Combinezon pentru sugar

Eugenia mi-a daruit acum doua luni o revista frantuzeasca (Baby Tricot) numai cu tricotaje pentru copii, de la nou-nascuti la adolescenti, o minunatie. Cum inca sunt incepatoare am ales un model simplu, care totusi mi-a dat bataie de cap, si nici nu a iesit perfect :( Eu am facut modelul de 6 luni.

Firele de care avem nevoie sunt bumbac 100%, eu nu am gasit si am facut cu acril, dar nu il recomand; se vede ca e sintetic si in plus nu e bun pentru pielea bebelusilor. Zilele trecute am descoperit o mercerie pe strada Selari care are bumbac foarte frumos si de acum voi tricota doar cu el modelele pentru copii.

Andrelele recomandate sunt marimea 2,5. Eu asa am avut, cu toate acestea esantionul meu nu s-a potrivit cu al lor si a trebuit sa ajustez un pic dimensiunile.

Avem nevoie si de 6 capse pentru spate (eu inca nu le-am cusut).

Marimile sunt pentru a) nou-nascut b) 3 luni c) 6 luni d) 12 luni si e) 18 luni.

Esantion: 10 cm de jerseu, cu andrele 2,5: 28 oc si 37 randuri.

Spate: se incepe cu piciorul stang

Se monteaza a) 29 oc - b) 30 oc - c) 33 oc - d) 36 oc - e) 39 oc pe andrele 2,5 si se tricoteaza in jerseu. 

La a) 13 cm - b) 16,5 cm - c) 19,5 cm - d) 22,5 cm- e) 26,5 cm se formeaza intre-picioarele crescand la dreapta 1 oc. Se obtin a) 30 oc - b) 31 oc - c) 34 oc - d) 37 oc - e) 40 oc care se lasa in asteptare pe andrele de rezerva. 

Se tricoteaza piciorul drept la fel, in sens invers. 

La a) 13,5 cm - b) 17 cm - c) 20 cm - d) 23 cm- e) 27 cm se reunesc cele doua picioare, punand ochiurile crescute la mijloc si crescand 3 oc intre ele. Se obtin a) 63 oc - b) 65 oc - c) 71 oc - d) 77 oc - e) 83 oc.

La a) 24 cm - b) 29 cm - c) 34 cm - d) 39 cm- e) 45 cm se formeaza deschizatura spatelui astfel: se separa lucrul in doua, se tricoteaza in jerseu a) 35 oc - b) 36 oc - c) 39 oc - d) 42 oc - e) 45 oc de la dreapta lucrului si se lasa in asteptare a) 28 oc - b) 29 oc - c) 32 oc - d) 35 oc - e) 38 oc la stanga.

Intre timp la a) 31,5 cm - b) 36,5 cm - c) 41,5 cm - d) 46,5 cm - e) 52,5 cm se formeaza maneca crescand spre exterior la fiecare doua randuri 1X1 oc, 1X2 oc, 1X4 oc, 1X6 oc. Se obtin a) 48 oc - b) 49 oc - c) 52 oc - d) 55 oc  - e) 58 oc

La a) 40 cm - b) 46 cm - c) 52 cm - d) 58 cm - e) 65 cm se formeaza umarul inchizand de la exterior, la fiecare doua randuri  a) 1X4 oc si 6X5 oc - b) 1X4 oc, 6X5 oc - c) 6X5 oc si 1X6 oc - d) 6X5 oc si 2X6 oc - e) 3X5 oc si 4X6 oc. 

Intre timp la a) 42 cm - b) 48 cm - c) 54 cm - d) 60 cm - e) 67 cm se formeaza gatul inchizand spre interior la fiecare doua randuri a) 1X9 oc si 1X5 oc - b) 1X10 oc si 1X5 oc - c) 1X11 oc si 1X5 oc - d) 1X12 oc si 1X6 oc - e) 1X12 oc si 1X7 oc. 

Se monteaza 7 oc pe langa cele lasate in asteptare si se tricoteaza la fel. 

Fata: se incepe cu piciorul drept, ca pe spate.

La a) 13,5 cm - b) 17 cm - c) 20 cm - d) 23 cm- e) 27 cm se reunesc cele doua picioare (spate), punand ochiurile crescute la mijloc si crescand 3 oc intre ele. Se obtin a) 63 oc - b) 65 oc - c) 71 oc - d) 77 oc - e) 83 oc.

