Ceaiul

Oricum am da-o, ceaiul pare a fi cel putin un obicei sanatos.
Eu, personal, ma delectez aproape in fiecare seara cu un ceai, sorbit impreuna cu familia in timp ce luam cina sau o gustare. Nu este un ritual, este o placere, si, asa cum e scris pe placuta unei ceainarii, "ne venim in fire".

Ceaiul merge degustat cu un fursec, cu o carte buna, cu fructe uscate, atunci cand ploua, cand avem musafiri, ca sa ne "usuram" stomacul, inainte de a dormi sau pentru a dormi, atunci cand vrem sa ne racorim (ice tea), la ora cinci, cand suntem bolnavi... sau nu, s.a.m.d.

Iata cum, trecand prin enumerarea de mai sus, am ajuns la concluzia ca ceaiul este o parte importanta a vietii facand-o, deseori, mai placuta. Asa ca ii dedic un nou capitol din blog, sperand sa pot strange informatii, ceainarii, proprietati si altele care sa va foloseasca.

Pentru inceput, iata teoria.



Ceaiul este o băutură obţinută prin infuzarea frunzelor uscate ale plantei Camellia sinensis (L.).

În funcţie de gradul de oxidare a frunzelor, cele patru tipuri principale de ceai sunt: ceaiul alb, ceaiul verde, ceaiul oolong şi ceaiul negru. Compoziţia chimică a ceaiului variază în funcţie de recoltă, condiţii pedoclimatice şi metoda de prelucrare; dintre componenţi amintim: teina (alcaloid asemănător cu cel care se găseşte in cafea, maté şi nucile de cola), tanin şi uleiuri volatile.

Producţia mondială de ceai este estimată la circa 3,15 milioane de tone anual.
Termenul ceai desemnează şi infuziile din alte plante decât Camellia sinensis, cum ar fi maté (Ilex paraguarensis), lapacho (Tecoma curialis), rooibos (Aspalathus linearis), condimente, mentă, muşeţel, fructe uscate etc.