Copiii, cărţile, Moşul şi Crăciunul

Din nou depre cărţi, marea mea plăcere. Am tot colindat prin librării căutând pentru Nectarie cărticele de Crăciun şi de data aceasta am fost tare dezamăgită. Aproape tot ce găseşti frumos ilustrat are un mare Moş Crăciun pe copertă, dacă nu e Moşul sunt spiriduşii săi, dacă nici ei, atunci musai renii :) Cert e că dacă spui cărţi de Crăciun spui Moş Crăciun.

Noi ne-am hotărât să nu-i povestim lui Nectarie că Moş Crăciun aduce cadouri, ci că oamenii care ne iubesc ne aduc daruri de Craciun pe care le găsim dimineaţa sub brad. Sper că asta nu îi va ştirbi bucuria Crăciunului. Eu am fost tare amărâtă când am aflat că nu e Moş Crăciun, şi nu aş vrea să treacă prin asta în mod inutil. Povestea aceasta a moşului (de fapt drăguţă, dar o poveste!), a luat aşa de mare amploare încât, deşi Nectarie ştie ce i-am spus, e încă în dubiu dacă să mă creadă sau nu: moşi peste tot, toată lumea îl întreabă ce-ţi aduce moşul, ai fost cuminte pentru moş, i-ai scris moşului... Asta cu atât mai mult cu cât nu stau să-i spun fiecăruia care aduce vorba, ştiţi, dar Moşul nu există!

În plus, Nectarie e încă prea mic ca să înţeleagă cât de cât ce e Craciunul de fapt, aşa că pentru el deocamdată înseamnă daruri, zăpadă, Domn domn să-nălţăm! şi uneori ziua când a ieşit Doamne Doamne din burtica mamei lui. Trag nădeje că în timp se va bucura mai mult de semnificaţia Crăciunului, dar şi de daruri, globuleţe şi brad, căci nu vreau să-l lipsesc de aceste bucurii nevinovate.

Revenind la cărţi, ceva ceva tot am găsit pe inima mea (adică cât mai puţin Moş şi de-ai lui :) şi fără îngeraşi bucălaţi sau fetiţe cu aripi - pentru că îngerii nu s-au arătat vreodaă aşa)

O zi de iarnă de la Infodar, povestea unui arici drăgălaş şi darnic care işi dăruieşte mănuşile, fularul şi căciula unor animale mai înfrigurate ca el.

Brăduţul de Crăciun de la Crişan, despre un băieţel şi tatăl său care pornesc prin pădure să taie un brad pentru Craciun dar ajung să facă cu totul altceva... 

Ţinutul fulginlor de nea de la Infodar, despre animalele fascinante care traiesc in tinutul rece şi peisajelor de basm de acolo.

Carte cu abţibilduri de Crăciun de la Rao, tot felul de activităţi cu autocolante (preferatele lui Nectarie). 

 

Despre naşterea Mântuitorului o carte minunată cu text în engleză şi ilustraţii ortodoxe, care se poate comanda de aici.

 

Şi încă o carte mică, dar foarte potrivită pentru cei foarte mici, care se găseşte tot aici.  

Cu siguranţă însă nu am văzut tot ce se găseşte pe piaţă, aşa că dacă mai aveţi sugestii, le aştept cu bucurie! Există printre voi, părinţi care au spus copiilor mici adevărul despre Moş şi dacă da, a fost bine? Ce alte soluţii aţi găsit?

Alexandra

Să fii vânzător de Sărbători

Weekendul acesta am bătut un pic magazinele şi librăriile în căutare de cadouri şi văzând vânzoleala şi agitaţia de acolo mi-am adus aminte cât de greu este sa fii vânzător în perioada aceasta a anului. Magazinele îşi prelungesc programele uneori trecut de miezul nopţii, primeşti marfă încontinuu (că dacă nu vinzi acum, atunci când?), clienţii sunt din belşug şi fiecare vrea ceva anume, acum, repede şi bine :)
În studenţie (adică nu chiar aşa de demult :) am lucrat trei ani ca librar într-o librărie foarte vizitată, şi încă mi-aduc aminte ca ieri (vorba lui Creangă) cât de greu mi-era să lucrez pe 24 până târziu şi apoi repede la Ploieşti la părinţi şi înapoi pe 26 la muncă. Şi nu atât de munca în sine (e destul de frumos să fii librar, dacă iţi plac cărţile), ci de lipsa tihnei de Sărbători, iureşul acela te doboară, parcă nici gândurile nu ţi le mai auzi.

Aşa că, atunci când intru în librărie de Sărbători sau în supermarketurile cu program prelungit încerc să mulţumesc mai mult vânzătoarelor, să le zâmbesc şi să nu fiu prea pretenţioasă, căci nici lor nu le e uşor.
Sigur, pe de altă parte multora nu le e uşor (nu numai de Crăciun), dar asta e părticica care m-a atins pe mine, căci se pare că într-adevăr înţelegi mai bine greutatea altuia dacă ai trecut şi tu prin lucruri asemănătoare.


Alexandra

Seri de poveşti pentru copii la Cărtureşti

Toată săptămâna aceasta la Cărtureşti se citesc poveşti de la ora 7 seara. Ieri am fost şi eu cu Nectarie şi a fost foarte plăcut. Un pic cam aglomerat, dar multă veselie şi cărţi frumoase de răsfoit după (şi pentru mămici şi pentru pitici).

Ieri s-au citit Frumoasa din pădurea adormită şi Prâslea şi merele de aur.

Astăzi seară e teatru de păpuşi.

Mai multe detalii aici.

Alex

Pediatru bun

Iată că Maria s-a îmbolnăvit din nou şi cum ea are tendinţa de a face forme severe de răceală, am mers la pediatra noastră. Şi cu această ocazie mi-am reamintit ce persoană deosebită este, şi ce medic competent, despre care pot spune, în bună cunoştinţă de cauză, că rar găseşti.