La a) 31,5 cm - b) 36,5 cm - c) 41,5 cm - d) 46,5 cm - e) 52,5 cm se formeaza maneca crescand spre exterior la fiecare doua randuri 1X1 oc, 1X2 oc, 1X4 oc, 1X6 oc. Se obtin a) 89 oc - b) 91 oc - c) 97 oc - d) 103 oc  - e) 109 oc

La a) 39 cm - b) 45 cm - c) 51 cm - d) 58 cm - e) 63 cm se formeaza gatul inchizand 7 randuri in centru si apoi la fiecare doua randuri  a) 1X3 oc,  1X2 oc, 2X1 oc si peste 4 randuri 1X1 oc - b) 1X3 oc,  1X2 oc, 2X1 oc si peste 4 randuri 1X1 oc - c) 1X4 oc,  1X2 oc, 3X1 oc si peste 4 randuri 1X1 oc - d) 1X4 oc,  1X2 oc, 3X1 oc si peste 4 randuri 1X1 oc - e) 1X4 oc,  2X2 oc, 2X1 oc si peste 4 randuri 1X1 oc. 

Intre timp la a) 40 cm - b) 46 cm - c) 52 cm - d) 58 cm - e) 65 cm se formeaza umarul inchizand spre exterior la fiecare doua randuri a) 1X4 oc si 6X5 oc - b) 1X4 oc, 6X5 oc - c) 6X5 oc si 1X6 oc - d) 6X5 oc si 2X6 oc - e) 3X5 oc si 4X6 oc. 

Se monteaza capsele pe spate si gata! Eu am variat un pic si am foloit doua culori ca sa fie mai dragut. 

Aceasta este schema de urmat.

Alexandra

Hranitoare pentru pasari

De ceva vreme lui Nectarie ii place sa stea in fundulet pe calorifer si sa priveasca pasarile: belu si ciara.  Asa ca inspirata de articolul Irinei am cumparat o hranitoare mica si cu chiu cu va am resusit sa o fixez la fereastra. Am umplut-o cu cozonac (de, poate asa vin pasarile mai repede :) si acum Nectarie asteapta vizitatorii.

Alexandra

Jucarii la 1 an jumate

De cand a inceput Nectarie sa mearga de-a busilea prin casa m-a tot preocupat ce jucarii sa-i cumpar, sa fie potrivite pentru el si sa nu arda la buzunar. Pe diferite site-uri de mamici am gasit sugestii, dar fara poze, iar pentru o mamica incepatoare "jucarii de tras cu sfoara" nu inseamna chiar nimic :) Asa ca m-am gandit sa scriu aici despre jucariile dragi lui Nectarie, acum la 1 an jumate.

Mai intai de toate sunt cartile. Nici noi nu ne-am imaginat ca vor avea atat de mult succes. E adevarat ca l-am inconjurat pe Nectarie de carticele inca de pe la 8-9 luni, dar nu credeam ca va ajunge sa ii placa asa de tare sa le rasfoiasca si sa-i povestesc despre imaginile de colo. Cel mai frumos este ca adesea isi ia singur carti din raftul dedicat lui si se asaza in fundulet rasfoindu-le cu nesat. De cele mai multe ori cand eu gatesc (si deci nu am timp de joaca) el isi trage o carte pe podeaua din bucatarie si incepe sa-mi arate personajele (si eu confim :) In afara de momentele cand doarme, rasfoitul cartilor e singurul prilej in care sta si el locului si uneori e absorbit chiar un sfert de ora. Asa ca incurajez pe toti parintii sa ofere de mici copiilor carti cartonate cu imagini, si asa cum mai citeam pe un site sa-i asalteze pur si simplu: carti in pat, carti in bucatarie, carti in masina :) Rezultatul poate fi minunat! 

Apoi este acest far din roti de lemn care pot fi puse una peste alta pe un bat. L-am luat de la IKEA si imi pare foarte potrivit pentru manutele mici si indemanatice (in devenire) ale lui Nectarie.

Urmeaza animalutele pe roti (sau orice alt obiect care poate fi tras cu o sfoara). Nectarie le poarta dupa el cu mare pasiune, strigand chine!, aliciu'!

Nu credeam ca sunt diferente de preferinte intre fetite si baieti de la o varsa asa mica, dar am remarcat ca Nectarie se da in vant dupa tot ce are roti si ignora jucariile din plus, in vreme ce fetitele pe care le cunosc prefera ursuletii moi.

Alta distractie sunt mingiile. De diferite marimi si texturi.

