Sling

Imi luasem slingul de la Babyexpo si abia asteptam sa-l incerc, sa vad pe pielea mea daca e asa grozav precum am citit. Si, surpriza... este!

Atat de comod, desi Maria are deja 6 kg, incat am iesit pe afara numai cu el (de la doua saptamani). Cu Nectarie de manuta si Maria in sling, caruciorul greoi si incomod n-are ce cauta in viata mea, cel putin pana cand Maria nu va deveni mai barosana.

Am mers si 2 ore prin parc asa, fara ca spatele sa ma doara, poate doar usor de tot, oricum INCOMPARABIL cu tinutul copilului in brate, unde ma dureau mainile dupa 10 minute de mers.

Maria pare sa stea foarte comod, doarme tot timpul in sling.

Ieri l-a incercat si Cata si a fost multumit, ne-am plimbat impreuna prin imbulzeala de la Targul de Sf. Nicolae de la MTR, fara sa simtim ca avem un copilas dupa noi.

Il recomand cu caldura tuturor mamicilor care vor un pic mai multa libertate decat le ofera caruciorul: poti merge prin culoare stramte, urca scari, face cumparaturi, iti poti folosi mainile fara problema, ba chiar poti tine o plasa doldora cu de-ale gurii intr-o mana si un alt nazdravan de manuta cealalta.

Alex

Sfantul Ieromartir Filumen din Palestina, cel ucis de evreii sionisti

Am primit de curand un mail de la un cunoscut plecat in Palestina, in care povestea despre Sfantul Ieromartir Filumen din Nablus. Cum nu auzisem de el, l-am citit cu mult interes si am ramas foarte impresionata de viata acestui ieromonah si mai ales de moartea sa.

Arhimandritul Filumen s-a nascut in Cipru si a ajuns in Tara Sfanta pe cand era inca tanar. A slujit in mai multe manastiri si biserici de acolo, devenind calugar, apoi diacon si ieromonah. In 1979 a fost numit staretul Sfintei Mănăstiri a Fântânii lui Iacob din Nablus.

Cu o saptamana inaintea mortii sale, un grup de fanatici sionisti au venit la manastire sustinand ca este un loc sfant al evreilor si cerand ca toate icoanele si crucile sa fie indepartate, deoarece nu se pot ruga in prezenta acestora. Sfantul le-a aratat insa ca locul apartine Bisericii Ortodoxe de mai bine de 16 secole, cu mult inainte ca statul israelit sa fie creat. Grupul a plecat strigand amenintari si insulte de neconceput pentru ortodocsi. Cateva zile mai tarziu, pe 29 noiembrie 1979, in timpul unei ploi torentiale, cativa oameni au dat buzna in biserica si cu un topor l-au taiat pe arhimandrit in forma unei crucii. I-au scos ochii si i-au taiat degetele de la mana dreapta, cele cu care facea semnul crucii. Dupa aceea au ravasit biserica intr-un mod cu totul infiorator.

Trupul sfantului a fost incredintat ortodocsilor 6 zile mai tarziu, dar isi pastrase felixibilitatea si aspectul firesc. A fost ingropat in cimitirul de pe Multele Sion, iar ucigasii nu au fost gasiti.

Dupa 4 ani trupul a fost exhumat asa cum se obisnuieste printre calugarii greci. A fost gasit in mare parte neatins si cu o mireasma foarte placuta. Mormantul a fost inchis si apoi redeschis in timpul Craciunului din 1984, in prezenta patriarhului Ierusalimului. Moastele erau neatinse de vreme, asa ca au fost spalate cu vin si acoperite cu un vesmant.

Ieromartirul Filumen a fost trecut in randul sfintilor pe 17 august 2008, iar moastele sale se gasesc in biserica Sfintei Mănăstiri a Fântânii lui Iacob, acolo unde a murit pentru Hristos. Ziua de praznuire este 29 noiembrie.

Moastele sale sunt facatoare de minuni si izvoratoare de mir binemirositor. In cinstea sa a fost compusa o slujba si pictata o icoana (pe pergamentul din mana Sfantului scrie Nu vă temeţi de ce ce ucid trupul, iar sufletul nu pot să-l ucidă)

Iata si cateva marturisiri ale fiului sau duhovnicesc, monahul Ieghia:

Parintele Filumen imi povestea adesea despre anii petrecuti in Bethleem unde episcopul nu era de acord ca monahii sa fie prea bine educati ca nu cumva sa fie tentati de preotie. Cu toate acestea datorita ravnei sale pentru sufletele neluate in seama ale credinciosilor palestinieni, Parintele Filumen a studiat pentru a deveni fluent in araba, incat citea din Evanghelie mai usor decat multi arabi, si predica credinta Ortodoxa in limba lor, dar si prin exemplul propriei vieti. De fiecare data cand credinciosii palestinieni erau scandalizati de vreun preot nevrednic, de fiecare data cand exista vreo neintelegere intre credinciosi si ierarhia bisericeasca, Patriarhul Ierusalimului il trimitea pe Parintele Filumen ca un adevarat aparator al credintei, fiind un om cu o viata ireprosabila, a carui credinta si integritate erau un model pentru toti.

