luni, 29 martie 2010

Masa festiva

Dupa ce ne-am obisnuit cu gatitul in familie (macar cu ideea), urmeaza gatitul pentru prieteni. Totusi, organizare unei mese festive trebuie gandita putin mai mult, in functie de numarul de persoane, genul de masa (bufet sau nu), de ora, eveniment etc. Nu am de gand sa dau sfaturi in sensul asta pentru ca nu am trecut de multe ori prin asta, dar am sa va dau un exemplu de meniu de post cu dezlegare la peste, asa cum am alcatuit eu, de Florii, cu ocazia botezului Anei-Maria, fetita noastra cea mica.

Pe masa erau deja; alune, saratele, fructe (mere verzi, pere rosii).

Aperitivul a fost compus din:

salata de ton (postez zilele acestea reteta)

icre de stiuca (cu pupaturi pentru sot, care a prins destule stiuci)

salata de vinete cu dovlecei

fasole batuta

chiftelute de post

masline

legume proaspete: rosii, castraveti.


Felul principal:

somon in crusta aromata cu felii de lamai si portocala.


Desert:

prajiturici de la dna Stoichita (pe care o gasiti la targurile de la Muzeul Satului sau al Taranului, cat mai devreme ca vinde tot si pleaca:))

negresa delicioasa cu glazura de ciocobomboane de cacao, dar cu visine din dulceataplacinte cu mere (se foloseste aluatul din link)
Ce-am invatat eu legat de organizarea petrecerii: trebuie sa acceptam ca nu putem face totul singure, asa ca orice doritoare care intreaba "te pot ajuta cu ceva?" poate primi o insarcinare cat de mica. Astfel incat, mi-a prins bine ca soacra mea a facut placinte, tata a facut icre, draga mea prietena m-a ajutat cu perseverenta sa facem chiftelute si bomboane, cumnata mea a avut grija de Anastasia, sotul m-a ajutat sa facem curat, etc.

Daca folosim o vesela speciala pentru ocazii, este bine sa o spalam cu cateva zile inainte de petrecere.

Masa poate fi asezata cu o seara inainte, astfel ca in dimineata evenimentului sa nu mai avem grija asta.

Atunci cand am hotarat retetele, sa facem si lista cu ingrediente pentru a le cumpara si a le imparti eventual pe mai multe transe, pe masura ce se apropie evenimentul. Tot ce se poate cumpara si rezista (conservele, bauturile, etc) sa le avem pregatite cu doua saptamani inainte.

Ptr ca am ales peste la servit intr-o zi cum sunt Floriile, adica cu dezlegare la peste, este bine sa il cumparam cu ceva timp inainte si sa-l pastram in congelator ca sa nu avem surpriza neplacuta sa nu gasim.

Putem gasi multe idei de intertinere a unei petreceri pe internet, din cautarile mele va recomand sa verificati si site-urile:

http://www.bhg.com/recipes/entertaining/
http://tastefullyentertaining.blogspot.com/
http://www.marthastewart.com/entertaining

Dar, nu in ultimul rand, am invatat ca succesul unei petreceri, chiar si cu scapari, cum a fost a mea, este garantat de invitati. Pentru ca prietenia, voia buna si bucuria vin din suflet si trec cu vederea toate.

Va pup, E

sâmbătă, 27 martie 2010

Jocul cu pensula si culorile

O buna prietena de-ale mele, profesoara de desen, m-a tot incurajat sa ii dau ocazia lui Nectarie sa picteze. Eu credeam ca este prea mic pentru asa ceva, ca n-ar avea rabdare si ca ar face si o gramada de mizerie...

Dar ea mi-a povestit cum ca simplul fapt de a asterne culori pe hartie e suficient pentru un copil mic, fiind in sine foarte benefic, se pare ca il ajuta mult sa se concentreze si sa capete rabdare, pe langa ca ii dezvolta si anumite abilitati (in timp).