Si nu in ultimul rand aceasta roata luata tot de la IKEA pe care o plimba prin toata casa (facand un zgomot grozav :)

Alexandra

Muzeul Taranului Roman din 25.02.09 - 1.03.2009

S-a deschis targul!!

incepand de miercuri pana duminica inclusiv.

La taraba avem:

-felicitari colate (vintage look), cu ursuleti

si de primavara (pomi in floare, flori, etc)

-martisoare cusute din fetru in forme diferite de flori (preturile sunt cuprinse intre 2,5 si 7,5 lei)Separat de toate acestea, va prezint si ultimele mele indeletniciri din care au rezultat 2 iepurasi. (fiecare 20 lei). Iata o fotografie!



Imbratisari, sa ne vedem cu bine!



Eugenia

Bulz ardelenesc

De ceva vreme sotul meu imi tot sugera discret sa prepar acesta reteta, iar eu tot evitam crezand ca ar fi dificil. Cand in sfarsit m-am incumetat, am descoperit ca de fapt este simplu si delicios.

Avem nevoie de:

500 g malai, 1 l apa, sare (pentru mamaliga)
500 g brinza de burduf
5 oua
100 g unt
iaurt sau smantana

Se prepara o mamaliga vartoasa din apa, malai turnat in ploaie si sare. Se lasa sa se raceasca (eu nu am tinut cont de aceasta si m-am cam fript :) si se intind 5 bucati de mamaliga pe o suprafata unsa cu putin unt sa nu se lipeasca mamaliga.
Se fierb ouale si se curata de coaja.
Se repartizeaza in bucati egale brinza si un ou si se fac bulgari de mamaliga. Se incinge cuptorul la foc iute si se asaza bulgarii de mamaliga pe o tava unsa bine cu unt. Se dau la cuptor pina cind se rumenesc pe toate partile. Se servesc fierbinti, cu iaurt sau smantana deasupra.

Alexandra

The Life of the New Confessor Valeriu Gafencu

An orthodox Christian from the US asked me a few things about who Valeriu Gafencu was and I realised there were no English resources about him. So I decided to translate a few infomation about his life from the book called Din temnite spre sinaxare (From prisons tosynaxaria - about the martyrs of the communist persecution).

Valeriu Gafencu was born on the 24th of December 1921, in the Northern part of Romania, near the Russian border of that time. His parents were both active Orthodox Christians. His father was to be deported in Siberia by the Russians in 1940 for his pro-Romanian activity. When he was in high-school, Valeriu joined an Orthodox youth organization called the Cross Brotherhoods, and, when this became illegal during the second World War, he was arrested and condemned to 25 years of hard labor. He was only 2o and, at his trial, his fellow students and teachers would come and defend him, pointing out his innocence and wonderful human qualities. At first he was sent to a prison called Aiud.

Valeriu Gafencu in high-school

The first years were a time to reflect upon his Christian legacy. He would soon become engaged in a life of prayer, while avidly reading the Fathers of the Church. During the war, although Romania had a dictatorial regime, the prison life was not so strict and some fundamental human rights were still considered: the prisoner's could go to the prison's church, confess to o priest and receive the Holy Communion and also meet with each other and read books of their own choice. So Valeriu read a lot: the Holy Bible, the first 4 volumes of the Filocalia (which were then just being translated into Romanian by another holy figure of the church, Father Dumitru Staniloaie, who would also encounter the communist prisons some years later) and other Church Fathers.

His last photograph before being imprisoned

During the time of the war a lot of priests and monks were arrested for various political reasons (and many more would follow under the communist regime) and the one who wanted to life a religious life had plenty of people to turn to for guidance. Under their guidance, Valeriu thought a lot about salvation in his first years. In a letter from 1942 he says: "In life faith is everything. Without it a man is like dead." He tried to live among his fellow prisoners in humility and practice the Christian charity.

As he was followed by the idea of sin, he wanted to enter a monastery when he would be liberated. He would confess often and also pray a lot in his cell. With a group of other dedicated prisoners he made a prayer schedule that would go along uninterrupted day and night. The prayed together, as if in a church, and also separately in their cells.

By his deep Orthodox feeling, kindness and rich life of prayer he managed to influence a huge number of people, many of which he never met, but knew him from stories that were on everybody's lips even before he passed away.

His first 8 years of prison were the learning years when he became stronger in faith (he would need this for what was about to come). When the political regime changed in Romania, the prison conditions also changed dramatically: all the previous facilities were denied and the prisoners started to be persecuted for their faith (as well as for their participation in the Cross Brotherhoods). In this incredible hard period Valeriu's word would be like a burning flame heating and comforting the ones around him.

