Cata l-a dus pe Nectarie la Teatrul de papusi sa vada Cei trei purcelusi, a fost o revelatie pentru el, nu credeam ca la 2 ani jumate poate fi captivat o ora intreaga. Multa vreme dupa aceea ne-a vorbit doar de Sunculita, Jambonel si Carnacior... Il recomand cu caldura, la Teatrul Tandarica. Apoi a mai mers la Soldatelul de plumb, si incercam sa-l ducem macar o data pe luna, sambata dimineata; eu ma relaxez acasa cu Maria si baietii merg la distractie.
Am mers sambata la Cernica, asa ne odihnim si noi sufleteste, iar Nectarie poate sa zburde in voie in parcul de acolo. Maria, fericita in sling, ia aer curat.
Am mers in vizita la toti prietenii nostri cu copii, i-am chemat si pe ei pe la noi (si vrem sa incepem de la capat :), ca astfel Nectarie sa aibe cu cine sa se joace in casa (iarna asta!), iar eu si mamicile sa ne relaxam frumos la un suc, cu plozii cei mici in brate.
Am gasit un vecin in bloc de varsta apropiata lui Nectarie cu care ne vizitam aproape zilnic pentru o ora de topaiala supravegheata. E incredibil cum in prezenta altui copil, Nectarie uita de mine si se joaca asa de frumos. Abia astept sa creasca Maria.
I-am vizitat mai des pe bunici, care au uimitor de multa rabdare sa se joace cu copiii.
Ce-as mai putea face pentru ca Nectarie sa aiba cu cine se juca (altcineva decat mine...), sa aiba activitati in afara casei (fara sa ne dam cu totul programul peste cap, de sot cu serviciu, mama cu sugar). Tare as mai vrea idei, idei, idei...
Multumesc!
Alexandra
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu