de mari greutăţi prin care trebuie să treacă zilnic aceşti copii, m-a întristat foarte tare. Şi totuşi o nădejde este şi pentru ei, căci sunt inocenţi şi buni şi au un prieten de nădejde, preotul satului care încearcă din toate puterile să-i ajute.
Sa-i ajutam asa cum putem fiecare!
În dreapta paginii principale au şi cont şi adresa unde se pot trimite lucruri. Tot de acolo puteţi afla şi vârsta copiilor, dacă vreti să le trimiteţi hăinuţe sau încălţări.
Cătălin a vobit cu părintele la telefon şi practic au nevoie de orice: haine pentru copii şi părinţi, încălţăminte, jucării, rechizite,pamperşi, medicamente de bază, icoane, cărţi.
Aceasta carte de povesti ascunde mai mult decat simpla petrecere placuta a timpului a unui copilas impreuna cu parintii sai. Povestile sunt nu numai frumoase, ci si ziditoare de suflet pentru copii. Ele ofera alternativa la cele ce fura copilaria copiilor nostri: televizorul si calculatorul, indeosebi.
Povestile cultiva simtul dragostei pentru familie, pentru aproape, pentru Dumnezeu. Limbajul este apropiat copiilor si nu ii "cearta", ci ii incurajeaza si-i indruma.
Mai jos am redat povestea mea preferata din carte, spre exemplificare.
Zidurile din suflete
Cartea poate fi cumparata cu rabat de 33% prin comanda telefonica la 0736481500, la pretul de 15 lei (in loc de 22,5 lei, pret disponibil in librarii).
Primăvara aceasta am gătit des urizici, pentru că ne plac mult şi sunt o sursă bogată de vitamine şi minerale.
Dar curăţatul... o, de cîte ori nu mi-a venit în minte povestea Elizei care trebuia să împletească 11 cămăşi din urizici pentru fraţii ei, iar urizicile ei erau din cele bătrâne, nu mici şi blânde ca ale mele.
Într-un final am găsit o soluţie: coptarea copiilor la alesul urizicilor. Aşa fac şi ei cîte ceva şi stăm împreună, spunem poveşti, timpul trece mult mai repede şi nici nu-ţi dai seama când s-a golit plasa cu urzici.
Nectarie a fost chiar de ajutor, măcar nu le-a împrăştiat peste tot, iar Maria s-a bucurat de codiţele urzicilor şi le-a împrăştiat prin toată bucătăria...
La prânz ne-am bucurat papilele gustative cu o mâncărică bună bună la care am participat cu toţii.
Dereticând prin bibliotecă am descoperit câteva dubluri. Cum nimeni din preajma mea nu le-a vrut, mi-am zis să le dăruiesc cuiva pasionat de romane englezeşti din secolul al XIX-lea (sau început de secol XX).
Două dintre ele sunt printre romanele mele preferate, Jane Eyre şi Necunoscuta de la Wildfell Hill. Aceasta din urmă a fost scris de sora mai mică a lui Charlote şi Emily Bronte şi este cu totul tulburător: despre o soţie (şi mamă), având un soţ alcoolic şi abuziv, şi care încearcă prin toate mijloacele să-şi protejeze fiul.
Cine le vrea să lase un comentariu aici şi să-mi recomande şi mie o carte de secol XIX (că sigur mai sunt destul comori ce abia aşteaptă să le descopăr). Câştigătorul va fi anunţat pe 15 martie.
Deşi cred că e plin internetul de multiplele întrebuinţări ale laptelui de mamă, la a patra conjuctivită vinecată cu acesta , mi-am zis că trebuie să scriu şi eu despre asta.
De aproape patru ani, Nectarie şi apoi Maria au avut mai multe sesiuni de conjunctivită şi cu excepţia uneia singure, restul s-au vindecat punând în ochişorii bolnavi lapte de mamă, de 8-10 ori pe zi, timp de 4-5 zile (asta după ce ştergeam ochii cu ser fiziologic).
Cu adevărat laptele de mamă e o minunăţie şi încă o dată mulţumiri pediatrei noastre că ne-a sfătuit să-l folosim cu încredere de fiecare dată.
Acesti biscotti sunt mai moi decat retetele traditionale italienesti care rup dintii. :) Cum Anastasia nu este mare fan la rupt dintii in mancare (orice motiv este bun ca sa nu manance..), iar eu sunt fan biscotti, m-am gandit ca reteta asta ne va impaca pe amandoua.