Mai ales trei lucruri erau remarcabile la acest sfant martir. Primul era poate de la natura, dar cu siguranta sporit de Harul dumnezeiesc: vocea sa calda si dulce, pe care inca o mai aud si azi. Al doilea era o mare credinciosie pentru lucrurile marunte, dar mai ales pentru Sfintele Slujbe. Nu lasa niciodata vreun cuvant nerostit din slujba. Cand slujeam singuri in vreo manastire retrasa, mai ales la Utrenie, canta rar si cu mare atentie fiecare psalm si canon. Dar cand erau pelerini la Sfanta Liturghie sau la Vecernie, facea prescurtarile obisnuite ca nu cumva slujba sa dureze prea mult si oamenii sa fie tentati sa plece din pricina aceasta. Totusi, cand ramanea singur, citea fiecare cuvant care nu fusese rostit in biserica. Cei care ramaneau in preajma lui o vreme observau ca toate cartile liturgice erau puse mereu in cea mai buna randuiala, cu mare grija, ceea ce aminteste de promisiunea Mantuitorului: Bine, slugă bună şi credincioasă, peste puţine ai fost credincioasă, peste multe te voi pune; intră întru bucuria domnului tău. Iar cel de-al treilea lucru, pe care il ascundea cat de mult, era marea lui smerenie.

Mai multe puteti citi aici.

Sfinte Martire Filumen, roaga-te lui Dumnezeu pentru noi!

Alexandra

Prajitura cu mere (de post)

Afland de pe blogul Irinei de acest site foarte apetisant m-am grabit sa prepar o reteta de Apple Pie Coffee Cake, adica un fel de mixt intre placinta cu mere si prajitura. Mmmm si nu mi-a parut rau caci este un deliciu, foarte simplu de facut si cu un gust deosebit fata de placinta obisnuita cu mere.

Am folosit pentru aluat:

2 1/2 cani de faina
1 cana de zahar

1 plic de praf de copt

3/4 lingurita de sare
1/2 lingurita de scortisoara

2/3 cana de ulei
2/3 cana de lapte de soia

2 lingurite de zeama de lamaie

1 plic de amoniu alimentar amestecat cu 1/2 cana de apa
esenta de vanilie
Pentru umplutura: 1,3 kg de mere, 2 lingurite de zahar, 1 lingurita de scortisoara

Pentru ornat: 1 lingura zahar pudra si 1 lingura scortisoara

Se amesteca bine toate ingredientele solide, apoi se adauga cele lichide si se amesteca din nou foarte bine (eu am folosit telul). Amestecul ar trebui sa fie destul de gros, aproape ca o coca, pentru ca umplutura sa nu se scufunde in el.

Merele taiate cubulete se calesc cu zaharul 15-20 de minute si apoi se amesteca cu scortisoara.

Se unge cu margarina un vas mare de yena si se toarna uniform jumatate din amestec. Apoi se adauga umplutura de mere si deasupra restul de amestec. Se pudreaza cu zahar si scortisoara.

Se da la cuptor o ora, la foc mediu, sau pana cand

scobitoarea iese curata.

Alexandra

Dr. Obstetrica-Ginecologie Medicover/Filantropia

Am decis impreuna cu Alex sa fac o postare legata de doctorul meu obstetrician, cel care mi-a fost alaturi si la prima nastere.

Fiind abonata Medicover, am mers la recomandarea unor prietene, la dr. Hamid, desi aveam mari retineri din pricina faptului ca am decis sa merg la un dr. barbat, dar si arab pe deasupra. Stiu ca suna peconceput, dar macar recunosc ca ma deranja asta.

Rezultatul? Dupa prima vizita la dumnealui, desi testasem 3 dr. diferiti inainte, stiam ca voi naste cu el, oriunde, oricum. Mi-a dat multa incredere, multa informatie (fiind la prima sarcina, era nevoie, nu stiu cum de ceilalti dr. nu si-au dat seama de asta). Mi-a explicat in amanunt ce analize imi sunt necesare, care este rostul lor, ce ar trebui sa fac sau sa nu fac in perioada sarcinii.
Intotdeauna la sfarsitul vizitei, isi rezerva cateva minute in care imi raspundea la orice intrebari as fi avut legate de sarcina, etc.

Intr-un (fericit) final, am nascut la Filantropia in vara lui 2007. Era de garda atunci cand m-am internat, si imi amintesc zambetul lui si increderea pe care mi-a dat-o, chiar si cand nu era acolo. Spitalul arata jalnic, familia mea, mai putin sotul, erau cu totii plecati din oras, si sentimentul de singuratate pe care-l descoperi in acel ceas devenise mai acut. Carantina nu-l lasa nici macar pe Andrei sa ma vada in acest timp, asa ca eram doar eu, mila Domnului si acest doctor. Cat timp a fost plecat din spital, m-a lasat pe mana unui alt doctor, dar a revenit in timp util pentru nasterea Anastasiei.

Pe toata perioada sederii in spital (3 zile) m-a vizitat zilnic, ceea ce nu pot spune pentru celelalte colege de camera care nascusera cu alti dr. Mi se pare o persoana care face exact ceea ce i s-a harazit in viata si m-am gandit sa va scriu despre el, pentru ca stiu multe fete care sunt in cautare de doctori buni, atenti, implicati.