Tot ea mi-a sugerat sa-i cumpar materiale de calitate de la inceput (chiar daca-s mai scumpe), caci va invata sa pretuiasca lucrurile bune. Mi-a recomandat sa cumpar pensule care fac varf si sa-l invat pe Nectarie sa apese usurel, cu blandete, ca si cum ar mangaia pe cineva... Sa incep doar cu 2-3 culori de baza si sa ne jucam cu multe combinatii intre ele. Sa il las sa se desfasoare pe foaie fara nicio ingradire, sa nu ma astept sa deseneze ca oamenii mari. Sa folosesc neaparat un sort pentru el si o musama pentru masa. Sa pictam doar cand am 15-20 de minute libere fara sa ne intrerupa cineva (deci cand doarme Maria :)

Mi-au placut toate aceste idei, asa ca saptamana trecuta am reusit sa ajung la Hanul cu tei de unde am luat tempera pentru copii, 2 pensule si un bloc de desen, totul la 45 RON.

Apoi dupa-amiaza am inceput jocul. Nectarie a fost asa de bucuros! A stat lipit de scaun un sfert de ora amestecand culori, inmuind in apa si mazgalind foaia cu o incantare care i se citea pe fata. Nu s-a murdarit prea mult, dar manutele tot le-a bagat putin prin culori :) Iar de atunci ma intreaba in fiecare zi cand mai coloram. Uneori deseneaza doar el, alteori imi cere mie sa fac cate ceva si el doar adauga elemete cheie: gatul unui baietel, coada unei flori...
De acum sper sa pictam cat mai des.

Alexandra

vineri, 26 martie 2010

Aproape de moarte

Azi un baietel de 2 ani jumate a fost prin minune salvat de la moarte. A iesit alergand din parc, drept in alee, iar o masina a trecut cu mare viteza la cativa milimetri prin fata lui, aproape i-a atins hainele. Cateva secunde in plus si il lovea cumplit. Mama lui alerga dupa el sa-l prinda si a strigat cu disperare Stai! Masina! Dar n-a putut face de fapt nimic, caci copilul n-a ascultat. Am simtit disperarea mamei, am vazut inocenta copilului care nu intelegea exact ce s-a intamplat si indraznesc sa spun ca a fost cu adevarat o minune, in mila Lui cea mare Dumnezeu nu a lasat sa se intample accidentul.

Pentru care Ii suntem din toata inima recunocatori!

Daca mai e cineva ca mine, care uneori nu-si tine copilul de mana pe trotuar, sau cand iese din parc, va rog sa ne gandim mai bine, copiii sunt cu totul imprevizibili. Cateva secunde de neatentie si au zburat de langa noi. Chiar daca se tavalesc pe jos ca nu vor de manuta, chiar daca avem multe multe bagaje, sau un copil mai mic in brate, sa nu-i lasam!

Dar chiar cand gresim, Slava lui Dumnezeu pentru milostivirea si dragostea lui, caci de multe ori nu pedepseste neglijenta parintilor.

Alexandra


miercuri, 24 martie 2010

Concurs cu nuci de sapun


Site-ul nucilor de sapun organizeaza un concurs, în urma căruia puteti câstiga prin tragere la sorti unul din următoarele premii:

Ce trebuie să faceti:

  • Lăsati un comentariu pe www.nucidesapun.ro în care să împărtăsiti în câteva cuvinte un sfat practic
  • Dacă scrieţi pe blogul vostru despre concurs şi lăsaţi acolo linkul, aveţi şanse duble la tragerea la sorţi.

Vă puteti înscrie până pe 4 aprilie ora 24, extragerea se va face pe 5 aprilie cu ajutorul site-lui random.org, iar publicarea numelor câștigătoare va avea loc în aceeași zi. Pentru livrarea premiului este necesară o adresă din România (chiar dacă nu sunteţi din România, puteți da adresa unui părinte sau a unui prieten). Livrarea se va face prin Poșta Română.

Mult succes!

Alexandra

Fursecuri de post


Iata o reteta de fursecuri simpla, rapida, cu putine ingrediente.

225 gr margarina (sau unt)
75 gr zahar pudra
175 gr faina
Frecam margarina cu zaharul pana capata o consistenta cremoasa, pufoasa. Adaugam faina cate putin, amestecand in continuare.
Decoram fursecurile cu 'hundreds and thousands", mai pe romaneste, cu bilute colorate de zahar si dam la cuptorul preincins pana cand marginile fursecurilor se maronesc usor.

Scoatem si le lasam sa se raceasca pe un gratar.