Ingredientele:
175 gr faina cu agent de crestere
90 gr zahar brun (am pus normal)
50 gr unt
coaja de la o portocala
1 ou
2 linguri de suc proaspat stors din portocala respectiva
1 pinch de scortisoara (un varf de lingurita)
1 lingurita si jumate praf de copt
50 gr malai
Preparare:
Se freaca unutul cu zaharul pana devine cremos si pufos. Se adauga oul, se omogenizeaza, apoi coaja de portocala, sucul, faina, praful de copt, scortisoara si malaiul.
Se framanta putin pe o suprafata presarata cu putina faina (da, e lipicioasa) si se formeaza un baton de cca 25-20 cm si usor turtit deasupra.
Se coace cca 25 min, se scoate din cuptor si se lasa sa se racoreasca cam 5 min. Cu un cutit foarte ascutit (ca sa nu se faramiteze) se taie feliute de 1 cm.
Se pun feliile inapoi in tava, cu spatii intre ele, si se dau din nou la cuptor 15-20 min pana se rumenesc. Se scot pe un gratar sa se raceasca.
Se pot servi, dupa parerea mea, dati prin ciocolata alba, sau alaturi de o bautura calda, si o carte cu poezii, italienesti, de ce nu? (Va recomand cu caldura poetul meu preferat dall'Italia, Umberto Saba.)
Enjoy, Ena.
PS: Si da, sustin si poezia de pe strada, mergeti la Street Delivery! :)
Zilele acestea, de cand dadu acest ger insuportabil, am facut supa aceasta delicioasa. Nu a fost prima data, asa ca mi-am permis sa "aberez" pe seama ei. :)
Ingrediente:
2 fire de praz(daca este romanesc, puneti vreo 3-4)
5-6 cartofi
200 ml de smanatana lichida (ptr frisca) sau lapte
smantana ptr servit sau iaurt gras (cremoso :D)
putin unt
sare, piper, cimbru
Se pune putin unt in oala (finala) si se caleste prazul taiat rondele. Se adauga cartofii si apa, cat sa acopere bine, si se lasa sa se fiarba bine legumele.
Apoi se dau in blender, se pun din nou pe foc, adaugandu-se smanatana lichida, sare, piper (acesta se poate adauga doar in farfurie, daca mananca si copii, ca in cazul nostru), cimbru, dupa gust.
La servire, am aberat cel mai mult, pe langa iaurtul gras, ceea ce era de ajuns :), am aberat un drizzle de ulei de diferite proveniente, picaturi de lamaie si piper colorat. :D Plus, o coaja de paine cu cartofi pe care o banui tare ca este cu fulgi (de cartofi) si vanzatoarea nu vrea sa-mi spuna.
Perioada italiana... continua.
Pe site la Chef Mazilique am gasit aceasta reteta geniala de biscotti, foarte simplu de facut si chiar rapida, in ciuda faptului ca produsul trebuie copt de doua ori. Ingrediente:
200g faina
150g zahar
60g cacao
60g ciocolata taiata bucati
3/4 lingurita praf de copt
1/2 lingurita sare
1 lingurita extract de vanilie
3 oua batute
100g de alune
Intr-un bol, amestecam ingredientele uscate, mai putin alunele, cand s-au omogenizat bine, adaugam ouale batute in prealabil cu extractul de vanilie. Framantam pana ni se super-lipesc mainile si nu ne impacientam, este normal. (Marturisire, cred ca eu am pus ceva mai multa cacao, asa ca am adaugat un ou, pentru ca erau toate mici.)
Am format din aluat 4 "batoane", cam de aceleasi dimensiuni ca si cele de la paine de pe vremea noastra, usor mai turtite. In cuptorul preincins cam 25 de minute, se racesc, le taiem, inapoi in cuptor inca 15 minute.
Le-am incercat pana acum cu ceai si lapte, dar le vad bine si cu suc de portocale (intotdeauna mi-a placut combinatia de citrice si cioco).
O prietena mi-a dat pontul unui blog pe gustul meu, mai tarziu am inteles de ce, apartine editorului Good Food, si cum sunt fan revista, sunt si fan al acestui blog.
Reteta pate-ului de ficat chiar este un succes, iese bun, cremos, un gust deosebit, safidele pot fi optionale, dar chiar va sfatuiesc sa le folositi.
Eu, tot la sfatul prietenei de mai sus (pupici!!!) am fiert ficateii in lapte (o tava de ficatei, cca 1 l de lapte), spre final am adaugat vreo 2 catei de usturoi pisati si busuioc uscat, dupa gust.
I-am scos si i-am pus in blender cu 100 gr smanatana de frisca, putin vin in care ati fiert stafidele si busuioc.