Sper sa foloseasca cuiva aceasta postare.
Mai cu seama ca si eu acum ma indrept spre o noua nastere.
Eugenia

Editura Predania- Calendar 2010, "Sfinţi ai vremurilor noastre"

Format A3 / 297x420 mm, spiralat

Pagini 13 coli policrom

Hârtie carton 170gmp mat

Preţ 15 RON

Calendarul înfăţişează 12 chipuri de Sfinţi contemporani - români, greci, sârbi, ruşi şi arabi -, ce dau pildă de sobornicitatea Ortodoxiei şi de lucrarea sfinţitoare a Bisericii, împreună cu câteva cuvinte de folos ale acestora.Petreceţi lunile anului alături de Sfântul Nectarie din Eghina, Mitropolitul Pentapolei, făcătorul-de-minuni; Sfântul Siluan Athonitul, propovăduitorul iubirii lui Hristos; Sfântul Nicolae Velimirovici, Episcopul Ohridei şi Jiciei, noul Gură-de-Aur; Sfântul Ioan din Kronstadt, preotul cu rugăciunea de foc; Sfântul Ioan Iacob de la Neamţ, nevoitorul în pustia Hozevei; Sfântul Amvrosie de la Optina, marele stareţ şi văzător-cu-duhul; Sfântul Rafail (Hawaweeney), episcopul Brooklynului, propovăduitor arab în America şi prietenul său, Sfântul Tihon Mărturisitorul, Patriarhul Moscovei şi Luminător al Americii; Sfântul Luca, Episcopul Crimeei, doctorul fără-de-arginţi şi mărturisitorul dreptei-slăviri în prigoana comunistă; Sfântul Ioan Maximovici, episcop al San Francisco-ului, făcătorul-de-minuni şi râvnitor al părinteştilor predanii; Sfântul Anthim din Hios, marele duhovnic şi tămăduitor al ostrovului Hiosului, întemeietorul mănăstirii Panaghiei; şi Sfântul Serafim din Viriţa, stareţul înzestrat cu darul înainte-vederii şi facerii-de-minuni de la Lavra Sfântului Alexandru Nevski.

Pe lângă aceştia, în fiecare lună sânt însemnate praznicele împărăteşti, cele patru Posturi ale Bisericii, sfinţii Români, precum şi alţi sfinţi mai puţin cunoscuţi la noi, dar cu importanţă în iconomia Mântuirii.

preluare de pe blog-ul lui Ciprian Voicila.

Doamne ajuta!

Eugenia

Ciulama de pui si/sau ciuperci

Fiindca noi nu tinem post in anul acesta (eu cu sarcina, sotul cu sanatatea), am facut o ciulama de pui si ciuperci, care a iesit de minune. Daca v-ati dori sa fie de post, trebuie doar sa ignorati partea cu "pui", in rest este cam la fel.









Ingredientele ar fi urmatoarele:


4 pulpe superioare de pui (puteti folosi si piept sau alte parti, greutatea ar fi cam 500 gr)
500 gr de ciuperci, curatate si taiate felii

2 cepe, curatate
faina

ulei

sare

piper

delikat

dafin

marar.

Eu la orice mancare cu pui fiert, intai dau puiul in cateva clocote, cat sa iasa spuma aceea gri si urata, apoi il spal bine, la fel si oala si il pun din nou la fiert in apa curata. Asa am facut si acum, apoi am adaugat ciupercutele, cand puiul deja a fiert cam pe jumatate si cepele intregi. In apa, am adaugat spre sfarsitul fierberii sare, delikat.

Cand au fiert, am scurs zeama, ar trebui sa avem cam 1,5 l, am indepartat cepele si am pus carnea impreuna cu ciupercile sa stea acoperite intr-un vas cu capac. Zeama scursa am pus-o inapoi in oala si cu totul pe foc mic.

Separat, am pus intr-o oala, cu fundul mai gros si mai lat (de preferat), o ceasca de ulei pana cand s-a incins, apoi am adaugat cate putin faina dintr-o cana, amestecand-o continuu cu telul. Dupa aceea, am adaugat cu polonicul zeama de la fiert, continuand sa amestec fara incetare, astfel incat sa elimin cocoloasele care se formeaza. Atunci cand am ajuns la consistenta dorita, (si fara cocoloase) putem adauga dafinul, carnea si ciupercile si lasam sa fiarba putin impreuna, pe foc mic. Mai potrivim de sare si piper, iar dupa ce stingem focul, adaugam o legatura de marar verde, proaspat tocat.

Sper sa aveti pofta!
Eugenia

Cornulete cu gem (de post)

Vrand sa fac ceva usor am ales cornuletele cu gem, insa m-am impotmolit la impachetat. Dupa ce am facut vreo 4-5 giga cornuri foarte nearatoase am dat o cautare pe google, cu intrebarea cum oare se imacheteaza cornuletele. Din fericire am gasit aici tot ce aveam nevoie si reteta a mers inainte. M-am gandit sa pun si niste poze cu procesul de impachetare, ca poate or mai fi si altii nestiutori ca mine.

Pentru ingrediente avem nevoie de:

600 g de faina

coaja de la o lmaie

1 pahar de ulei

1/2 pahar de bors

40 g de drojdie

gem sau dulceata (care nu curge)

zahar vanilat pudra

Toate ingredientele se amesteca, se framanta bine si se lasa la frigider 10 minute. Se imparte aluatul in doua bucati. Se intinde o foaie dreptunghiulara din prima bucata si se decupeaza marginile ondulate.

La 2 cm de margine se pune umplutura (de cam 2 cm) cu o lingurita.

Se ruleaza dinspre capat aluatul peste umplutura si cand umplutura nu se mai vede, cu un cutit ascuti se taie foaia chiar pe langa zona de suprapunere.Se trage ruloul obtinut putin mai in spate si apoi se taie cu un cutit subtire si ascutit bucatele de cca 2-3 cm.