Noi colaborăm cu dânsa de patru ani şi nici măcar o dată nu ne-a lăsat fără să ieşim teferi din boală, mai grea sau mai uşoară. Telefoane la 11 noaptea, sâmbăta sau de Paşti, pe toate le-a primit cu bunăvoinţă, gata oricând să ajute.

În plus, sau mai ales, este un medic foarte priceput, nu abuzează de medicamente, dar stie exact ce să prescrie atunci când e nevoie. Lui Nectarie nu i-a prescris niciodată antibiotice (dar nu le-a evitat la Maria, când chiar nu se putea fără), deşi a fost bolnav ca orice copil, şi de fiecare dată şi-a revenit cu bine dupa tratamentul recomandat.

Îmi place şi faptul că atunci când e necesar, trimite copilul la investigaţii de specialitate la medici foarte pricepuţi pe domeniul lor.

Este vorba de doamna doctor Rodica Nanu şi o recomand cu cea mai mare bucurie. Deoarece este pensionată poate fi găsită numai la Medicover Plevnei. Acolo preţurile sunt destul de piperate pentru buzunarul nostru, dar după doi copii şi destule boli simt că merită din plin efortul de a merge la consultaţii la nevoie şi pentru lucruri mai puţin grave să păstrăm legătura la telefon

Alţi medici pediatri de care am fost mulţumită (dintre cei la care ne-a trimis doamna Nanu) sunt dr. Mihai Craiu de la IOMC (pe probleme pulmonare), dr. Nina Bratu de la Budimex (ortoped şi chirurg) şi dr. Anca Ioana de la IOMC (ecografician).

Alexandra

Câştigătorii

Cele două câştigătoare ale concursului sunt Aurelia şi Irina.
Aurelia a caştigat Povestea Sfântului Ierarh Nectarie iar Irina, Cântarea lui Nicolae.

Va rog să trimiteţi un mesaj de confirmare (cu adresa de livrare) pe mailul editurii, edituraiona@gmail.com.

Mulţumesc tuturor participanţilor, aş fi vrut să fie mai multe cărţi drept premiu, dar sper să mai fie şi alte concursuri.

Alexandra

Concurs cu premii în cărţi

Editura Iona şi blogul nostru vă invită la un concurs cu ocazia sărbătorii Sfântului Nicolae care se apropie.Premiul constă în două cărţi pentru copii,

Cântarea lui Nicolae şi Povestea Sfântului Ierarh Nectarie; aşadar vor fi doi câştigători.

Tragerea la sorţi va avea loc pe 6 decembrie.

Ca să puteţi participa trebuie să lăsaţi un comentariu la această postare până pe 5 decembrie. Au o şansă dublă cei care pun un link pe blogul lor, sau, dacă nu au blog, lasă un comentariu şi pe siteul editurii.

Mult succes!

Alexandra

PS. Să menţionaţi dacă aţi pus link pe blogul vostru sau aţi lăsat un comentariu şi pe blogul editurii, câteva participante nu au spus şi am descoperit din întâmplare.

Vand wrap

Vand wrap neelastic.

L=5,2 m

Este in stare foarte buna.

Ideal si pentru tatici, caci e lung, lung.

Pretul e de 95 de RON.

Oferta e valabila pana pe 15 decembrie.

Mai multe despre el aici.






Multumesc,

Alex

S-A VANDUT! multumesc Irina.

Viaţa Sfântului Ierarh Nectarie pentru copii

Un drag prieten a publicat de curând la Editura Iona două cărţi pentru copii, care mi-au plăcut foarte mult. Prima, Povestea Sfântului Ierarh Nectarie, Făcătorul de minuni, este o istorisire a vieţii Sfântului Nectarie, ocrotitorul familiei noastre:

Micul Anastasie era un copil cuminte şi însetat de înţelepciune. Ca tânăr, s-a hotărât să slujească lui Dumnezeu într-o mânăstire, aşa că a devenit călugăr. Pentru dragostea şi ascultarea lui a primit din cer o mulţime de daruri dumnezeieşti, printre care şi cel al facerii de minuni. Viaţa lui curată l-a arătat oamenilor ca un mare Sfânt al Bisericii, ocrotitor al copiilor şi tămăduitor al bolilor de tot felul.








Ilustraţiile în acuarelă sunt foarte frumoase, pline de culoare şi de viaţă, iar textul e accesibil şi cu o curgere firească (ceea ce mie mi se pare destul greu de găsit în cărţile ortodoxe pentru copii).

Noi am fost cuceriţi, Nectarie nu se mai satură să privească desenul cu micuţul Atanasie pe care nu vrea căpitanul să-l ia în corabie...


...şi pe cel cu pescarul care prin rugăciunile Sfântului reuşeşte să prindă mulţi peşti (îmi spune cu bucurie, uite, mami, au plecat rechinii!)


Cărţile se găsesc online aici, la Librăria Sophia şi zilele acestea la Târgul de carte Gaudeamus (la standul editurii Sophia).

Alexandra

Povestea Imnului Trisaghion pentru copii

Cea de-a doua carte, Cântarea lui Nicolae, este o istorisire a felului în care a primit Biserica cântarea Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, Imnul Trisaghion. Originile acestuia nu sunt cunoscute cu siguranţă, dar tradiţia ne spune că datează din vremea arhieriei Sf. Proclu, Patriarhul Constantinopolului (434-447), pe când cetatea şi împrejurimile ei erau încercate de cutremure. Se zice că această rugăciune a fost dată de către îngeri unui băiat, atunci când, în mijlocul unui cutremur, a fost ridicat la cer, până ce nu s-a mai văzut. După ce a fost readus teafăr pe pământ, a glăsuit o cântare cu care îi auzise pe îngeri slăvindu-l pe Dumnezeu. Când oamenii din Constantinopol au început să psalmodieze această rugăciune întru laudă şi slavă, cutremurele au încetat. De atunci imnul se cântă în toată lumea.

