Manastirea Sfantul Nectarie de la Sinca Veche

In drumul spre Sibiu ne-am oprit la o manastire de langa localitatea Sinca Veche, unde auzisem noi ca ar fi moastele Sfantului Nectarie. Odata ajunsi acolo ne-a intampinat o sora foarte prietenoasa care ne-a povestit ca de cateva luni calugarii plecasera in alta parte, luand cu ei moastele Sfantului, si in locul lor fusesera trimise o maicuta cu 3 surori de la Manastirea Bistrita (Valcea).

Chiar si fara moastele Sfantului, acolo se simte o pace deosebita. Manastirea se afla in mijlocul dealurilor, este foarte frumoasa si arhitectural, plina de flori si impodobita cu multa simplitate si bun gust.

Paraclisul in care se slujeste este foarte mic, impodobit cu icoane in stil bizantin, si adaposteste moastele unui alt Sfant, al carui nume din pacate nu il mai stiu.

Maicile au si un mic pangar unde am gasit cartea The Saint of Prisons (despre viata lui Valeriu Gafencu) tradusa in limba engleza de catre un monah de la manastirea Oasa. Ne-am bucurat de ea si am adaugat-o bibliotecii noastre, gandindu-ma ca s-a putea sa fie de folos vreodata.

La manastire se ajunge din drumul national Brasov-Sibiu, la 2 km de localitatea Persani, cum mergi spre Sibiu, se face stanga spre Sinca Veche, iar din sat mai sunt cam 3 km pana la manastire, pe un drum asfaltat si foarte bun.

Alexandra

Din concediu - Manastirea Slanic

Fiind in luna a opta nici nu visam la concediu, dar cu ajutorul Maicii Domnului toate s-au randuit asa de frumos: parintii ne-au imprumutat masina, ceilalti parinti l-au gazduit pe Nectarie timp de o saptamana, iar noi ne-am avantat spre Sibiu, Campulung Muscel si Curtea de Arges, o zona pe care nu o vizitasem niciodata.

Biserica mare, care tocmai se picteaza

Cel mai lung popas la o manasire l-am facut la Manasirea Slanic (Arges) unde am participat la hramul de pe 8 septembrie.

Imagine din altarul bisericii mare

Parintii ne-au gazduit foarte frumos, desi bineinteles era plin de pelerini, intr-o camaruta numai a noastra, cu paturi inalte de lemn ca de pe vremea bunicii si iz de var proaspat.

Casuta in care am fost gazduiti

Manastirea se afla intr-o poiana mare in mijlocul unei paduri de fagi, iar drumul pana acolo (din sat) este foarte accidentat, dar merita fiecare emotie ca masina s-ar putea opri intr-o groapa si acolo sa ramana :)

Randuiala e foarte frumoasa, cu liturghie la 5 dimineata, vecernie seara si miezonoptica si ceasuri la 00.30. Cum nu mai participasem niciodata la o slujba de noapte am ramas adanc miscata de frumuseta si tainicul acesteia, de biserica luminata doar de lumanari, de rugaciunea abia murmurata a Parintilor. Pe de alta parte si foiala din suflet era mare, si nerabdarea, si parerea ca da e frumos, dar mai dureaza mult... :(

Interiorul paraclisului

Cu toatea acestea m-am bucurat tare mult de aceasta sedere, de odihna sufleteasca de acolo, de duhul de rugaciune din manastire, care este dat de prezenta staretului Teofil Badoi (despre acesta puteti citi un articol aici). Parintele este in varsta si este bolnav, tocmai fusese operat la ochi, dar si-a gasit timp sa ne dea o binecuvantare si cateva cuvinte de folos, sa ma incurajeze pentru nasterea apropiata si chiar sa ne daruiasca o carte.

In paraclisul in care se slujeste mi-au atras atentia cateva icoane de catapeteasma minunate, despre care ni s-a povestit ca sunt pictate de Parintele Ilie, care se ocupa si de pictarea bisericii mari (inca neterminata). Cel mai mult mi-a placut aceasta icoana cu Maica Domnului si Pruncul, asa de plina de dragoste si de dulceata.

Biserica in care se slujeste (cu hramul Sf Calinic de la Cernica) adaposteste moastele Sfintilor Teodor Tiron si Teodor Stratilat, ale Cuviosului Neofit, ale Sfantului Cuvios Antonie de la Iezerul.