Eugenia

marți, 23 martie 2010

Ponyo on a Cliff by the Sea

La recomandarea unei prietene bune am vazut de curand Ponyo, un filmulet japonez de animatie, care pare sa reuseasca sa surprinda placut pe toata lumea.
Apare ca o reinventare a Micii Sirene, dar tot uimeste pentru ca inafara de asemanarile in linii mari (tot in apa, tot un pestisor, tot o incercare de a deveni om) povestea este presarata cu tot felul de intamplari si personaje neobisnuite.

In acest filmulet spiritul copilaros este contagios. Ne reaminteste de sinceritatea si puterea dragostei izvorate de suflete curate, cum sunt cele ale copiilor.

Eu zic ca merita vazut la orice varsta. Cine nu ar indragi un pestisor auriu (care seamana mai degraba cu o fetita) care iubeste sunca, un baietel pe nume Sosuke si care vrea sa devina om?

Vizionare placuta!


Eugenia

luni, 22 martie 2010

Ce facem cu siropurile pentru copii?

Iarna aceasta Nectarie si Maria au fost bolnavi de mai multe ori, de fiecare data fiind vorba de viroze. Desi in mare stiu cu ce se manca aceste raceli, m-am dus de fiecare data la medicul de familie, ca sa fiu sigura.

Punand diagnoticul corect (rinofaringita acuta), medicul mi-a recomandat de fiecare data antibiotice (si pentru Maria, care prima data avea doar 2 luni!), sirop de tuse Humex si invariabil Nurofen (pentru a scadea inflamatia si febra daca este). Despre antibiotice voi vorbi alta data, acum as vrea sa ma refer doar la siropuri.

Cu acest Nurofen m-am intalnit la fiecare raceala lui Nectarie, sau cand facea febra, deci de 3 ani incoace de multe multe ori. Asa ca exasperata am vrut sa cercetez problema mai indeaproape.

Am intrebat in detaliu pe pediatra noastra (alta decat medicul de familie) in care avem multa incredere pentru ca se straduieste sa-i trateze pe copii corect, dar cat mai neinvaziv punand in actiune si mecanismele de aparare ale organismului lor (prin mancare echilibrata, cat mai multe fructe si legume pentru vitamina C, joaca pe afara cat mai mult etc.)

Si iata ce-am aflat. Nurofenul, cat si majoriatatea siropurilor de tuse pentru copii (Humex, Patlagina, Amproxol, Mucosolvan etc.) si mai toate siroprurile pt copii de orice fel contin printre altele substanta benzoat de sodiu, E 211, un aditiv alimentar sintetic care e suspect de foarte multe rele, si se stie sigur ca provoaca altele.

Astfel, benzoatul de sodiu este suspect de creşterea riscului de cancer, poate agrava boala Parkinson, afectează ficatul, rinichii, pielea, aparatul cardiovascular, nervos şi gastrointestinal. Este folosit ca antiseptic, conservant alimentar si pentru a masca gustul unor alimente de calitate slaba; bauturile racoritoare carbocazoase contin o cantitate mare de benzoat de sodiu (pana la 25 mg/250 ml); se mai adauga in lapte si produse din carne, produse de brutarie si dulciuri. Asociatia consumatorilor din Piata Comuna Europeana il considera cancerigen, insa este permis in Romania.

E 211 poate cauza alergii puternice, de aceea trebuie evitat de persoanele asmatice, alergice sau cu eczeme. În mod normal, femeile însărcinate sau care alăptează şi copiii nu trebuie să consume produse care conţin benzoat de sodiu. Este aproape imposibil să te poţi proteja de invazia produselor care au în compoziţie E 211, dar regula de bază ar fi un consum cât mai rar de produse pe a căror etichetă apare E 211.

Toate aceste fiind clare, cum se poate ca Nurofenul si siropurile de tuse sa fi recomandate pe scara asa de larga copiilor intre 0 si 3 ani? Lui Nectarie ii curg mucisorii si face o raceala (mai usoara sau mai puternica) cam la 2 luni; asta ar insemna cel putin 6 sticlute de Nurofen pe an si alte 6 de sirop de tuse Humex ori co., fara a mai pune la socoteala ca Nurofenul mi-a fost adesea recomandat in scop preventiv la vaccinurile obligatorii.