When he was in Aiud, Valeriu once encountered a poor man and gave him his student jacket. This recalls of the life of Saint Martin of Tours, but it wasn’t his only generous deed. A priest from Paris (Vasile Boldeanu) remembered years later that when he was transferred to Aiud only in shirt and pants, almost frozen, he was saved by his younger brother of sufferance, who gave him his warm coat.

Between the years 1946-1948 Valeriu and other older prisoners were sent to labor in some fields near Galda. There it was a milder regime, the prisoners would work, but they had time for praying and they lived in open spaces, and could meet daily.

Valeriu and his mother in the working colony of Galda

In 1948 this working colony was closed, and the prisoners were sent back to Aiud where the communist regime would confront them with its official atheist propaganda. After some time the majority of imprisoned students were sent to a special prison called Pitesti, were they were to be reeducated (here took place the horrific and famous Pitesti experiment). There are many things to be told about this horrific phenomenon, and the remarkable Christian resistance that took place here.

Valeriu was held in Pitesti only for a short period of time because from all the torturing, the cold and terrible hunger he became very sick with tuberculosis (a very contagious disease) and was sent to a penitentiary TB hospital called Targu Ocna. He saw this as the mercy of God Who saved him from the most abominable tortures that were ever conceived by a human mind and that took place in Pitesti soon after his departure.

An ex colleague of detention remembers about Targu Ocna: "His arrival in this penitentiary hospital was felt by the other prisoners (who knew his reputation) like a miracle. Valeriu would transform this sordid jail living into a truly Christian life. He is the blue eyed angel who obliges, by his very presence and prayer, to think about repentance and start praying, who would strengthen the ones around him and transform them inside for the rest of their life."

The people that met him during the horrific reeducation, comforting, encouraging, rising spiritually his fellow prisoners, compared him with another Apostle Paul of our days. That is way the sick from other rooms of the sanatoria would gather near his bed and listen to him, and receive strength to bear the powerful ordeal they lived. The power of his love would shine not only in the hours of the programmed extermination but also in the everyday life of the sanatoria, when death was so close to everyone.

Valeriu’s power of sacrifice was proverbial: it did not held count of person, ethnic origin, religion or political opinions. At Targu Ocna Valeriu was very ill because of his tuberculosis. In this state, when the sick usually clinch to the tiniest hope for survival, he was capable of a supreme gesture. A friend of his was allowed by the wardens to receive some antibiotics for treatment (this kind of medicine was rarely allowed in the hospital, although it was vital for their recovery from TB), but as he was recovering, he thought to give it to Valeriu who was near his death. But Valeriu donated the medicine to the also dying Richard Wurembrand (a converted Jew who in freedom would become a well known protestant pastor), saying he needed it more. Because of this medicine he recovered and, when liberated, wrote several books in which he gratefully remembers the one who saved his life.

The ones that stood by him along the years remember other extraordinary things about him. For example in Targu Ocna, he was to undertake an appendicitis surgery. When it was finished, Valeriu told the doctor he felt everything, because the anesthesia did not work. However, he didn’t utter a word during the surgery, only his forehead was full of a cold sweat.

Valeriu died on the 18th of February 1952, at Targu Ocna. His last words were: “Don’t forget to pray to God that we all meet there! Lord, give me the servitude that sets the soul free and take away the freedom that enslaves my soul!” His grave remains unknown for at that time all the prisoners were buried in a common pitfall and their head was smashed so that it would be beyond recognition. However, he asked to be buried with a small silver cross in his mouth and if God allows his holy relics may be found.

Valeriu remained in the memory of all who knew him for the rest of their life. There is not one Christian book that recalls the ordeals of the communist prisons that doesn’t mention his name. His deeds and words were passed on from prisoner to prisoner and helped many to survive the communist hell, until the general liberation from 1964. Since Romania has become a free country many of its prison saints come to light and are being honored by the faithful. Valeriu Gafencu is perhaps one of the most representative examples, and many call him the Saint of Prisons (this name was actually give by his fellow prisoners who knew him during his short life).

The icon of the Mother of God, protector of the imprisoned saints, at the new Orthodox Church near the old Aiud penitentiary

New Confessor Valeriu pray to God for us!