Se asaza cornuletele in tava acoperita cu hartie de copt si se repeta pana se termina foaia. Apoi se repeta cu cealalta bucata de aluat.

Se dau la cuptor timp de 30-40 de minute, la foc moderat (nu trebuie sa se rumeneasca si e in regula daca iese un pic de umplutura din ele). Se pudreaza fierbiti cu zahar vanilat.

Alexandra

Negresa de post

Pentru ca Mariuca e tare blanda si cuminte si mancare gatita tot am avut, in ultima vreme m-am indeletnicit cu dulciurile de post. Satui de atata placinta cu mere, cei doi barbati ai familiei au solicitat ceva nou, si cautand prin cartile de bucate m-am oprit la aceasta negresa care se gateste la Manstirea Magura Ocnei.

Avem nevoie de:

3 cani de faina

1 cana de zahar

100 ml ulei

400 g de gem (eu am folosit de prune)

2 linguri de cacao

1 cana de apa minerala

1 lingura de bicarbonat stins in otet

nuca pisata nu foarte marunt

stafide

scortisoara

1 praf de sare

Se amesteca bine zaharul cu apa minerala, apoi se adauga toate celelalte ingrediente, se amesteca bine. Se tapeteaza tava cu faina si margarina (eu am folosit in loc hartie de copt), se pune compozitia si se da la cuptor 40-50 de minute.

Este delicioasa!

Alex

Cartofi cu soia la cuptor

De cand am nascut am tot mancat bucate trimse de mama (ce ne-am face noi fara mame!), dar pana si izvorul acesta a secat pentru cateva zile si a trebuit sa incropesc repede repede ceva. Mi-am amintit de o reteta dintr-o revista mai veche si iata ce a iesit:

Avem nevoie de:

2 kg de cartofi

o punga de soia maruntita

1 ceapa

sos de rosii

ulei

marar

sare, piper

Curatam cartifii, ii taiam felii si ii punem la fiert 10 minute in apa clocotita. Scurgem apa si ii lasam in asteptare.

Intre timp fierbem soia 20 de minute.

Calim ceapa si apoi adugam soia fiarta si bine scursa si o calim bine, dupa care adaugam sosul de rosii, condimentam cu sare, piper si marar.

Intr-un vas de yena punem un rand de cartofi, soia astfel preparata si un alt rand de cartofi. Ungem cartofii de la suprafata cu sos de rosii si 2 linguri de ulei si presaram cu marar.

Se da la cuptor pana se rumeneste frumos.

Este foarte gustoasa mai ales daca aveti un sos de rosii facut in casa (cum am avut eu de la bunica, draga de ea).

Alex

Charlie si fabrica de ciocolata

In general, Alex vede filme bune (nu stiu exact cum ajunge mereu in posesia lor..), dar de data asta mi-am amintit si eu un film bun. Se poate viziona impreuna cu copilasii putin mai mari decat ai nostri, eu cred ca pot avea multe de invatat din el.

Filmul se bazeaza pe o carte pentru copii scrisa in 1964 de catre britanicul Roald Dahl si ecranizeaza aventurile unui copil, pe nume Charlie Bucket, in interiorul unei fantastice fabrici de ciocolata, apartinand excentricului Willy Wonka. Primul film a fost realizat in 1971 si nu a impresionat foarte mult, daca ne bazam pe statistici. ("Willy Wonka and the Chocolate Factory" cu un buget stabilit la 3 mil. $ nu a reusit sa stranga din vanzari decat 4 mil. $.) Totusi, are un farmec deosebit si este mai "linistit" decat urmasul sau "Charlie and the Choclate Factory".

Acesta din urma il are pe Johnny Depp in rolul lui Willy Wonka, ceea ce adauga mai mult mister si suspans filmului. Cumva cartea este mai actualizata prin detaliile personajelor, iar decorurile au parte de toata puterea ultimelor efecte speciale.

Gasesc filmul foarte educativ in special pentru copii din clasele primare, el arata cum obiceiuri ca privitul la tv, mestecatul gumei, dar si lacomia, egoismul, infumurarea, etc ne modifica personalitatile si sufletele in sens negativ.

In speranta ca il veti urmari pe macar unul dintre ele, imi inchei postarea. Stiu ca nu am povestit mai nimic despre continut, dar a fost intentionat. :)

Pe curand, Ena.

Marturie despre minunile Sfantului Nectarie

Pentru ca si noi am fost ajutati de Sfantul Nectarie, m-am gandit sa postez o marturie a unei persoane cunoscute despre ajutorul primit de la Sfant.

"Trebuia sa ne casatorim in anul 2006, la un an dupa nasii nostri. De fapt, stabilisem data, vorbisem la biserica, rezervasem data la restaurant, ne entuziasmasem si toate cele. Apoi la inceputul acelui an, Matei s-a imbolnavit de heptatita C, era vorba de o reactivare a virusului. Parintii au inceput sa faca presiuni sa amanam nunta. Spuneau ca tot stresul nuntii, emotia, ca sa nu mai vorbim de alergatura aferenta nu ii va face bine… Adevarul este ca cifrele analizelor erau mai ingrijoratoare decat alta data (era a 3a reactivare a virusului). Asa ca am renuntat sa mai facem nunta in acel an. Data nuntii noastre a venit si a trecut fara ca nunta sa aibe loc. Eram tare trista.