Manastirea Slanic se află în comuna Aninoasa, jud. Arges, la 24 km V de Câmpulung şi 24 km E de Curtea de Arges. Venind din Campulung Muscel, la 2 km de satul Slanic, pe dreapta este un drum pietruit care duce la manastire (cam 5 km). Drumul dintre Campulung Muscel si Curtea de Arges este destul de prost, plin de gropi carpite (unele), asa ca trebuie avut grija, dar macar manastirile aflata pe acest traseu sunt toate semnalizate.

Alexandra

Ciorbita de pui

Ciorbita de pui este o ambitie veche de-a mea, dar care nu a ajuns prea aproape de reusita pana aseara.

Bun, am pregatit asta pentru “ciobita” noastra preferata:

- o ceapa, taiata in 2

- 2 morcovi, curatati si dati fie prin razatoare, fie prin maruntitor

- ½ telina potrivita, tratata ca si morcovul

- Optional, 1-2 cartofi, bucatele mici, si/sau alte legume (dovlecei, alte radacinoase, etc)

- 5 rosii, decojite si tocate marunt sau facute suc

- Pieptul, pulpele si aripile de la 1 pui potrivit

- 1 lingura vegeta, sare, leustean.

Dupa indicatiile unei persoane cu experienta, eu am procedat asa:

Am spalat puiul, l-am transat, astfel incat sa obtin bucatile de mai sus, pe care le-am pus la fiert, in apa cu sare, cat sa le acopere. Dupa 4-5 minute de clocot, iese in general, o spuma uratica. Motiv pentru care, rastorn puiul in strecuratoare, il spal bine, la fel si oala in care a fiert. Apoi, pun bucatile in oala, cam 2-3 l de apa, dupa cum va place, mai plina sau mai apoasa. J Peste ele adaug bucatile de ceapa, putina sare, urmand dupa 5 minute de fiert, morcovul cu telina. Se lasa la fiert pana cand acestea din urma sunt aproape gata. Se adauga sucul de rosii, si vegeta. Apoi, in cam 15 minute ar trebui sa fie gata, dar va indemn sa verificati.

Dupa ce a fiert, verificati daca mai este nevoie de sare, puneti leusteanul tocat marunt (extra-marunt, daca aveti mofturosi ca ai mei la masa).

In acest stadiu, ciorbita mai merge acrita inca. Noi o acrim, dupa gustul fiecaruia, in farfurie, dar o puteti face inca din timpul prepararii, folosind bors, suc de corcoduse si ce alte inventii mai aveti voi pe acasa.

Pofta buna!

Eugenia

Mazare cu pui

Pentru mancarica de mazare, ne sunt necesare dupa cum urmeaza:

- conserva de mazare, cca 400 gr

- o lingura faina

- 1 ceapa potrivita

- O rosie bine coapta, fara coaja, toccata sau blendarita J

- Bucati de piept de pui (cam 1 piept)

- Ulei, marar, sare

Pregatim pieptul de pui, spalandu-l, indepartand pielita si taiandu-l in bucati de marime potrivita.

Intr-o tigaie sau craticioara, prajim in ulei bucatile de pui pana se rumenesc putin si sunt bine patrunse, apoi le scoatem deoparte intr-un vas. In locul lor punem ceapa, taiata marunt, la calit, pana cand sticleste. Adaugam o canuta cu apa si o lasam putin sa fiarba.

Intr-o cana, punem lingura de faina, si o diluam cu apa, atentie sa nu ramana cocoloase. Si aceasta compozitie se adauga peste ceapa, impreuna cu mazarea, urmata la scurt timp de bucatile de pui. Se mai pune apa, in functie de cat de gros ne dorim sosul. Spre sfarsit, punem rosiile, eu le pun in blender inainte, adtfel incat este suc de rosii. Se mai lasa cam 10 minute, apoi potrivim de sare si presaram marar, proaspat tocat.

Se serveste calda, cu sau fara friganele.

Ena

Ostropel cu pui (a la mama lui Andrei)

Necesare:

bucati de pui, merge bine si bucati de piept, sa presupunem 1 pui bucatit

Rosii (la un pui, merg cel putin 1 kg)

Cimbru

Sare, usturoi (cativa catei, dupa gust)

Se rumenesc bucatile de pui intr-o tigaie, pana devin aurii.