Alexandra

Despre intinsul rufelor

De-a lungul copilariei mele, mama m-a invatat diferite lucruri despre gospodarie, lucruri ce ma enervau sau ma scoteau din minti la acel moment si care-mi folosesc acum. Ma mir ca mi le-am insusit si ma bucur pentru ca atunci luptam impotriva acelor legi nescrise pe care le aproba in mod tacit toti oamenii trecuti de o anumita varsta (probabil aceasta este insasi traditia).

Unul dintre lucrurile pe care nu le-am inteles niciodata a fost intinsul rufelor, imi amintesc si acum cum stateam urcata pe scaun ca sa ajung la franghie si cum mama imi zicea: "pe asta o pui acolo, pe aia o dai jos si o asezi pe franghia cealalta". Va dati seama cat dura totul. :)

Prin urmare, incerc sa pun cateva criterii cu care m-am trezit in sange, la casa mea si nu le-am sesizat pana cand, la un moment dat, l-am rugat pe sotul meu sa intinda niste rufe ca eu sa pot termina alta treaba. Cand am iesit pe balcon si am vazut... atunci am realizat ca: "pe asta trebuia sa o pui acolo, pe aia o dai jos si o asezi pe franghia cealalta".

Bun, criterii si sfaturi:

1. Intotdeauna, inainte de atarnat rufe, se sterg sforile sau sarmele.

2. Se aseaza tinand cont de dimensiuni, iar la fiecare dimensiune de culori. Este bine sa nu prindem un tricou inchis la culoare de o fata de masa alba de exemplu... Textilele umede isi mai lasa culorile pe alaturi.

3. Este bine ca sectorul de sosete sa nu se "pupe" cu lenjeria intima.

4. Atat cat este ea de "mica", lenjeria intima se usuca pe fata. (Astfel incat praful sau "bagajele" insectelor sa nu vina in contact direct cu pielea noastra.)

5. Tricouri, pantaloni, etc se intorc pe dos pentru ca orice le-ar putea murdari in perioada uscarii sa nu le murdareasca pe partea "vizibila".

6. Ca rufa sa beneficieze de tot aerul si imporspatarea pe perioada uscarii, se vor aseza in carlige de poale (tricouri), pe cusaturi, de bazin pantalonul, etc. Se scutura rufa inainte de a o intinde (pentru a usura calcatul).

Desi banala, aceasta activitate pe mine ma destinde. In plus, o "culme" plina de rufe (asa se spune la mama la tara, in Calarasi) frumos intinse ofera vara racoare in casa (de aceea spal mai des atunci) si o cromatica placuta ochiului.

Spor la treaba!
Ena

PS Promit ca revin cu propriile mele foto cu rufe intinse. Acestea sunt luate de pe http://www.flickr.com/.

Vine, vine primavara

Martisoaree Eugeniei s-au atasat foarte tare de o muscata verde verde, dar fara flori. Iata ce a iesit....

Alexandra

Can I live

Doua variante, la fel de emotionante...
Ena

Whitney Houston - Miracle (Pro-Life Song)

Inca o voce ce canta in apararea copiilor ne-nenascuti.

Ena

Rap Pro Life

Pentru toate viitoarele mamici.

Pentru mamici.


Eu am plans...

Ena

Dragobetele - urmatoarea intalnire (next meeting)

Iata-ma, bucuroasa de vizitatorii de sambata. Ma gandeam sa va anunt ca:

Urmeaza Targul de Dragobete, sarbatoarea dragostei la romani, ce se tine sambata si duminica la Muzeul Satului, intre orele 10-17. Ma gasiti in gospodaria Stanesti (in stanga scenei) langa o frumoasa caruta taraneasca. :)

Ce este dragobetele?

Fiu al Babei Dochia, 'Dragobetele' era sărbătorit pe 24 februarie. Sărbătoarea de Dragobete este considerată echivalentul românesc al sărbătorii Valentine's Day, sau ziua Sfântului Valentin, sărbătoare a iubirii. Probabil că 24 februarie însemna pentru omul arhaic începutul primăverii, ziua când natura se trezeşte, ursul iese din bârlog, păsările îşi caută cuiburi, iar omul trebuia să participe şi el la bucuria naturii.
Entitate magică asemănătoare lui Eros sau Cupidon, Dragobetele se diferenţiază de blajinitatea Sfântului Valentin din tradiţia catolică, fiind un bărbat chipeş, un neastâmpărat şi un năvalnic. Preluat de la vechii daci, unde Dragobetele era un peţitor şi un naş al animalelor, românii au transfigurat Dragobetele în protectorul iubirii celor care se întâlnesc în ziua de Dragobete, iubire care ţine tot anul, aşa cum şi păsările "se logodesc" în această zi.