Apoi, s-a simtit mai bine, venise deja toamna, dar nimeni nu mai aducea vorba despre noi planuri de casatorie. Totul ramasese cumva suspendat, iar confuzia si tristetea mea cresteau..
La asta se adauga o mare datorie pe care o aveam de achitat catre angajatorii mei, cam de dimensiunea a 6 salarii. In acest moment de cumpana, am auzit despre Sfantul Nectarie. Auzisem ca ajutase in special familii si mamici la momentul nasterii, oameni cu boli incurabile, si tot asa. Auzisem chiar cum o femeie, in clipa cea mai disperata a vietii ei, a mers la moaste, si a rostit o rugaciune de genul acesta: “Sfinte Nectarie, nu sunt o femeie credincioasa si nici nu stiu sa ma rog, dar vin la tine cu toata credinta ca ai sa ma ajuti.” Si in marturia ei, Sfantul o ajutase degraba.

M-am gandit sa fac si eu la fel, asa ca am ajuns la moastele Sfantului Nectarie si rugandu-ma am zis “Sfinte Nectarie, vin si eu ca femeia pe care ai ajutat-o, desi ea singura a marturisit ca nu stie sa te roage. Nici eu nu stiu, dar uite in ce probleme sunt..” Si i-am dat Sfantului spre dezlegare: sanatatea lui Matei; relatia noastra, pentru ca nu mai stiam incotro duce; datoria mea, pe care nu stiam cum aveam s-o platesc.

La 2 saptamani de la rugaciunea catre Sfantul Nectarie, eram in timpul programului de lucru, cand s-a primit un mesaj ce a creat multa rumoare in departament. Inca nu stiam despre ce este vorba, ma asteptam sa fie un mesaj legat de noul loc ales pentru petrecerea de Craciun a companiei. Dar nu… Citindu-l, am citit de fapt, despre minunea Sfantului Nectarie: Conducerea companiei stabilise ca toti angajatii sa fie absolviti de toate datoriile catre firma. Nimeni nu mai avea nimic de achitat, inclusiv eu.

Si Sfantul nu m-a lasat aici. Legat de casatoria care se tot amana, la scurt timp am aflat ca sunt insarcinata. Atunci cand am facut testul, am fost coplesita de veste, dar mai tare ma ingrijora ce va spune Matei. Deja ma vedeam singura cu un bebelus in brate, dar ajunsesem sa prefer si asta decat incertitudinea de pana atunci. Astfel ca, mi-am luat inima in dinti si i-am spus. Bucuria a fost foarte mare si a lui si a parintilor mei, desi nu eram casatoriti inca. Si iata acum, la scurt timp, ne-am facut planuri noi de casatorie, care s-au implinit dupa nasterea fetitei noastre.

Cat despre boala lui Matei, virusul hepatitei C a fost neutralizat din acel moment, si desi am repetat periodic analizele, nu s-a mai reactivat.

Aseara citind o alta marturie a Sfantului Nectarie, mi-am reamintit de tot binele pe care ni l-a facut si noua si m-am gandit sa dau si eu aceasta marturie pentru a aduce si acum macar putina multumire pentru darurile nemeritate ale Sfantului catre noi.

Bucura-te, Sfinte Parinte Nectarie!

Sa fie spre folos, Elena."

Jertfa mamei pentru copiii sai

Dupa ce am nascut, desi bucuroasa de Maria, aveam o oarecare tristete (care nu vroia sa ma paraseasca) din cauza cezarienei pe care nu am putut-o evita. Ma tot gandeam de ce a fost necesar sa trec prin asta si nu a ingaduit Dumnezeu sa nasc normal? M-a tot zgandarit gandul acesta, desi Cata ma tot mangaia sa nu caut eu la judecatile lui Dumnezeu si mai ales ca nu ne da El mai mult decat putem duce, ca uite ce repede mi-am revenit, ca practic nu am avut cine stie ce dureri, ca ce bine e Maria. Toate adevarate, dar eu carcotasa... Pana cand mi-am amintit de o carte pe care o citisem in excursia noastra pe la manastirile din zona Argesului, care m-a miscat foarte tare la vremea aceea, si care cred ca a fost scrisa pentru mine, femeie egoista moderna si superficiala a secolului al XXI-lea, pretins ortodoxa, dar care nu vrea sa sufere...

Cartea se numeste Splendida cetate a celor o mie de sori, de Khaled Hosseini, un american de origine afgana care scrie cu mult talent si multa sensibilitate despre tara sa natala. Cetatea sorilor este Kabulul mult incercat de razboi, oras multiform in care vietuiesc impreuna cruzimea si fanatismul cel mai radical si dragostea, jertfa si delicatetea sufleteasca atat de rar de gasit chiar in lumea noastra asa zis civilizata.

Este povestea a doua femei musulmane, doua prietene, care ar putea fi mama si fiica, a luptei lor pentru supravietuire in casa unui barbat cu purtari ingrozitoare, a dragostei cu care isi protejeaza copiii si a felului in care in mod incredibil reusesc sa isi pastreze sufletul.

Cartea aceasta m-a facut sa cred ca poate exista sfintenie si in afara religiei crestine, desi pare cumplit de greu, cu niste sacrificii de neimaginat.

Dar pasajul care are legatura cu povestea mea este acela cand femeia cea tanara se pragateste sa nasca si nu poate. Dupa multe zbateri reuseste sa fie dusa la unicul spital din Kabul care primeste femei si doctorita care o consulta (in mijlocul unei sali pline cu oameni care asteapta!) o anunta ca trebuie cezariana, dar ca, din pacate, din cauza talibanilor, in spital nu exista niciun anestezic, iar acesta nu se gaseste nici de cumparat...