Eu le mut apoi intr-o cratita (in care voi face toata mancarea), si adaug apa, lasandu-le sa fiarba. (Poti pune si o lingura de ulei, dar daca ai mai mult pulpe sau parti mai grase, piele, etc, nu mai pune ulei, ies ft bine si fara.)

Cand mi se par aproape gata, adaug rosiile cojite si tocate marunt, cred ca pot fi si blendarite, iar e dupa cat de gros va place sosul. Se poate adauga si cimbrul, cateva foi de dafin sis area. Pe parcurs, iarasi dupa preferinta, se mai poate adauga apa. Spre final, adaugam usturoiul strivit, dar nu ca la mujdei, mai cu mila. J Mai fierb un minut-doua si se opreste.

Evident, merge bine cu piure!

Ena

Proscrisul

Am intrat din nou in concediu, si ce bine e sa fim din nou acasa cu totii, cu Nectarie topaind vesel in jurul nostru.

Intre timp am citit o carte foarte buna despre care vreau sa scriu aici. Se numeste Proscrisul si este scrisa de o tanara autoare din Anglia aflata la primul sau roman. Cartea m-a cucerit de la primele pagini, povestea unui baiatel care isi pierde mama in conditii tragice si a carui viata se da cu totul peste cap dupa acest eveniment. Baiatul se dovedeste a fi o fire foarte sensibila, introvertit, incapabil sa traiasca normal cu durerea pierderii mamei, dar in acelasi timp cu un suflet plin de bogatii si de dragoste.

Actiunea se petrece la sfarsitul anilor 50 intr-un orasel linistit din sudul Angliei, in apropiere de Londra. Lewis are nouăsprezece ani şi de-abia a ieşit din închisoare, iar intoarcerea sa va provoca o implozie nu numai în familia sa, ci şi în întraga comunitate. Comunitate care sub aparenta unei vieti idilice ascunde secrete tulburatoare, pe care firea sincerea desi devastata a tanarului nu le poate tolera. Este un timp al constrangerilor sociale, al salvarii aparentelor, al mersului la biserica pentru a-ti pastra pozitia in comunitate (lucru care mi s-a parut asa de trist), al sentimentelor refulate si al ipocriziei.

In acest mediu, Lewis, tanar delincvent si profund tulburat sufleteste si prietena sa Kitty sunt paradoxal cei mai normali din intreaga povestire si nu poti decat sa-ti doresti ca in final, cumva, sa le fie bine.

Ce mi s-a parut interesant in aceasta carte, mie, mamica cu ochii in patru sa nu-mi cresc copiii cum nu trebuie, este tocmai faptul cum educatia pe care i-o dau mama si tatal ii influenteaza viitorul lui Lewis. Lipsa dragostei adevarate dintre mama si tata, raceala si lipsa de intelegere din partea tatalui, alcoolismul amandurora, si mai ales durerea provocata de moartea mamei, pe care nu o poate imparatasi cu nimeni il marcheaza profund pe Lewis, care se va lupta cu aceasta mostenire pe tot parcursul romanului.

Din fericire Sadie Jones este si ea o optimista si crede in libertatea fundamentala a omului, care poate alege binele in pofida nenumaratelor tare din trecut.

O carte pe care o recomand cu caldura, desi pe alocuri este destul de dura, dar in ansamblu foarte umana si plina de lucruri interesante de retinut, despre copii, parintii si relatia cu comunitatea.

Iata aici un interviu cu autoarea despre roman

Si un trailler realizat de editura englezeasca la care a aparut romanul

Alexandra

Premiu

Am primit un premiu de la Eileen careia ii multumim!

Regulile acestui premiu sunt urmatoarele:
1. afisarea premiului
2. afisarea linkului celui care a acordat acest premiu
3. oferirea lui la 10 bloggeri
4. informarea bloggerilor prin mesaj

Oferim acest premium urmatoarelor blogarite :) care ne inspira:

Irina mai ales pentu ultimul sau articol datator de nadejde: de la al treilea copil nu mai conteaza...