Cate ceva de pe la Muzeul Satului:

sambata dimineata, asezand felicitarile si altele, in lumina soarelui.

Lucrarile colegei mele de taraba, Marie-Jeanne. Judecand dupa fotografie, tin sa spun ca sunt mult mai placute ochiului in realitate.


Taraba in plina activitate negustoreasca. :)

Sa ne revedem, speram cu mai multa caldura si soare w-endul viitor.
Sa aveti o saptamana frumoasa.

Ena

O minune a Sfantului Ierarh Nectarie din Eghina

Saptamana aceasta Nectarie a implinit 1 an si jumatate si eu m-am hotarat ca daca tot avem acest blog, sa povestesc un pic despre nasterea lui si mai ales despre ajutorul dat de Sfantul Nectarie. Desi e poate o poveste care nu infatiseaza nimic cutremurator, cum sunt nenumaratele marturii ale bolnavilor de cancer, ale celor vindecati in chip minunat de Sfantul, socotesc ca n-ar trebui marturisite numai minunile “mari” asupra trupurilor si sufletelor crestinilor apasati de diferite neputinte sau pacate, ci si acelea care vadesc deosebita atentie si ocrotire din partea lui pentru oamenii care ii cer cu credinta si nadejde sprijinul in tot locul.

Dupa casatorie sotul meu si cu mine ne doream mult un copilas, dar Dumnezeu parca nu vroia inca sa ne asculte dorinta, fie pentru ca nu eram pregatiti, fie pentru oaresce pricina nestiuta, fie pentru ca pronia Lui socotise altceva. Nu aveam probleme de sanatate, dar pruncul mult dorit intarzia sa apara. Stiam ca Sfantul Nectarie era cunoscut ca cel care daruieste atat nastere de prunci, cat si usurare de durerile nasterii. Ne-am adus aminte de multele marturii ale mamelor care nascusera foarte usor chemand pe Sfantul, si de pruncii care ii poarta numele si sunt astfel ocrotiti de binefacatorul lor. Am mers cu acest gand mangaietor si cu nadejde pentru a doua oara in insula Eghina, in luna septembrie a anului 2006, participand, spre marea noastra bucurie, la slujba arhiereasca de pe 3 septembrie, care aminteste de dezgroparea trupului Sfantului si vadirea sfinteniei sale. Ne-am rugat Sfantului, cu mare incredere nu in rugaciunile noastre, ci indeosebi in rugaciunile mijlocitoare ale parintelui duhovnic. La scurta vreme dupa intoarcerea in tara, in luna noiembrie a aceluiasi an, luna in care e praznuit si Sfantul, am aflat cu nespusa bucurie ca eram insarcinata. Dupa ce am stiut ca va fi un baiat, ne-am gandit sa-i multumim Sfantului Nectarie numindu-l Nectarie.

Procesiune cu moastele Sfantului Nectarie in ziua praznuirii aflarii lor (3 septembrie)

Sarcina a decurs cu bine, am citit impreuna cateva luni acatistul Sfantului Nectarie, mergand si regulat la slujbe. Ajutorul sau s-a vadit din nou in momentul nasterii cand ajungand la spital am fost coplesita de intensitatea contractiilor. Cu toatea aceste incercam sa ma rog Sfantului sa nu ma lase si cu sinceritate pot spune ca am simtit intarirea sa: tot timpul nasterii durerile, desi prezente, au fost suportabile si am avut un sentiment de incredere si nadejde ca totul va fi bine, cum nu mai simtisem pana atunci. In acelasi timp, fara ca eu sa stiu, sotul si doi prieteni dragi citeau acatistul Sfantului in biserica maternitatii Polizu. De indata ce au terminat rugaciunea si au urcat in spital au aflat ca tocmai nascusem cu bine pe baietelul nostru. A fost o nastere foarte scurta, de vreo 5 ore, ceea ce este destul de rar la prima sarcina (mai ales fara ajutorul medicamentelor). Pentru toate acestea simt ca trebuie sa ii multumesc Sfantului Nectarie, care nu trece cu vederea nicio cerere, cat de mica si neinsemnata, din partea celor ce au nevoie de el.