Asadar femeia noastra va fi operata pe viu, fara insa a a scoate un sunet de rusinea celorlate zeci de femei bolnave care isi asteapta randul.

Iar aceasta este doar unul dintre putinele sacrificii (si nu cel mai mare) pe care aceasta mama il va face pentru copiii ei, pentru a ii tine in viata, a-i tine langa ea si mai mult pentru a le pastra sufletelul curat.

Citind aceasta carte am inteles mult mai bine faptul ca dragostea nu se poate fara suferinta, ca oricum in lumea aceasta suferim, asa ca daca putem alege, macar sa suferim pentru dragoste, caci in fnal este mult mai dulce.

Asa ca mi-am revenit din carcoteala si ii multumesc lui Dumnezeu ca nu mi-a dat cat acelei femei musulmane, ci infinit mai putin, doar asa cat sa-mi aduc aminte ca nu trebuie sa trec prin viata ca gasca prin apa.

Alexandra

Softies by Ena

Aceasta postare este un anunt cu privire la inaugurarea noului meu blog: http://www.softiesbyena.blogspot.com/ .

Aici, de fapt, am mutat eu sectiunea de Handmade de pana acum, astfel incat cei interesati de acest aspect only, il pot accesa la adresa de mai sus.

Sper sa mi se alature si Alexandra, daca va mai avea ragazul necesar pentru hobby-urile ei. (In fond, nici eu nu stiu cum voi sta la acest subiect peste vreo 3 saptamani cand voi avea si eu 2 prichindute de fusta.)

Multumesc pentru atentie. :)

Cu drag, Ena

Ficatei de pui la cuptor

De cand ma stiu am ocolit bucatile de ficat din farfurie atunci cand erau facute in tigaie. Nu mi-au placut nicicum si greseala asta era s-o fac si atunci cand am mers intr-o vizita la niste prieteni. Totusi, fiindca mi-au facut pofta, am gustat o bucata. Grozav de bun!!
Si atunci, m-am procopsit cu aceasta reteta pe care o tot fac pentru musafiri care vin pe neasteptate sau pentru sotul meu care nu refuza niciodata o portie.

Avem nevoie de:

-o tavita de ficatei de pui de 500 gr
-o lingurita de vegeta rasa
-o lingura de ulei

Preparam asa:

Se spala bine ficateii in apa rece, se scurg , apoi se pun intr-o farfurie si se presara lingurita de vegeta peste ei. Eu cred ca merge foarte bine in loc de vegeta un amestec propriu de condimente, dar inca nu am incercat.

Intr-un vas mic de yena se pune lingura de ulei atfel incat sa fie intinsa pe toata suprafata lui, se pun ficateii in vas, eventual infipti cu cate o scobitoare. Se dau la foc potrivit in cuptorul preincalzit, timp de aprox 25 de minute, sau pana cand vedeti o culoare grena-vinetie de toata frumusetea, ca sa nu mai vorbim de miros.

Pofta buna!
Eugenia

Un dar minunat si o intrebare

Sambata trecuta s-a nascut cea de-a doua minune a noastra, Maria, mult asteptata si intarziata. Pentru ca a fost in prezentatie transversa nu am putut naste natural de data asta, dar Dumnezeu nu ne-a lasat si refacerea merge tare bine.

De acum suntem acasa si incercam sa ne acomodam cu piticuta, si de aici urmeaza intrebarea mea:

Cum ati procedat voi cu primul copilas la nasterea celui de-al doilea? L-ati tinut acasa, l-ati trimis la bunici, si daca da pentru cat timp? Cum v-ati descurcat in primele saptamani cu amandoi?

Astept cu mare nerabdare raspunsurile mamicilor prietene blogului, chiar daca acesta nu mai e un concurs, tare mi-ar fi de folos un sfat.

Alexandra

Concurs - Cum le sadim copiilor credinta in sufletelele lor micute?

Ne cerem scuze pentru intarziere, motivele sunt frumoase si intemeiate, dar vi le povesteste Alexandra, sper, curand.
Concursul nostru are o castigatoare, se numeste ..NICOLETA.
Tragerea la sorti s-a facut in aceasta dimineata, dorim s-o felicitam in acest sens si asteptam sa ne contacteze la anastasiena@yahoo.com pentru a ne da detaliile legate de adresa (pentru a-i putea livra cadoul) si, de asemenea, asteptam sa ne spuna ce alegere a facut pentru brosa (culori preferate si forma).

Multumim tuturor pentru participare, ne-am bucurat sa citim sfaturile voastre si cu siguranta ca vom urma unele dintr ele.

Doamne ajuta!
Cu drag,
Ena si Alexandra

Little House on the Prairie

Tot asteptand sa vina pe lume piticuta noastra (care a intarziat deja o saptamana) am inceput sa urmaresc serialul Casuta din prerie, pe care il vazusem sporadic cand eram copil si de care imi aminteam cu bucurie.

Il recomand cu caldura tuturor mamicilor cu copilasi de peste 7 ani, care vor sa petreaca impreuna o ora de relaxare, filmul are de toate, aventuri, drame, invataturi crestine (desi unele trebuie discutate, caci nu sunt pe deplin ortodoxe), peisaje, dragoste de oameni si multa inocenta.

Alexandra

Paste cu cascaval la cuptor

Tot scotocind dupa o mancare de dulce buna, dar ca sa dureze macar 2 pranzuri, am dat peste aceasta reteta din Good Food de octombrie (tot la Eugenia in casa, care are cele mai mai minunatii in materie de carti de bucate, mirodenii ingrediente de tot felul!)