Iulia pentru articolele sale pline de caldura

Anca pentru ca este o luptatoare si apara inocenta copiilor ei, ceea ce si noi ne dorim tare mult

Alexandra

Alte carti pentru copii

Zilele acestea mi s-au scurs ochii dupa trei carticele in engleza, care cred ca l-ar incanta foarte tare pe Nectarie. Toate sunt minunat ilustrate si au o poveste foarte sensibila (asa cum imi place mie, mamica in 7 luni, gata sa dau apa la soareci cu orice ocazie :)

Pe Bobo il cunoastem deja, este personajul preferat al lui Nectarie. In cartea aceasta povestea maimutei care traieste in jungla alaturi de mama si prietenii lui continua, Bobo este incantat de baita de seara dar nu vrea sa mearga la culcare dupa aceea. Este foarte haioasa lupta dintre mama si Bobo si delicatetea cu care mama, lasandu-i mai multa libertate (si cu ajutorul prietenilor) reuseste sa-l aduca in pat pe micut. Pe mine una m-a cucerit.

Apoi poveste lui Wild si Woolly care sunt primul o capra salbatica si al doilea o oaie domestica. Ei se intalnesc in padure si nu le vine sa creada ca fac parte din aceeasi mare familie. Asa ca hotarasc sa petreaca o zi in padure cu Wild si un pe pasune cu Woolly. Ce s-a intamplat mai departe este o incantare care arata cum pot fi depasite diferente de tot felul, daca exista dragoste si bunavointa.

Si nu in ultimul rand o carte despre sunetele noptii care uneori ne fac sa ne fie teama, daca nu stim de unde sunt: iepurii care se aduna fosnind in culcus, caprioara care alearga la rau sa bea apa, bufnita care isi face rondul pe o creanga s.a.m.d., mai ales pentru cei care locuiesc la tara (caci in Bucuresti ne-ar trebui o carte despre ambulanta, pompieri, adolescenti care petrec noaptea pe scarile blocului :(

Cartile pot fi comandate pe amazon iar unele dintre ele le-am vazut in librariile bucurestene.

Alexandra

Carti de povesti

De doua saptamani m-am intors la serviciu, si cum lucrez din nou cu cartile m-am gandit sa fac o selectie din cele mai frumoase si interesante carti pentru copii care sa gasesc prin librarii. Bineinteles criteriile sunt cat se poate de subiective, si cu siguranta voi omite cateva, dar iata cu ce mi-a atras atentia:

In ceea ce priveste cartile de povesti, m-am indreptat mai ales spre acelea care au si alte povesti decat cele clasice (Grimm, Andersen, Perrault), care deja au invadat piata, le gasesti in o multime de editii, dar de fapt sunt unele si acelasi povesti. Mi-a atras atentia o carte de la Litera numita Ocolul pamantului in 80 de povesti. Povestile sunt din toata lumea, destul de scurte dar pline de invataminte frumoase si in plus foarte frumos ilustrate.

Apoi de la Erc Press, Marile povesti ale Europei, de data aceasta o selectie de pe continentul european, din Norvegia pana in Italia.

Si a treia pe ziua de azi este o carte de la Editura Art, Cele mai frumoase povesti, potrivita pentru copilasii de 4-5 ani, datorita ilustratiilor minunate, a scrisului mare si a accesibilitatii povestilor, care sunt mai toate despre animale si copii si despre bine si rau.

Iar ultima a aparut la Editura Girasol, se numeste Sa citim povesti, si desi cuprinde mai ales povesti clasice, este atat de frumos ilustrata si atat de atragatoare incat nu m-am putut abtine sa nu o recomand. In plus ceea ce m-a atras la ea a fost si faptul ca are o multime de sugestii asupra intonatiei care trebuie folosita cand citim povestea, asupra invatamintelor care pot fi trase din ea, ceea ce pentru o mamica incepatoare ca mine a fost excelent.

Despre Editura Girasol vreau sa adaug ca imi este tare draga, publica o multime de carti tare frumoase pentru copii, iar la targurile de carte practica niste reduceri foarte mari, de pana la 30-40%, ceea ce m-a facut sa umplu incet dar sigur biblioteca cu cartile lor.

Alexandra

Azur si Asmar

Zilele trecute o prietena mi-a adus un film de desene animate numit Azur si Asmar (2006), care m-a incantat foarte tare. La inceput mi s-a parut cam lent si eram gata sa-l las pentru alta seara, dar cum sotul meu iubeste mult desenele animate am rezistat si ce bucurie! Filmul a devenit din ce in ce mai alert si interesant, cu o imagine splendida, peisaje exact ca din povesti si nu in ultimul rand o poveste incantatoare.

Doi baieti, unul arab si altul european sunt crescuti de aceeasi femeie, mama primului dintre ei. E foarte frumoasa imaginea doicii care il alapteaza cand pe unul cand pe altul si apoi ii creste cu dragoste si dreptate, spunandu-le adesea povesti din tara ei. Astfel ei cresc ca fratii pana cand imprejurarile ii despart si nu mai stiu nimic unii de altii.

Baiatul european, ajuns la varsta tineretii, se hotaraste sa faca o calatorie in tara mamei sale adoptive pentru a descoperi si elibera o zana minunata, despre care doica ii povestea in copilarie ca e tinuta prizoniera acolo. Mi-a placut ideea, ca in pofida educatiei ulterioare, ceea ce ai primit in prima copilarie ti se lipeste de suflet pentru totdeauna si devine o parte importanta din tine.

Calatoria il va duce intr-o tara neasteptat de frumoasa, care insa il primeste cu mare ostilitate din pricina ochilor sai albastri. De aici o multime de aventuri in incercarea de a elibera zana, tesute in culori puternice, printre cuvinte intelepte si prietenii regasite.

Finalul este foarte frumos, demn de un basm adevarat si mi-a lasat o mare dulceata in suflet.

Il recomand cu bucurie tuturor iubitorilor de povesti arabe, cu printi si printese, cu dragoste invingatoare a tot raul.

Alexandra

Inghetata de casa

Dupa multe ezitari am incercat in sfarsit o reteta de inghetata de casa si nu mi-a parut rau. Este asa de buna! Nu se compara deloc cu ceea ce cumperi de la magazin.

Cum nu mai facusem am testat doua reteta diferite si amandoua au iesit foarte bine.

Prima este cea a lui Teo de aici, numai ca in loc de margarina eu am folosi unt.

Pentru cea de-a doua avem nevoie de:

3 oua

4 linguri de zahar

200 g de frisca

2 plicuri zahar vanilat

2 linguri cacao

stafide

nuci

ciocolata din comert

3 galbenusuri se freaca cu 2 linguri de zahar, si un pliculet de zahar vanilat (sau 2 linguri cacao cernuta si catva picaturi esenta rom), apoi se adauga albusele batute foarte bine spuma cu 2 linguri de zahar.

Apoi se adauga 200 g frisca (eu am ales frisca Milli din lapte cu 30% grasime, mi s-a parut cea mai saraca in E-uri). Se amesteca compozitiile usor, usor.

Eu am impartit compozitia finala in 2: intr-un vas am adaugat zaharul vanilat, stafidele si nucile si in celalalt ciocolata topita si cacaoa.

Am dat la rece pana seara si apoi ne-am infruptat cu finii nostri pana la ultima inghititura!

Alexandra

Pulpe de pui crocante

Eugenia mi-a imprumutat o carte de gatit numai si numai pui. O minunatie! Am incercat din ea aceste copane la cuptor care mi s-au parut grozave. Carnea in interior este frageda si buna iar in afara crusta e crocanta si delicioasa.

Avem nvoie de:

un pachet de copane de pui

faina

pesmet

cascaval ras

mirodenii dupa gust (eu am pus verdeturi de Provence)

1 ou

sare

Se bate oul cu un praf de sare si se adauga mirodeniile. Se amesteca pesmetul cu cascavalul ras.

Se tavalesc copanele (uscate bine de apa) prin faina, apoi prin oul cu mirodenii, apoi prin pesmetul amestecat cu cascaval.

Se pun intr-o tava unsa cu ulei si se dau la cuptor pana se rumenesc frumos (se intorc o data de pe o parte pe alta).

PS. Nectarie a fost foarte incantat de aceasta carnita noua.