Acestea sunt cele cateva cuvinte despre binecuvantarile Sfantului fata de noi pacatosii, cu simtamantul si rugaciunea ca si sufletelul nostru Ioan Nectarie sa fie pururea ocrotit, nesocotindu-se nevredniciile si pacatele noastre cele multe, ca sa strigam cu o inima:
“Bucura-te, dezlegare a pantecelor neroditoare,
Bucura-te, ca usurezi durerile nasterii, cand mamele te cheama in ajutor,
Bucura-te, vazandu-i pe pruncii care primesc la botez numele tau”.

Alexandra

Despre dragoste, cu adevarat

De curand am citit din "Manualul de iubire", scris de parintele Filothei Faros. Atat stilul clar si dezinvolt al parintelui, cat si cele dezbatute de acesta pe marginea dragostei, mi-au scos in evidenta cateva lucruri anormal intelese despre dragoste in zilele noastre.

Este vorba, in primul rand, despre conceptia noua (dar foarte repede inradacinata) masculin-provocatoare (sexualizata) a dragostei.
Educatia sexuala predata in scoli nu face decat sa intareasca si sa perpetueze aceasta intelegere exacerbata a "iubirii", astfel ca tinerii (chiar copiii) sunt "instruiti" mecanicist, doar cu partea fiziologica a ei, vorbindu-se indeosebi despre fecundari, ovule, spermatozoizi, boli cu transmitere sexuala si, mai rau, despre prezervative, anticonceptionale.

Parintii sunt, uneori, cei la care se apeleaza pentru intregirea pachetului de informatii si, de multe ori, aceasta discutie se sfarseste cu o suma de bani pe care baiatul o va folosi pentru a pune si in practica cele invatate.

S-a ajuns ca dragostea in zilele noastre sa fie confundata cu un act fizic la care trebuie sa se ajunga negresit si cat mai rapid. Revistele pentru doamne dau seturi intregi de reguli, informatii si sugestii despre cum acestea ar trebui sa arate, sa se imbrace si ce sa faca in prezenta unui barbat.

Domnii se lasa (sau nu) prinsi in acest joc de imagini si cuvinte, ocupandu-se si ei de partea lor, platesc bautura servita, fac cadouri, plimba cu masina, etc.

Dupa toate aceste tatonari, se ajunge la un act sexual pentru detensionarea unor organe, apoi se trece mai departe. Fie la somn, fie la o casatorie incropita pe false motivatii. (Femeile sunt multumite de faptul ca sunt ingrijite financiar, iar barbatii satisfacuti sexual.)

Intr-o astfel de relatie dispar repede (pentru ca celalalt a fost cucerit) momentele de tandrete, de joc, de reala intalnire a celor doua persoane. Fiecare dintre cei doi isi continua viata, ea in bucatarie, el la serviciu. Ramane nevoia de a avea tandrete si ea se realizeaza, cateodata, in afara casniciei.
Si asa se ajunge intr-o situatie cunoscuta poate tuturor, o situatie cu care ne-am familiarizat si pe care am acceptat-o ca pe ceva iminent, situatie care da nastere multor nelinisti interioare.Ceva este clar. Orice tip de profesor in domeniu poate invata despre dragoste numai ceea ce el a trait si nu ceva ce a citit sau aflat.. Astfel ca profesorii nostri de acum, ei insisi avand trairi de "insi marunti plimbareti prin viata" si poate pentru ca "misery loves company" propavaduiesc mai departe si confirma conceptia masculin-provocatoare a dragostei.

ALTERNATIVA (Normalitatea)

Parafranzand un personaj al lui Cehov, ma intreb si eu: cum am putea face sa schimbam ceva? Pornind macar de la copiii nostri, daca nu chiar de la noi.

De mici le spunem copiilor in parc "nu-l atinge pe cutare". Cu siguranta ni s-a intamplat sa observam comportamentul spontan pe care il au copiii intre ei: se imbratiseaza, se iau de manuta chiar daca nu s-a mai vazut pana atunci. (De curand mi s-a intamplat sa gasesc in parc o pereche cunoscuta public (si foarte constienta de asta), impreuna cu fiul lor de cca 2 ani jumate. Pe cand parintii acestuia ignorau prezenta oricui, fiul lor a venit la Anastasia si a mangaiat-o pe fata. Foarte frumos.) Ei au o sinceritate si o atitudine corecta fata de dragoste. Nu au tipare de urmat, nu au seturi de reguli.. Sunt naturali.

Oprelistile parintesti se intiparesc in sufletul copilului. "Nu-l atinge pe cutare" va insemna pentru ei ca atingerea este rea, gresita. Orice curiozitate a copilului se va transorma in frustrare mai tarziu.