Se prepara rapid si e delicioasa.

Avem nevoie de:

400 g de paste

400 g de rosii tocate

1 ceapa mica

250 g de cascaval

2 linguri de ulei

busuioc

sare

Pastele se fierb si se scurg de apa.

Intre timp pregatim un sos din rosiile tocate. Se caleste ceapa tocata marunt in 2 linguri de ulei, e adauga rosiile tocate maruntin si se lasa sa scada un pic (ca 10 minute). La sfarsit se potriveste de sare si se adauga busuiocul.

Pastele se amesteca cu sosul de rosii.

Intr-o tava care nu lipeste (unsa cu unt in prealabil) punem un strat de paste, 1 strat de felii de cascaval, busuioc, apoi iar paste, felii de cascaval si busuioc.

Se da la cuptor pana cand se rumeneste frumos la suprafata. Este foarte gustoasa!

Alexandra

Ciocolata de casa cu nuci si biscuiti

Catalin are o slabiciune pentru ciocolata de casa, si dupa o incercare nereusita am gasit aceasta reteta buna buna, care se prepara in 15 minute si nu prea da gres (am facut-o de 3 ori pana acum).

Avem nevoie de:

50 g apa

200 g zahar

150 g lapte praf

50 g cacao

250 g unt

1 pachet de biscuiti integrali (150 g)

150 g nuci tocate si 50 g nuci pentru ornat

Se fierbe apa impreuna cu zaharul pana se topeste acesta, dupa care se adauga laptele praf si cacaoa, se mesteca bine pana cand se omogenizeaza. Apoi se adauga untul taiat bucati si se mesteca in continuu (la foc mic) pana se topeste tot untul, si compozitia s-a omogenizat. Se adauga nucile taiate marunt si o treime de pachet de biscuiti sfaramati. Se mai amesteca putin.

Intre timp, intr-o tava teflonata, punem biscuiti pe fund pentru a forma un fel de blat. Peste acesta se adauga compozitia de ciocolata, se orneaza cu nucile intregi si se da la rece 12 ore. Noi de obicei am mancat-o dupa vreo 5 :) Daca se respecta cantitatile ciocolata se intareste repede si bine, poate fi tinuta in mana ca baton.

Inca 2 in 1, Alexandra

Anunt imobiliar (direct de la particular) :)

Anuntul este personal, asa ca puteti avea deplina incredere.

Vand apartament 2 camere, situat stradal pe Iancu de Hunedoara (colt cu Perla), inchis la toate geamurile exterioare (inclusiv balcon) cu termopan 6 cam, curat, parchet renovat, gresie-faianta, se poate vinde si mobilat si semiutilat, 2 holuri, camara si debara, balcon de 7,5m amenajabil.
Pentru alte detalii + fotografii, va rog sa ma contactati la anastasiena@yahoo.com.

Pretul aproximativ (adica negociabil) este de 88.000 Euro.

Multumesc, Eugenia.

Concurs - Cum le sadim copiilor credinta in sufletelele lor micute?

Saptamana aceasta blogul nostru implineste un an si ne-am gandit sa sarbatorim printr-un concurs.

Castigatorul va primi din partea noastra doua carti de bucate si o brosa la alegere din noua colectie de toamna a Eugeniei.

Cartile sunt urmatoarele:

Intrebarea concursului porneste din framantarile noastre de mamici a, in curand, patru copilasi (cate doi de caciula :), dintre care doi merg pe 3 ani si au din ce in ce mai multa personalitate, iar probleme pe care ni le ridica sunt din ce in ce mai bulversante. Asa ca asteptam cu interes sfaturile voastre despre ce ati facut ca sa ii cresteti pe copiii vostri aproape de Dumnezeu, despre greseli facute si cum le-ati indreptat si orice altceva ne-ar fi de folos.

Castigatorul va fi ales prin tragere la sorti si anuntat la sfarsitul lunii octombrie.

Multumim si asteptam cu drag comentariile voastre la aceasta postare.

Alex si Ena

Brose - Colectia de toamna

De cateva saptamani o tot rugam pe Eugenia sa fotografiem ultimele creatii de brose, si in sfarsit ieri ne-am reunit pentru o sedinta de pozat. Iata ce a iesit:

Acestea sunt doar seria cu flori, din pacate Eugeniei i-a disparut in mod cu totul si cu totul misterios aparatul din casa (cine are copil de 2 ani stie ce inseamna asta :) si restul broselor mai asteapta pana cand, poate poate buclucasul aparat va aparea.

Alex

Papanasi moldovenesti (Good Food)

Azi dimineata m-am trezit cu mare pofta de papanasi. Am incercat ceva diferit si ceva mai usor, dupa reteta prezentata in ultimult nr din Good Food.

Ingredientele necesare:

1 ou,

250 gr branzica de vaci (eu am folosit Milli, varianta grasa, este foarte gustoasa)

putina sare,

30 gr faina,

ulei.

Pentru servire: cca 200 gr de smanatana (eu folosesc, ca si la iaurt, Campina)

1 pastaie de vanilie, optional

dulceata sau gem.

Intr-un castron am batut putin oul, am adaugat branzica si praful de sare, apoi cele 30 gr de faina. Recomandarea din revista este sa nu ne lasam prada instinctului de a mai pune faina, va iesi grozav asa.