Va recomand cu caldura sa le asezati precum Mazilique, pentru o masa prezentabila. Eu nu am apucat, prea multii doritori de gustare s-au pus pe mancat inainte de aranjamente. :D
Aceştia trebuie să scrie pe edituraiona@gmail.com pentru a spune cartea aleasă drept premiu şi adresa unde să fie trimisă.Tot ei au 30% reducere la un al doilea titlu comandat, dacă doresc.
Toţi participanţii la concurs primesc 20% reducere la cărţile comandate, dacă doresc.
Cei trei câştigători for primi o carte la alegere şi 30% reducere la un al doilea titlu comandat (dacă doresc).
Pentru a participa la concurs trebuie să răspundeţi pe siteul Editurii (aici) la întrebarea: Câte zile a stat Prorocul Iona în pântecele balenei?
Toţi participanţii vor primi 20% reducere la titlurile comandate (dacă doresc).
Aveţi şanse de trei ori mai mari dacă puneţi un link pe blogul vostru către acest concurs sau adăugaţi pe blog bannerul nostru (dacă aţi făcut unul dintre aceste lucruri, vă rog să menţionaţi în comentariu). Cărţile care vor fi oferite drept premiu sunt:
Concursul se încheie pe 10 februarie, iar câştigătorii vor fi anunţaţi pe 11 februarie.
Editura Iona a luat chip din dorinţa de a face o trecere lină de la cele ale lumii acesteia la năzuinţele duhului. Conceptul editurii se situează la graniţa dintre tărâmul Dreptei Credinţe şi cel al culturii, încercând să cultive în cititori nu numai o desfătare a sufletului, ci şi să înfăţişeze ochiului omenesc bucuria cărţilor frumoase.
Editura publică cărţi de teologie ortodoxă, dar şi cărţi pentru copii, încercând să îmbine mesajul creştin-ortodox cu ilustraţii minunate, astfel încât copiii să se simtă atraşi să răsfoiască paginile poveştilor noastre.
Aproape în fiecare zi citesc sau mi se vorbeşte despre atâtea cazuri de copilaşi bolnavi şi despre părinţii lor disperaţi care nu ştiu ce să mai facă ca să-i ajute. De multe ori nici nu-mi mai vine să citesc, căci aşa mă întristez, mai ales când nu pot să ajut pe fiecare. Dar adevărul este că de multe ori putem ajuta măcar un pic. Măcar un copilaş. Măcar din când în când. Şi puţinul acela se adună, şi poate, cu ajutorul lui Dumnezeu un copilaş, primeşte o nouă şansă.
Azi am citit despre Eva.
Eva a împlinit pe 27 ianuarie 4 ani. Şi tocmai a fost diagnosticată cu Leucemie Acută Limfoblastică tip L1. Cine crede că o poate sprijini cumva află mai multe de pe site-ul dedicat Evei: mariaeva.ro.
Şi Nectarie are aproape 4 ani şi ca întotdeauna ceea ce ţi-e cunoscut, te mişcă mai adânc.
V-as ruga sa postati si voi acest mesaj, dacă vreţi.
De ziua lui Nectarie mi-am luat inima în dinţi şi am făcut un tort, preluat de la Eugenia, care la rândul ei a luat reţeta din Good Food pe decembrie. Oricum, fără susţinerea ei morală şi asistenţa de urgenţă la telefon :) nu aş fi reuşit.
Avem nevoie de
200 g de nuci mărunţite (eventual prăjite)
300 g de unt, 125 g topit şi 175 g înmuiat
250 g de ciocolaă cu lapte
250 g de ciocolată neagră, plus extra pentru decorat
150 g de zahăr fin
6 ouă
1 lingură extract de vanilie
570 ml de smântână dulce pentru frişcă
Poza mea
1. Se amestecă nucile mărunţite cu untul topit într-un vas, se toarnă compoziţia într-o formă de tort cu diametrul de 22 cm şi se presează. Se dă la rece cât pregătim restul tortului.
2. Se topeşte ciocolata oficial la bain-marie, dar eu am folosit o crăticioară teflonată şi a fost ok.
3. Se amestecă bine zahărul, untul şi ouăle.
4. Se adaugă ciocolata topită, extractul de vanilie şi 125 ml de smânână şi se bat încă 2 minute.
5. Se adaugă peste blat şi se lasă la frigider cel puţin 3 ore.
Înainte de servire se bate frişca şi se adaugă tortului. Pe deasupra se rade ciocolată.