Unii parinti evita orice contact fizic in prezenta copiilor: nu se tin de mana, nu se imbratiseaza ca sa nu transmita copiilor un mesaj gresit. Ei confunda, prin aceasta conceptie nou instaurata, dragostea cu voluptatea.

Stiati ca exista studii medicale demne de crezare care spun ca imbratisarea unui nou-nascut poate stabili daca acesta traieste sau moare?

Este normal ca sentimentele de prietenie, de iubire sa se concretizeze si trupeste intr-un anumit fel. Tinerea de mana a prietenului, imbratisarea lui sunt normale si numai o minte pervertita le poate intelege altfel.

Pietismul este unul dintre factorii care au dus la sexualizarea trupului. Totusi, absenta fizica a celuilalt in viata noastra nu duce decat la coplesire de vinovatii, nevroze si alte lucruri nedorite.

Iata elemente biblice care sustin nevoia fireasca de a exista contacte fizice intre prieteni: iubitul ucenic al lui Hristos, Ioan, cade la pieptul Invatatorului in timpul Cinei celei de Taina.

Maria Magdalena, "aducand un alabastru cu mir, si stand langa picioarele Lui inapoi, plangand a inceput a uda picioarele Lui cu lacrimi si cu parul capului ei le stergea, si saruta picioarele Lui, si le ungea cu mir." (Luca 7, 37-38) Iar atunci cand Simon Fariseul s-a scandalizat de aceasta Iisus ii spune de fata cu toti "Am intrat in casa ta si sarutare tu nu mi-ai dat."

In Fapte (20, 37-38), efesenii isi iau ramas bun de la Apostolul Pavel din Milet "cazand pe grumajii lui Pavel, il sarutau pe el."

Ioan Hrisostom spunea: "toti cei prezenti cuprindeti-va, imbratisati-va, sarutati-va, bucurati-va impreuna".

Iata exemple de dragoste adevarata, nesexualizata, nepervertita.
Exista o opinie generala ca barbatul are nevoie sa galopeze spre o implinire fizica rapida. Adevarul este ca si barbatul si femeia "simt nevoia profunda de un cuvant afectuos, de o mangaiere delicata si, in primul rand, de linistea necesara de a se bucura de caldura prezentei celuilalt pentru o perioada cat mai lunga de timp" in nemiscare, fascinati de vederea celuilalt fata catre fata.

Cucerirea celuilalt nu inseamna a-l avea in proprietate, ci trebuie sa insemne bucuria unei continue cautari si incercarea de a-l intalni cu adevarat!

Am scris mai mult decat imi propusesem, dar inchei cu aceste descrieri pe care parintele le-a sustras din Romeo si Julieta lui Shakespeare si care mi se par a descrie foarte bine diferenta dintre cele doua conceptii despre dragoste.

Mercurie il ispiteste pe Romeo, povestindu-i despre Rozalina, o mai veche iubire de a sa. Iata ce spune:"Te implor pentru ochii luminosi ai Rozalinei, pentru fruntea ei inalta, pentru buzele rosii, pentru soldurile ei pline de viata si pentru alte locuri frumoase..."

Romeo insa, cu adevarat indragostit de Julieta, foloseste un alt limbaj :"Ea invata tortele sa straluceasca, atarnand imi pare, de obrazul noptii ca o piatra scumpa la urechea unui etiopian. Frumusete prea bogata spre a fi purtata, si prea scumpa pentru tot pamantul."


Eugenia

Supa crema de legume cu smantana

Supa crema e una din mancarurile preferate ale familiei noastre si cum a fost harti toata saptamana, am incercat sa prepar de dulce. Si intr-adevar supa este si mai buna asa.

In principiu am folosit ce aveam prin casa:

3 cartofi mari

1 morcov mare

1 ceapa

50 g unt

150 g smantana

sare

marar

Am fiert legumele, le-am scurs (si am pastrat apa). Am adaugat peste ele untul si smantana si le-am pasat bine la blender. Am adaugat sare, mararul tocat marunt si o parte din apa, cat sa ramana o crema.

Se poate servi cu inca si mai multa smantana si cu crutoane (dar eu nu am mai avut rabdare si de ele).

Alexandra

Martisoare - de vanzare sambata, 14.02, Muzeul Satului

Astept sa ne intalnim sambata, 14.02, la Muzeul Satului.

La taraba avem: martisoare, felicitari de primavara, indragosteala si altele.

Cu nerabdare, Ena