Povestea lui Nicolae se întemeiază pe această îndrăgită tradiţie. Nicolae Vorbăreţul era un băiat obişnuit care îşi iubea casa din Constantinopol aproape la fel de mult pe cât îi plăcea să vorbească. Aceasta până în ziua în care îngerii l-au luat din mijlocul unui cutremur şi l-au învăţat să cânte. De atunci a devenit Nicolae Cântăreţul. Cântarea sa a izbăvit cetatea de cutremure şi a pătruns pentru totdeauna în viaţa liturgică a Bisericii ca Imnul Trisaghion.



Ilustraţiile sunt realizate de o ilustratoare rusoaică, Masha Lobastov şi au un minunat iz bizantin, purtând cititorul chiar în miezul veacului al IV-lea, ceea ce pentru mine, mare amatoare de poveşti istorice, e o mare bucurie.

Nectarie în schimb a fost atras mai ales de acţiune: sunt balene acolo :), ce face pisica aceea, unde zboară băiatul? Am avut în sfârşit ocazia să-i vorbesc mai mult despre îngeri şi sa-i arăt nişte reprezentări frumoase, care nu sunt nici fetiţe bucălate cu aripi şi nici amoraşi dolofani.


Alex

Ajutor cu beneficii

Cam asa suna propunerea Luthelo care ofera sapunuri naturale (minunate), in schimbul unei sume de bani, pentru a ajuta o mamica cu trei copilasi, aflata in mare dificultate.

O initiativa frumoasa, sper tare mult sa aiba succes.

Alex

Idei de economisire

S-a incheiat si vara aceasta, a venit toamna, numaram bobocii la gradi, numaram poame si borcane, intram in casa mai devreme, scoatem ceainicul din dulap si-l instalam pe aragaz, ne tragem sufletul si ne venim in fire. Suntem, deci, aici.

In momentele acestea grele din punct de vedere financiar, mi-am propus sa iau greutatile ca pe niste provocari personale. Am o suma fixa din care trebuie sa ma descurc in saptamana ce vine? Este o provocare de cumpatare. Am de gatit si nu am toate ingredientele? Este o provocare de gospodarie.

In plus, tot in aceasta perioada s-a nimerit sa ne mutam intr-o locuinta noua, mai putin centrala, dar ceva mai spatioasa. Ne bucuram mult ca, in sfarsit, fetele vor avea propria lor camera, dar ne confruntam cu multe nevoi intr-o renovare cat mai rapida si iarasi suma fixa si modesta. Prin urmare, o noua provocare.

Asa ca, saptamanal, o perioada, poate pana la sfarsitul anului, am sa incerc sa va dau cate o idee de economisire dintr-una dintre situatiile cu care ma confrunt. De asemenea, mi-as dori sa ne scrieti daca treceti prin situatii asemanatoare si despre cum ati reusit sa le faceti fata.

Cineva spunea ca unul dintre secretele fericirii este sa cheltuiesti mai putin decat castigi. Imi aduc si acum aminte multe situatii din copilaria mea sau povestite de familia mea in care lucrurile materiale nu sunt indispensabile sau de neinlocuit, fiecare avand o alternativa mai ieftina pe care noi aproape ca nu o cunoastem (ma refer la generatia de tineri).

Cam atat pentru moment.

Ena

sursa foto: www.vi.sualize.us

Festin de librarii

Azi am dat o raita cu Maria si Nectarie prin librarii si dapa cateva ore de mers mi-am dat seama ca in fiecare librarie in care ne-am oprit gaseam ceva in plus fata de urmatoarea. Si mi-am zis sa scriu despe asta:

Pornim de la Piata Romana...

Libraria Carturesti de langa Patria: locul de joaca din camera copiilor este in topul preferintelor mele, ii las acolo pe copii si eu dau o raita printre carti fara griji. Nectarie deja s-a obisnuit, e foarte incantat si destul de cuminte, iar Maria sta numai dupa el. In plus, copiii sunt supravegheati cu coada ochiului, dar si cu multa multa intelegere de librari, asa ca toata lumea e multumita.

La Universitate, Libraria Eminescu e locul unde gasesc multe multe carti subtirele pentru copii, de la 2 lei in sus, numai bune de achizitionat cand ai bani putini si totusi vrei sa-i faci o bucurie copilului. In plus multe sunt chiar dragute, noi mergem acolo special pentru cele de la Teopiticot pe care Nectarie le indrageste in mod deosebit.

Mai departe spre Unirii, libraria anticariat de pe Strada Doamnei e locul in care gasesc cele mai neasteptate carti (unele foarte noi) la niste preturi grozave. Zilele trecute pusesem ochii pe o noutate la Carturesti care costa 65 de RON si am gasit-o la anticariat (la fel de noua) cu 30! In plus acolo ajung si multe din cartile de la Adevarul si Jurnalul National, toate noi, dar la jumatate sau mai bine de pret. Multe carti de gastronomie si de crafting care iti lasa gura apa. Un raft numai cu carti pentru copii, unde micutii pot rasfoi in liniste, preferatul lui Nectarie.

Un pic mai incolo, tot pe strada Doamnei, noua si spatioasa librarie Adevarul, unde gasesc ultimele lor aparitii (care nu au ajuns la anticariat :).

Si asa incheiam turul, urcandu-ne veseli in autobuz cu Maria motaind in wrap si Nectarie rasfoind deja vreo carticica cumparata.

PS. Intr-o zi cu adevarat buna, ajungem si pe la Libraria Humanitas Kretulescu de pe Victoriei, ca sa vedem noutatile lor (si reducerile substantiale de la anumite carti Humanitas) si apoi la vecina ei, libraria engleza Anthony Frost, unde cu adevarat mie mi se scurg ochii (dar destul de rar chiar pot sa iau cate ceva, atunci e cu adevarat o sarbatoare cărturărească).

De multa vreme ma bate gandul sa dau o raita si pe la depozitele de carte de la Gara de Nord, unde sunt permanent reduceri de 20%, dar inca nu am ajuns.

Astept cu nerabdare propuneri de librarii/anticariate interesante care mi-au scapat, caci sunt mereu amatoare de noi descoperiri!