Alexandra

Vacanta in Madrid 2

Locul 5, ca sa continui de unde am ramas, ar fi ocupat de gradina tropicala pe care am vizitat-o la Gara Atocha. Aveau palmieri foarte inalti, broscute testoase foarte mici si alte detalii interesante. Din pacate, nu ma prind unde au disparut pozele, asa ca va las sa va imaginati singuri despre ce vorbesc. :) Gata! Le-am gasit!
Locul 6, parcul Retiro. Un parc foarte mare, cu lacuri, cu lebede, cu pesti imensi, cu gradini minunate de trandafiri. Primitor, umbros, pare a te chema la un pic-nic sau pur si simplu sa te intinzi pe iarba. De fapt, orice coltisor inverzit din Madrid chema pe cate cineva care se aseza pur si simplu, in mijlocul orasului, in iarba, isi tragea sufletul intins pe spate, apoi isi vedea mai departe de drum. Minunat!
Locul 7, zilele Sfantului protector al Mardridului, Isidor. Se organizeaza concerte si tot felul de manifestatii in aer liber. Oamenii (mai in varsta si cei mai mici) se imbraca in port traditional madrilen. Foarte frumos.
Locul 8, zidul pe care sunt plantate diferite soiuri de ierburi si floricele, in mod vertical.

Locul 9, fara fotografie este aeroportul Barajas. Cum in viata mea n-am vazut decat Otopeni-ul, si nici atunci ca sa plec, ci doar ca insotitor, uimirea mea a fost profunda. Un aeroport atat de mare, mai bine spus de lung, incat este necesar sa luam un metrou intern pentru a ajunge la terminalul corect. Abia dupa ce m-am vazut in timp util la poarta am respirat usurata.

Locul 10, grozav a mai fost la aceasta vacanta ca s-a si terminat si ca am revenit acasa. Am descoperit despre mine ca ceea ce am crezut mereu, si anume ca nu as putea trai in alta tara, este adevarat.

Cu bine, Eugenia.

Vacanta in Madrid

Anul acesta am avut o ocazie grozava de a vizita Madridul pentru o saptamana si sa experimentam putin stilul de viata spaniol pe pielea noastra.

Am plecat cu mintea plina de tot ce auzisem sau vazusem despre Spania vreodata, sperand ca realitatea sa nu lase de dorit.

Am sa incerc sa alcatuiesc un top (cat se poate de subiectiv) legat de ceea ce am vazut in aceasta vacanta, poate va folosi cuiva intr-o excursie viitoare.

Locul 1 in preferintele noastre cred ca va ramane Gradina Zoologica. Situata cumva langa oras, are o multime de lucruri de aratat: simpatici ursi panda, surprinsi de noi intr-o siesta de dupa-masa , tigri albi, exemplare pe cale de disparitie, leoparzi negri, ca sa continuam seria animalelor neobisnuite,

o oferta generoasa de maimute, lei de mare, care ofera si spectacole haioase, delfini, foarte "zambareti" si zburdalnici, elefanti, deosebit de interactivi cu oamenii, koala, foarte dragalasi, lei... cam plictisiti, ursi, cred ca aproape dresati pentru ca (poate din intamplare) ne-au facut cu mana :), rinoceri, si multe altele.

Locul 2, desi la o distanta foarte mica este TOLEDO. Orasul se afla la cca 80 km de Madrid, se afla pe malul drept al raului Tajo, pe o colina, la 100-150 de metri deasupra nivelului apei. Este format din stradute mici, blocuri de cateva etaje, multe magazine de suveniruri si multe berarii. Asta e varianta prescurtata a descrierii pentru ca oricum nu l-am admirat decat pentru o dupa-masa, dar poate ca fotografiile vor spune mai multe... Aici este o patiserie in care lucreaza maicute :) Extrem de scumpa :)

Locul 3. Probabil ca aici ar fi de mentionat Muzeul Prado. Se afla prin centrul Madridului, desi nu impresioneaza de afara prea mult, contine colectii interesante de picturi, sculpturi si bijuterii. Datorita fetitei noastre, ne-am bucurat doar de cateva camere de pictura(aici veti putea vedea perioada neagra a lui Goya, El greco, Jeronimus Bosch, Velasquez), dupa care ne-am jucat cu interes la scarile rulante cu care era dotat muzeul. :) Va recomand si muzeul Thyessen (O sa mai verific daca am scris bine numele). Aici veti putea vedea Degas in acuarela, Renoir, un Dali daca nu ma insel, si alte colectii interesante.

Locul 4. Am avut si eu o dorinta in Madrid: sa-i fac o vizita distinsului Don Quijote. In Plaza de Espana il puteti intalni impreuna cu tovarasul sau Sancho Panza, priviti ingaduitor de Cervantes.

Revin si cu o parte a doua a vacantei. Pe curand!

Eugenia