Apoi, cu mainile date prin faina, rulam compozitia intr-un sul cu diametrul de cca 3-4 cm. Acesta se aseaza pe masa (unde exista deja putina faina intinsa) si il taiem in felii, mie mi-au iesit cam 11. Le dam prin faina pe fiecare si le modelam in mana, astfel incat sa ia forma unor chiftelute usor aplatizate.

Se pun la prajit in ulei incins, intorcandu-le dupa cca 1 minut, deci atentie, trebuie sa ne miscam repede. Prind imediat acea culoare brun-aurie. Le scoatem pe hartie absorbanta.

Se servesc cu smantana (daca aveti si vanilie, amestecati semintele de vanilie cu smantana), si putin gem de ..gutui am pus eu.

Sunt excelente si merg grozav la micul dejun.

Ena

Varza dulce calita (de post)

Tot pe val, azi am gatit si varza calita. Demult tot incerc si nu reusesc sa fac, dar de data asta n-am mai amanat. In ciuda faptului ca este prima data, a iesit foarte buna. Asa ca va spun tot ce-am facut.

Ingrediente: o varza de cca 1 kg

1 ardei gras,

o ceapa,

4-5 rosii potrivite

ulei

1 foaie de dafin,

cimbru,

putin marar uscat,

sare.

Se curata varza si se taie in doua, apoi fiecare jumatate se toaca fideluta.

Se aseaza intr-un castron cu putina sare si se lasa se se inmoaie.

Ceapa se toaca si se pune la calit in cca 5 linguri de ulei. Cand se aureste putin adaugat ardeiul gras tocat si el. Aproape imediat adaugat varza. Nu am scurs-o pentru ca in toate retetele in care am citit despre a o scurge, urma si adaugarea de apa mai tarziu pentru a o fierbe... Asa ca m-am gandit ca mai bine sa fiarba in zeama proprie. Varza am adaugat-o treptat cate 2-3 linguri (mari) astfel incat sa aibe timp sa se inmoaie si sa incapa in cratita. :)

Se lasa la fiert, pana cand este destul de patrunsa si apoi adaugat rosiile curatate de coaja si tocate in prealabil. Se amesteca bine.

Cca 15 minute trebuie sa fiarba rosiile, dar va propun sa gustati oricum. Adaugati foaia de dafin, putin cimbru, marar si potriviti de sare, daca mai e cazul. Eu pun si 2-3 catei de usturoi striviti, nu tocati, pentru ca isi lasa mai bine aroma.. Impreuna cu condimentele se amesteca din nou si se mai lasa putin la fiert pentru intrepatrunderea aromelor.

Mie mi-a iesit foarte gustoasa.

Pe curand!

Ena

Placinta cu mere (de dulce)

Iata si marea reintalnire :)

Azi am facut o tarta cu mere, in ciuda burticilor noastre si a celor 2 neastamparati care ne dadeau tarcoale.

Reteta am preluat-o de aici

Am folosit urmatoarele ingrediente:

pentru aluat: sucul de la o lamaie,

350g faina

100g zahar

1plic zahar vanilat

150g unt

1 ou

pentru umplutura:

1,4kg mere

50g unt

150g nuci tocate

zahar si scortisoara, dupa gust

La preparare am procedat asa:

Am batut oul impreuna cu zaharul si pliculetul de zahar vanilat, am adugat faina si unutul facut cubulete, apoi sucul de lamaie. Am framantat pana cand compozitia se ia de pe mana, am adunat-o bine si am pus-o in folie alimentara la frigider, cam 30 min, exact cat ne ia sa pregatim umplutura.

Am curatat merele, (am fiert cojile si cotoarele pentru doua cani de compot, optional), le-am dat prin razatoare, le-am scurs si le-am calit in untul mentionat, adaugand si zaharul (cam 2 linguri). La sfarsit, am adaugat nuca tocata.

Aluatul l-am scos de la rece si l-am intins, apoi l-am asezat intr-o forma rotunda de tarta (cu pereti mai inalti), dar e foarte buna si o cratita simpla. Am pus umplutura peste aluat, intorcand putin marginea de pe peretii cratitei peste ea.

Se da la cuptorul preincins timp de cca 45 de min, pana cand aluatul devine auriu. Se taie rece.

Pofta buna, sotii nostri au fost incantati.

Eugenia& Alexandra

PS Multumim Mihaela pt. reteta!

Manastirea Robaia

Manastirea Robaia este ascunsa intr-o padure la jumatatea drumului dintre Campulung Muscel si Curtea de Arges. Biserica este foarte veche, fiind atestata inca din secolul al XIV-lea. Noi am vizitat-o mai ales datorita faptului ca aici si-a gasit un loc de refugiu Sfântului Cuvios Mărturisitor Sofronie de la Cioara (1764-1766), luptator pentru apărarea credinţei ortodoxe în Transilvania, prăznuit pe 21 octombrie si pentru ca a fost chinovie in ultimii ani de viata a pictorului Pârvu Mutu (+1735).

Din pacate in manastire, afara de aceste scurte mentiuni, nu se afla nici moaste ale Sfantului Sofronie nici mai multe detalii despre viata lui. Am gasit insa cele mai frumoase si mai mari flori pe care le-am vazut vreodata intr-o manastire.

Begonii pe care eu ma straduiesc de un an sa le cresc de o schioapa acolo eram uriase, toate inflorite si asa de vesele. Ne-au pricinuit multa bucurie, si macar pentru aceasta a mertat drumul facut.

Alexandra