Alexandra

Carti la preturi mici

Din intamplare am descoperit ca editura Girasol (care imi place in mod deosebit) are pe site reduceri de 50% la multe dintre cartile lor. Au ilustratii atragatoare si o calitate a hartiei de exceptie. In plus daca faci o comanda de peste 50 RON, transportul e gratuit, chiar prin curier.

Asa ca n-am putut rezista si am spart pusculita pentru urmatoarele titluri:

Ferma de animale

Sa citim povesti

Trei povesti cu printi

Primele mele cuvinte cu abtibilduri



Alex

PS. Usor usor speram sa ne revenim din lunga vacanta de vara si sa reincepem bloguiala mai cu spor.

Anunt imobiliar

Revin cu anuntul imobiliar dat cu ceva timp in urma:

Vand apartament 2 camere, situat stradal pe Iancu de Hunedoara (colt cu Perla), inchis la toate geamurile exterioare (inclusiv balcon) cu termopan 6 cam, curat, parchet renovat, gresie-faianta, aer conditionat, se poate vinde si mobilat si semiutilat, 2 holuri, camara si debara, balcon de 7,5m amenajabil.Pentru alte detalii + fotografii, va rog sa ma contactati la anastasiena@yahoo.com. Pretul aproximativ (adica negociabil) este de 59.000 Euro.

Multumesc, Eugenia.

Biciclete cu bani (mai putini)

Inspirata de ultima postare a Alexandrei, cea legata de bicicletele gratuite, am decis prin consiliul familial ad-hoc (intrunit in magazin) sa ne luam in loc de masina de facut paine: biciclete!

Pentru ca inca suntem incantati de afacere, desi ne-a costat ceva mai mult, va povestim si voua, celor ce nu aveti timp sa ajungeti seara in Tineretului sau care poate stati inafara Bucurestiului si v-ati dori sa ajungeti usor si la lapte si la tusica cu rosii.

Am fost la Decathlon, in complexul comercial Militari, o firma cu care suntem familiarizati chiar dinainte de a se deschide in Romania. Cunosteam deci produsele destul de bine, in special firmele Quechua si Tribord. Marca proprie decathlon pentru biciclete este B-Twin si din ce ne doream o bicicleta pentru mamica-bucatareasa-menajera, etc, am decis sa luam si pentru Anastasia, copila zburdalnica, pentru ca a invatat sa mearga pe bicicleta, in magazin, cat timp mami tot proba biciclete.

Bicicletele pot fi garnisite cu tot felul de accesorii, la alegere, contra-cost, apoi au si o garantie de 5 ani la cadre si 2 ani la piese, la majoritatea modelelor. Preturile incep de la 300 lei si aici ma refer la cele pentru adulti! si, pur si simplu, merg ca unse.

La acest magazin, raportul calitate-pret mi se pare avantajos, deci il recomandam si altora.

Plimbare placuta!
Ena

PS: Produsele pot fi vizualizate si pe www.decathlon.fr, dar atentie ca, din cate am putut sa-mi dau seama, in romania nu sunt prezente toate.

Biciclete gratuite

Duminica am mers in parcul Tineretului la invitatia unei prietene si ne-am plimbat cu bicicletele, inchiriate de la un centru de acolo... GRATUIT, pentru 2 ore. Totul este sa ai buletinul cu tine. Bicicletele sunt grozave si intentionez sa repet plimbarea cat mai des, seara dupa 8, cand se culca copiii (dintre care unul inca mai mananca laptic de mama). In plus, nu au cadru si poti sa te plimbi in fusta fara probleme.

Programul este pana la 21.30, asa ca eu reusesc sa prind maxim o ora, dar tot sunt foarte bucuroasa. Exista astfel de centre si in Herastrau si parcul Kiseleff.

Atentie caci eu eram sa ma pacalesc, chiar la intrarea in parc exista un alt centru de inchiriat biciclete, Cicloteque, si ei sunt ok, dar cu bani: 10 RON ora. Eu una aleg varianta gratuita, cat e disponibila (pana in octombrie).

E o experienta minunata: seara, racoare, copaci, lac, oameni putini, o prietena draga, miscare sanatoasa si mai ales copiii dormind ACASA linistiti paziti de sot... Asa ceva imi doresc mai des.

PS. Si da, ne-am cam lenevit pe blog vara asta, de... caldura mare :)

Alex

Ajutor pentru baita sugarului

Am citit pe mai multe bloguri anti-multe, ca o cadita pentru nou-nascut nu e necesara, caci poti foarte bine sa-l speli de exemplu intr-un lighean. Desi eu insami sunt de parere ca te poti lipsi de o multime de accesorii, totusi cadita mi se pare utila, mai ales cand copilul mai creste putin si se bucura de o balaceala buna (pentru care un lighean mi se pare prea mic si cada prea greu de umplut seara de seara).

Bucuria noastra cand l-am nascut pe Nectarie a fost acest prosopel in forma de piramida pe care iti poti aseza nou nascutul sa il speli, de cand e foarte mic si pana sta bine in fundulet. E grozav, moale, in panta, ca sa nu intre apa in urechi, copilul sta foarte bine si mamei ii e usor sa-i faca baie singura (mai ales daca tata vine tarziu acasa). Nu trebuie sa te mai chinuiesti sa tii copilul cu o mana si cu cealalta sa-l speli.

De cand l-am primit in dar, baia e mult mai placuta si odihnitoare (pentru mine), iar Maria e si ea incantata.

Se gaseste in hipermarketuri si e cam 30 de ron.

Alex

In acest weekend pentru copii si parinti

Azi incepe Street Delivery un eveniment in zona Carturesti-Parcul Icoanei. Programul detaliat pentru copii il gasiti aici si aici.

Ceea ce ne-a atras pe noi cu Nectarie de 3 ani sunt Atelierele de lut organizate

Vineri 11, orele 15-21
Sambata 12, orele 10,30-21
Duminica 13, orele 14-21

adica roata olarului, figurine, pictura pe vase de ceramica, toate de Piscu, aduse cu drag de Adriana si Virgil Scripcariu, care au multa experienta si daruire in lucrul cu copii.

Eu una am hotarat sa infrunt caldura si azi sa ma avant cu copiii pe strada Arthur Verona si sa ne mozolim cu totii.

Alt eveniment, mai mult pentru parinti (dar si copii pot veni cu ceva de acolo) e Targul de carte Bookfest. L-am vizitat ieri pe indelete, dar din pacate am plecat cam dezamagiti si inca cu ceva bani in buzunar, ceea ce nu prea se intampla la alte editii. Printre standuri cam batea vantul si din pacate multe edituri sunt absente.

Totusi ca sa ne mai clatim ochii cu unele carti frumoase merita plimbarea, mai ales ca ceva ceva tot e de gasit pe acolo.

Alex

Insula

Am vazut azi un film de animatie facut in Rusia 1974 care mi-a placut mult, dar m-a si intristat. Se numeste Insula si este despre nadejde, singuratate, nepasare si vremurile de azi.

Unami, al cincilea gust

Am vizionat acest reportaj despre asa numitul al cincilea gust, si anume un aditiv care se regaseste in foarte foarte multe mancaruri de pe rafturile magazinurilor: monoglutamatul de sodiu. Filmuletul, difuzat pe ProTV, este extrem de interesant, povesteste despre cateva lucruri de care mai auzisem, dar si altele noi, cu referire la Romania, cu opinii ale unor cercetatori reputati.

Daca aveti 20 de minute libere si incercati sa mancati mai sanatos, priviti acest filmulet, merita.

Alexandra

An education

De cum am vazut acest film, m-am si vazut punandu-l peste niste ani fetelor mele. Chiar si fotografia (de mai jos) pe care am ales-o pentru postare zugraveste foarte bine aceasta lume de vis din care cu totii am dorit la un moment dat sa facem parte. Cu atat mai mult o fata de 16 ani, careia i se ofera poate prea devreme posibilitatea de a degusta placerile unei lumi capricioase si cu doua taisuri.

Actiunea se petrece in Anglia anilor '60, dar problema pare mai actuala decat oricand.

Desi sfarsitul este previzibil, aceasta lectie de viata cred ca merita urmarita impreuna cu copii de o varsta adecvata. Filmul nu are scene obscene, dar este elocvent in ceea ce vrea sa spuna. Imi pare ca un ajutor venit parintilor in educatia copiilor, poate mai cu seama a fetelor.

In alta ordine de idei, distributia este foarte faina - intotdeauna este o placere sa-l vezi pe Alfred Molina sau Emma Thompson interpretand si are trei nominalizari la Oscar.

Pe curand, Ena.

Chestie la cuptor cu sunca si branza albastra

"Chestia la cuptor" este un soi de tarta, dar fara aluat, pentru ca nu am avut timp sa-l fac. Inspiratiunea vine dintr-un Good Food. Avem nevoie de:

100 gr sunca

2 oua batute

3 dovlecei

o legatura de ceapa verde

200 gr cascaval sau cedar

50 gr branza albastra

Am rumenit felii de dovlecel (date cu sare si scurse in prealabil) in tigaie, fara ulei.

Intr-un vas de yena am pus un strat de felii de dovlecel, am presarat apoi o treime din cascavalul ras, bucatele de sunca, putin ou batut, ceapa verde taiata rondele subtiri. Ultimul strat l-am pus asa, dovlecel, ceapa, ou, cascaval si cateva bucati de sunca. Se da la cuptorul preincins vrea 30 minute, pana cand se rumeneste frumos si-si absoarbe din zeama.

Pofta buna, Ena.

Activitati pentru copii mici

De cateva saptamani Nectarie si cu mine buchisim pe cartea Activitati pentru copii mici (2-3 ani). Pentru mine a fost o mare bucurie s-o descopar pe rafturile Librariei Carturesti, deoarece am gasit in ea multe din ceea ce as fi vrut sa-l ajut pe Nectarie sa invete, dar nu-mi gaseam timp sa adun materiale.

Nectarie e foarte incantat de ea, o aduce singur sa mai citim. De cand o avem inca nu s-a plicisit, tot timpul gaseste cate o activitate care sa-i placa, iar cateva sunt preferate, le repetam mereu.

De exemplu, pe una dintre pagini e desenat un trenulet care trece pe langa o casuta. Si cartea spune ca acolo doarme o fetita si ca sa nu o trezeasca trenul face Tu tu! incetisor. Lui Nectarie ii place foarte mult sa nu o trezeasca pe fetita si cu ocazia asta exersam vorbitul incetisor.

Cuprinsul include jocuri cu degetelele, culori si forme, numere, contraste, invat sa desenez, fructe si legume, mijloace de transport, animale si pasari, familia noastra etc.

Ceea ce imi mai place este ca ai nevoie doar de creioane colorate, guma si o foarfeca. E un suport excelent pentru discutii cu Nectarie, iar ilustratiile sunt foarte reusite. Cuprinde si o multime de sugestii despre ce intrebari sa-i pui copilului si cum sa-i arati una si alta, pe care eu le-am gasit foarte utile, mai ales ca de multe ori imi lipseste imaginatia la astfel de lucruri.

Cartea are si o continuare Primele lectii (3-4 ani), pe care abia asteptam sa o citim la anul.

Alexandra

Am primit un wrap!

Deoarece mi-am petrecut ziua de nastere in spital cu Maria, nu primisem inca niciun cadou de la dragii mei. Cum m-am intors acasa, vad ca Diana are o multime de reducerii de pret la slinguri si wrapuri... Mi-am zis: acum e de mine! Am convocat din nou consiliul familial si s-a aprobat ca drept cadou de ziua mea sa-mi aleg un wrap de la promotie.

Diana mi-a facut o surpriza si l-a livrat chiar mai repede decat ma asteptam si dupa ce am citit cu ochii mari instructiunile (care par foarte complicate) l-am incercat.