Poza revistei e mult mai atrăgătoare decât a mea, dar tortul a fost foarte gustos chiar şi aşa. Şi sigur poate fi decorat cu mai multă măiestrie decât am reuşit eu :)
Citeam undeva despre cum in toate caietele de bucate prajiturile au numele persoanelor de la care am luat reteta. Asa se intampla si cu aceasta si este delicioasa. Se face foarte usor si este are o consistenta moale, placuta, gust aromat.
Ingrediente:
1 pach unt
4 oua
250 gr de zahar
250 gr faina
3 linguri cu cacaoa
1 lingurita de scortisoara
1 varf de lta de nucsoara
putina sare, 1 plic de zahar vanilat
1 praf de copt
1 cescuta de vin rosu
Preparare:
Se freaca spuma unutul impreuna cu zaharul si zaharul vanilat, apoi se adauga ouale. Se omogenizeaza si se adauga mirondeniile, cacaoa, apoi faina amestecata cu praful de copt. Se amesteca si la final se adauga cescuta de vin rosu.
Se da la cuptor incins, pe foc mic-mediu, timp de 30-40 minute.
Se glazureaza dupa racire.
Multumesc Ileana. :D
Zilele trecute am cumpărat de la Librăria Sophia cartea Evanghelia în culori, publicată de Editura Teofilia. Acesta e primul lor titlu, foarte potrivit pentru copiii de peste 6 ani. Nectarie e încă prea mic, dar eu însămi am citit-o cu plăcere. Cuprinde mai multe momente din Scriptură, povestite într-un grai accesibil copiilor, un desen de colorat, şi, ceea ce mi-a plăcut cel mai mult, câteva sugestii de discuţie pe marginea textului. Tâlcuirea episoadelor biblice e foarte accesibilă copiilor, dar în acelaşi timp surprinzătoare, pe mine m-a făcut să exclam: ia te uită! ce frumos!
De exemplu, la minunea învierii lui Lazăr, povaţa este că niciodată nu e prea târziu să ceri ajutorul lui Dumnezeu. El poate schimba lucrurile în bine chiar când pare că nu se mai poate face nimic. Şi chiar aşa e, Lazăr fiind mort, câţi dintre noi am mai fi crezut că se mai poate face ceva?
Cartea are 40 de pagini şi un preţ excelent de 9 lei.
Sper ca editura să crească şi să ne bucure în curând şi cu alte cărţi ortodoxe practice pentru copii, căci e mare nevoie.
De câteva vreme caut alternative mai sănătoase la săpunul şi şamponul din supermarket; asta deoarece Maria şi tatăl ei fac o alergie foarte neplăcută la vreunul din ingredientele lor. Am testat mai multe produse de la Plafar, dar niciunul nu m-a convins cu totul.
Acum vreo lună am intrat pe Breslo şi am descoperit comunitatea celor care realizează săpun acasă, la rece. Mi-a plăcut imediat ideea şi am încercat produsele mai multor magazine, dar două mi-au plăcut în mod deosebit: Luthelo şi Herbine.
De la Luthelo mi-a plăcut foarte mult un săpun cu tărâţe (Cleopatra Scrub) care are două jumătăţi: prima îţi curăţă faţa aşa de bine, iar a doua o hidratează datorită ingredientelor ca untul de shea şi uleiul de migdale. Nu are miros (ceea ce eu apreciez foarte tare) şi a devenit preferatul meu. Tot de la ea îmi surâde si săpunul Blu antibacterian pe care abia aştept să-l regăsesc pe Breslo.
Herbine m-a cucerit cu totul cu şamponul solid Nutty. Părul meu e tare nesuferit, se îngraşă extrem de repede după spălare, dar acum a rezistat pufos trei zile, şamponul e foarte plăcut, natural, fără miros. În plus, mi-a plăcut mult felul delicat şi cu mult bun gust în care au fost ambalate săpunurile, şi voi reveni cu plăcere în magazinul Anei (Herbine).
De la Diana am primit cadou, împreună cu wrapul comandat, o loţiune solidă de corp de aici. Nu ştiam de existenţa acestor feluri de creme şi am fost luată cu totul prin suprindere de cât de plăcută şi eficientă este şi mai ales de cât este de naturală! În general nu folosesc creme, dar una în casă pentru când e pielea tare uscată chiar şi eu cred că trebuie să fie, şi atunci măcar să fie una cu totul nedăunătoare, fără chimicale, uşor de aplicat şi bună cu tenul.
Aşadar, de acum am un săpun natural care îmi place, un şampon solid pentru toată familia şi o cremă la nevoie. Urmează testarea unui deodorant solid, dar la următoarea indemnizaţie :)