Ce minunatie! E grozav! Atat de comod, nici nu se compara cu slingul cu inele. Iti tine spatele si umerii mult mai bine, ai libertate absoluta a mainilor si copilul e practic imposibil sa alunece din el. Daca stiam cat e de usor sa-l folosesti imi luam unul chiar de la nasterea Mariei. M-au speriat insa toate acele notes cum ca te obisnuiesti greu cu el si trebuie sa inveti multe pana sa-l folosesti. Mie insa mi s-a parut foarte usor. Sigur, e ditamai cerceaful si cand il pui in parc atarna pe jos, dar ce conteaza and poti sa-ti cari copilul de 9 kg ore intregi, fara nicio durere. De data asta chiar nu exagerez, daca cu slingul ma mai intepa spatele, acum nimic!

Maria e foarte multumita, doarme in el ca un cocon, cand e treaza poate sa se uite in stanga si-n dreapta fara sa ma tem ca aluneca, e extrem de bine prinsa in wrap.

De aproape doua saptamani de cand il avem am mers in vizita pe la prieteni si mai des decat de obicei, mi-e mai mare dragul sa-mi pun wrapul si sa plec la drum cu un copil in el si celalalt de manuta.

Mi se pare cea mai buna inventie de la pampersi si batista sugarului incoace :)

Alex

Cum am renuntat la cuptorul cu microunde

Cuptorul cu microunde mi-a fost un prieten foarte apropiat din liceu si pana acum: l-am purtat cu mine in camera unde stateam in facultate si bineinteles acasa la noi cand m-am casatorit. Nici nu-mi imaginam viata fara el... Cand era ceva de incalzit, chiar si ciorba, repede la cuptor ca de... e mai usor (ziceam eu).

Intr-o zi, invitati fiind la nasii nostri care stau la tara, am ramas cu ochii cat cepele vazand-o pe nasa cum incalzeste supa la aragaz. M-am gandit... tiii, iata ca se mai poate si asa. Am trecut peste, pana acum o luna cand mi-a picat in mana cartea Noua ordine alimentara de prof. Gheorghe Mencinicopschi. Am citit-o pe nerasuflate incantata de toate lucrurile interesante pe care le-am descoperit acolo (pentru cine e interesat, am gasit-o accesibila si pe internet...)

Printre ele, cateva vorbe despre cuptorul cu microunde, care m-au pus pe ganduri. Sigur, mai auzisem eu ca acesta are o reputatie controversata, unii zic ca-i bun, altii ca-i nociv, dar mereu credeam ca e doar asa, o disputa fara temei.

Teza profesorului Mencinicopschi este ca folosirea cuptorului cu microunde la încălzirea sau prepararea alimentelor scade valoarea lor nutritivă şi generează modificări periculoase structurii acestora.

Se pare ca "încălzirea alimentelor în cuptorul cu microunde nu se face natural, ca în cazul căldurii generate de radiaţia infraroşie prin arderea lemnelor, gazului sau a rezistenţelor electrice. Cuptorul cu microunde generează un câmp electromagnetic a cărui polaritate se schimbă de miliarde de ori pe secundă. Alimentele conţin apă, iar apa este un dipol, un mic magnet, cu un pol minus şi unul plus. Când cuptorul se polarizează negativ atrage polul pozitiv al moleculei de apă şi invers. Acest lucru face ca molecula de apă din aliment să oscilize în jurul axei sale cu frecvenţa emisă de magnetronul cuptorului (acesta este inima cuptorului), adică de miliarde de ori pe secundă. Se produce, astfel, o puternică frecare a moleculelor de apă. Această mişcare creează căldură, întrucât moleculele de apă care se rotesc lovesc alte molecule aflate în vecinătate. Alimentele se încălzesc dar, în acelaşi timp aceasta frecare afectează chimic profund structura alimentelor, alterând glucidele, lipidele, proteinele, vitaminele, antioxidanţii, enzimele etc. Acestea nu-şi mai pot îndeplini funcţiile nutritive".

Rezultă alimente încălzite, dar devitalizate, nehrănitoare. In 2003, un studiu guvernamental spaniol elaborat la Murcia a demonstrat că legumele şi fructele preparate la microunde pierd în proporţie de 97% substanţele care contribuie la reducerea incidenţei bolilor coronariene. Pe langa faptul ca incalzirea distruge o parte din substantele nutritive ale mancarii, aceasta frecare deterioreaza membranele celulelor, si poate favoriza formarea unor compusi cel putin nesanatosi.

Mai mult, anumiţi compuşi extrem de toxici pot fi scoşi din recipientele folosite (ex: din sticle de biberon sau boluri din policarbonat se extrag substanţe cancerigene precum bisfenolul A, iar din PET, ftalaţii). Acesta este un lucru de care auzisem si deja incepusem sa nu mai incalzesc in recipiente de plastic.

Intrigata de cele citite am cautat si mai multe informatii pe internet si am gasit articole interesante care ii confirmau spusele, de exemplu acesta.

Atunci am fost pusa in fata unei decizii, ce sa fac, eu care si laptele copilului il incalzeam asa? Ma gandeam in primul rand ca imi va fi foarte greu sa ma intorc la aragaz si la cuptorul clasic. Apoi insa mi-am adus aminte ca adeseori ma enervam ca, in cuptorul cu microunde, mancarea fie se incalzea doar pe o parte, fie mult prea tare. Si mi-am zis ca merita incercat.

Am gasit apoi o promotie la Altex care te invita sa aduci un aparat electrocasnic, ca sa iei cu reducere orice altceva nou... Am expus problema consilului familial si in schimbul cuptorului am luat un aspirator nou.

Si surpriza, nu a fost deloc dificil sa ne descurcam fara el. Parca nici n-ar fi fost! Sigur, e mereu o cratita in plus de spalat, irosesti :) un bat de chibrit, dar stiu ca mancarea pe care o incalzesc nu e vaduvita de toti nutrientii sai. Si asa mi se pare ca ceea ce cumpar din piata nu se compara cu ce vad in gradina la bunica, in plus daca te uiti pe eticheta multor produse din magazine, te ingrozesti... asa ca incerc cat pot sa nu distrug ce se mai gaseste inca bun in mancarea pe care prepar.

In concluzie, ceea ce m-a convins sa renunt la el a fost faptul ca mancarea e saracita de nutrienti, si nu atat pericolul de imbolnavire, care se pare ca ar exista si el. Chiar daca pare mai comod (desi acum nu mai cred nici asta), dezavantajele mi se par mult mai mari.

Alex

Tarta delicioasa cu spanac

Pentru tarta cu spanac avem nevoie de un aluat de tarta, fie cel pe care vi-l dau eu, fie altul care stiti voi ca va iese bine. Ingrediente aluat: 300 gr faina, 150 gr unt, 3-4 linguri cu apa, putina sare.

Se amesteca faina intr-un castron cu untul inmuiat si cu apa. Se framanta bine si se intinde intr-o forma de tarta cu diametrul de 22-24 de cm. Se da la cuptor, la foc ptorivit, 15 minute, acoperita cu hartie de copt peste care am turnat un kg de fasole boabe. (Se si inteapa cu furculita inainte de a pune fasolea.)

Compozitia este de mare angajament si se face cu:

800 gr spanac, eu am folosit conserva

2 leg de ceapa verde

100 gr de telemea vaca

putin ulei

2 oua fierte

1 ou crud

200 gr cascaval

3 linguri de pesmet

sare, piper

Se caleste usor ceapa verde curatata si tocata marunt. Se adauga spanacul si se mai caleste vreo 10 minute, sau pana evapora apa. Compozitia se pune in castron, adaugam talemeaua, ouale fierte, oul crud, sare si piper. Se omogenizeaza, se pune peste blatul de tarta racit, deasupra se presara cascavalul ras mare si pesmetul presarat. Se da la cuptor cca 30 minute.
Se taie dupa ce s-a racit oleaca (vreo 15 min).

Este foarte-foarte buna si satioasa!

Ena

Din spital II sau cat de sensibili sunt copiii

O saptamana cat am fost in spital, Maria a maraiat sau plans aproape incontinuu. La inceput am zis ca e boala care o supra tare, dar si cand a inceput sa se simta mai bine maraitul constant a ramas. Doar scurte scurte momente de tacere, dar aproape niciun zambet sau interes pentru jucarioare.

Ea care dormea dusa de la 8 seara la 7 dimineata (doar cu o intrerupere de supt), s-a trezit la 1-2 ore sau mai des, si ziua nu se linistea decat cu sanul. Nici macar plimbatul in brate nu o linistea. Asta in conditiile in care aveam camera noastra si eu eram tot timpul cu ea incercand s-o impac.

Injectiile de la miezul noptii, intepatul pentru sange de mai multe ori, aerosolii cu adrenalina, lipsa plimbatului pe afara si locul nou o dadusera cu totul peste cap. Eram terminata, mai ales la gandul ca asa va fi si cand vom ajunge acasa.

Dar surpriza... La cateva ore dupa ce ne-am intors acasa (si un somn bun intre timp), Maria noastra zambea cu gura pana la urechi si chiuia. Era radioasa. Dupa doua nopti se intorsese la programul ei de somn normal, iar ziua era vesela si foarte interesata de tot ce se intampla in jurul ei.

Am rasuflat usurata si abia atunci am inteles cat de stresant a fost pentru ea spitalul! In plus am vazut ca si pentru un copilas de 5 luni nicaieri nu-i mai bine ca acasa :)

Asa ca am hotarat ca daca vom mai fi spitalizate vreodata, voi incerca sa fiu mai ferma cu doctorii, gata cu injectiile noaptea (caci de multe ori se poate, cu putina bunavointa) si orice interventie (in masura in care se poate) se va face la mami in brate.

Alex

Din spital

Azi Maria si cu mine ne-am intors din spital, unde am petrecut o saptamana. La IOMC, Institutul pentru Ocrotirea Mamei si Copilului din zona Lacul Tei. Bronsiolita acuta. Tuse severa, respiratie grea, nopti nedormite.

Acum suntem bine si asta datorita medicilor de acolo care s-au purtat extraordinar (pentru un spital romanesc). Bunavointa, zambete de incurajare, vorbe bune si mai ales competenta. Curatenie si renovare (dar doar in anumite parti ale spitalului). Mancare buna (dar portii mici, pe principiul mai bine suplu decat obez). Totusi poti lua mai mult si mai gustos contra cost.

Nimeni nu a cerut bani, am auzit ca totusi unii primesc cu bucurie, dar unde am fost noi internate nimic! Si au trecut zilnic vreo 4-5 medici prin salonul nostru si alte 4-5 asistente! Toti se bucura insa daca le multumesti calduros si le oferi flori sau bomboane, ceea ce mi se pare firesc.

Analize facute din belsug (totusi din lipsa banilor dureaza mai mult pana vin unele rezultate), trimis rapid copilul la ecografie (pentru o problema descoperita acolo), totul rezolvat cu drag si bunavointa! Sigur, un plus de comunicare n-ar strica, bine ca exista medici rezidenti cu multa disponibilitate pe care sa-i tot intrebi una si alta.

Asistente care se poarta bland cu copiii, intelegatoare, nu-ti trezesc copilul din somn daca le rogi, te lasa sa-l tii de manuta sau in brate cand il inteapa.

Paturi pentru mame langa patutul copiilor (in alte spitale bucurestene stiu ca se sta inca pe scaun langa copil). Bai curate. Dus! Pe alocuri rezerve pentru o mama, un copil (fara plata).

Gardieni saritori si amabili.

Il recomand cu multa caldura. Sigur, nu e spitalul perfect. Nu spun ca toti medicii sunt extrem de competenti, dar cred ai toate sansele ca, daca te preocupi cu adevarat, sa gasesti multi foarte buni, care chiar sa rezolve problema copilului tau

Culoarele si fatada arata tipic romanesc, dar curat. Nu toate saloanele sunt renovate. Ne-au cerut fasa si leucoplast pentru ca se terminasera si nu mai aveau bani sa cumpere. Cu toate acestea, sectia II pentru prescolari mi s-a parut grozava.

Alexandra

Placinta cu peste si cartofi

"Placintuta" asta serveste cam 3 oameni, asa ca daca aveti mai multi la masa, mariti cantitatile. Avem nevoie de:

300 ml lapte

300 gr file peste alb (am folosit cod congelat)

3-400 gr cartofi albi fierti si dati prin razatoare

1 legatura patrunjel

2 lte mustar

50 gr unt

1 praz, taiat felii subtiri

25 gr faina

Am dezghetat un pic pestele si l-am scurs inainte de a-l pune la fiert in lapte, intr-o tigaie teflonata.

Cartofii se curata, se taie in jumatati si se fierb, apoi se dau prin razatoare.

Cand a fiert pestele, scurgem laptele si-l punem deoparte. Se incinge jumate din unt si se pune deoparte, se adauga prazul si lasa 5-6 minute sa se inmoaie, apoi se adauga faina, amestecand incontinuu. Se ia de pe foc si se adauga laptele treptat, amestecand bine. Se reaseaza pe foc si se amesteca pana cand sosul incepe sa fiarba. Dupa 2 minute se adauga patrunjelul tocat si mustarul.

Se incalzeste cuptorul (cine are, foloseste functia grill). Se rupe pestele in bucati si se aseaza intr-un vas termorezistent peste sos. Se adauga cartofii rasi deasupra, iar unutul ramas se presara deasupra. Se asezoneaza cu sare si piper si se dau la rumenit 5-10 minute.

Este o masa delicioasa, putin altfel decat obisnuiam.

Ena

Raffaello

Reteta aceasta mi s-a parut numai buna de pregatit cu o zi inainte de a fi consumate, par ca toate se imbina perfect dupa ce sunt lasate o noapte in frigider. Raffaello sunt simplu de facut, de fapt si de consumat, de asta nu am mai apucat sa fac foto (dar stiti voi cum arata, nu? :)). Un alt fapt important este ca din aceasta compozitie ies destule bombonele, acum depinde de cati oameni aveti de incantat cu ele.

- 500 g lapte praf

- 100 g nuca de cocos

- 200 g zahar pudra

- 200 g unt

- 1 lingura de smantana sau iaurt mai gras

- 2 foi simple de napolitana (eu am pus piscoturi zdrobite)

Amestecati laptele praf, zaharul pudra si cocosul pana obtineti un aluat usor de modelat. Rupeti foile de napolitana si adaugati si smantana (mie mi-au intrat 3 linguri). Modelati bomboanele, punand in mijloc cate o migdala si rostogoliti prin nuca de cocos. Se dau la frigider pentru o ora-doua inainte de servire.

Ena

Super Size Me

De ceva timp tot vreau sa scriu despre acest film, acum am gasit si ragaz. Avand in vedere ca blogul nostru are in primul rand profil culinar, dar si legat de cresterea copiilor, mi s-a parut potrivit sa atrag atentia asupra catorva lucruri pe care le-am aflat din film.

Dl. Morgan Spurlock, cel care face acest documentar isi propune sa se supuna unei "diete" de 30 de zile in care sa consume numai produse Mc. Donald's pentru a demonstra cat rau ne pot face. Filmul contine multe informatii legate de hrana propusa de Mc. D, dar mie mi-au ramas in minte cateva, pe care vreau sa vi le impartasesc.

1. Mc. Donald's, mai mult ca oricare alt producator de fast-food, incearca prin diferite metode sa atraga copii. Organizeaza cele mai interesante petreceri de aniversare, au locuri special amenajate pentru joaca, au personajul clovn foarte indragit de copii. Cercetatorii spun ca sunt asociati astfel in mintea copiilor cu momentele placute petrecute cu parintii, prietenii si vor fi atrasi si atunci cand vor creste sa intre in restaurant.

2. Mancarea de la Mc. Donald's nu este satioasa. Gustul este foarte bine potentat (contine mult zahar si multa sare), dar mancarea nu te satura, deci este usor sa ajungi sa consumi mult.

3. Intr-o luna, dl Spurlock, se ingrasa cu 15 kg, devine apatic, obosit si ajunge foarte aproape de a se imbolnavi de mai multe afectiuni. Iar acum ceea ce m-a marcat cu adevarat: s-a facut un studiu pe toate mesele pe care le-a consumat si rezultatul a fost ca a consumat 14 kg de zahar! Se pare ca pana si salatele contin zahar.


Stiu ca noi romanii nu consumam Mc Donald's precum americanii, dar din 1995 de cand si-a deschis portile primul restaurant la Unirea, ne-am ales acum cu 50 de restaurante in toata tara.

Ena

Varza de Bruxelles

Tot citesc despre aceasta verzisoara de Bruxelles si am hotarat sa o incerc. Am gasit la Mega Image proaspata si de data asta nevestejita asa ca am luat vreo 500 gr de verzisoare. Articole interesante am gasit aici si aici. Am gasit si o sumedenie de retete cu varza de bruxelles, dar am decis ca pentru inceput sa iau sfatul unei frantuzoaice in prepararea ei, cat mai simplu si natural, ca si garnitura la carne.

Se spala tres bien verzisoarele, se indeparteaza foile care sunt putin patate sau ingalbenite. Se pun la fiert in apa cu putina sare sau se prepara la abur. Urmand sfaturile bunicii legate de fiertul legumelor aflam ca: tot ce creste sub pamant se pune la fiert o data cu apa, iar tot ce creste afara, se pun in oala in momentul in care apa deja fierbe.

Se scurg bine si se pot pastra asa in frigider pana in momentul in care dorim sa le consumam sau se pun le congelator si se pastreaza bine pentru foarte mult timp. Am inteles ca isi pastreaza multe proprietati chiar si congelate pana la 1 an!

Gustul este foarte bun, usor mai dulceag ca al unei verze obisnuite. Se condimenteaza cu sare, piper si oregano si se calesc putin in unt in momentul servirii.

Am vazut si o fotografie interesanta cu planta "in crestere".

Eugenia