Dupa ce am aflat toate acestea am cazut pe ganduri, dar pe de alta parte eram totusi convinsa ca fara Nurofen in raceala si fara sirop de tuse cand copilul tuseste nu se poate. Se pare insa ca se poate, asa cum m-a convins doamna pediatru. Nurofeul este (cu toate contraindicatiile lui) un antiinflamator foarte bun, dar trebuie dat numai in acel cazuri in care exista o inflamatie serioasa, si nu de fiecare data cand copilului in curge nasul sau face un pic de febra. Cat despre siropurile de tuse, in cele mai multe dintre raceli nu sunt necesare, iar cand sunt e mai bine sa folosim produse preparate in casa care nu contini aditivi sintetici.

Asadar de cateva luni am incercat sa-i tratez pe copii mai cu grija, evaluand starea de sanatate mai intai (plus control la pediatru si mai putin la medicul de familie) si apoi sarind la medicamente tari, si numai daca e absolut necesar. Am incercat sa tratez racelile mai mult cu apa de mare si batista sugarului (fara picaturi medicamentoase), adaos de vitamina C, ser fiziologic efedrinat in tuse puternica si sirop de ridiche neagra preparat in casa (si mai putin sirop de tuse), supozitoare antitermice doar cand febra trecea de 38,5 etc. Iar pe Maria, care e alaptata inca 100% am tratat-o si mai auster :), fara urma de medicament deocamdata, aceasta nu dintr-o intentie absurda de a evita medicamentele (mama mea e farmacista si stiu foarte bine cat sunt de necesare uneori) ci doar datorita faptului ca s-a facut bine de fiecare data fara a avea nevoie de ele. Mentionez inca o data ca toate tratamentele s-au facut cu avizul medicului pediatru.

Este adevarat insa ca nu mi-a fost usor, cand copilul e racit, cu o tuse urata, lipsit de voiosia lui obisnuita, iti vine parca sa-i dai orice doar sa-i treaca odata. In plus, folosind metode mai neinvazive ca scosul mucisorilor si aerosolii, de exemplu, vindecarea poate sa dureze mai mult (sau macar asa sa para), iar daca mai ai si vreo ruda care sa-ti spuna ca nu stii sa-ti tratezi copilul e si mai rau. Dar dupa ce am incercat ambele directii, si urmarea cu strictele a indicatiilor medicului de famile (medicamente si iarasi medicamente, chit care nevoie sau nu), si abordarea mai calma si neinvaziva a pediatrului, am ajuns la concluzia ca e mai bine pentru copii sa-i tratezi cu medicamente mai putine si cu mai multe grija si informare.

As vrea foarte mult pareri, daca v-ati confruntat cu lucruri asemanatoare.

Alexandra

vineri, 19 martie 2010

Luna-Betiluna si Dora-Minodora


Iata o carticica pe care Anastasia a primit-o de curand. Cu siguranta ca multora dintre noi ne aminteste de copilarie si de alte timpuri.
I-am citit-o aseara si a fost incantata ca aceste doua papusele se aseamana cu ea si surioara ei. Abia astept sa gasesc celelalte 2 carti din colectie: Gaz-album cu pasarele si Luna-Betiluna si Dora-Minodora in tara lui Peste-Mamaliga-Prapadeste.
Cartile au aparut la Paralela 45 si sunt disponibile si in libraria online aici.
Pe curand. E

joi, 18 martie 2010

Ce fel de aspirator?

Ultimele zile le-am petrecut cautand aspirator nou. Ca o gospodina careia tare ii place sa-si cumpere ceva in casa, am cautat in stanga si-n dreapta si m-am informat ca sa gasesc exact ceea ce imi trebuie.

Asa ca am aflat ca de acum exista mai multe tipuri de aspiratoare: clasicele cu sac, altele fara sac (ma intrebam eu cum o fi si asta!) si unele si mai si care filtreaza praful prin apa (se pare ca sunt grozave pentru asmatici si alergici, dar costa...)

Cum noi suntem si asmatici si alergici, dar nu ne permitem un aspirator cu apa, am cautat second best.

Asadar foarte important era sa filtreze praful cat mai bine si se pare ca aceasta se poate face doar daca are un filtru HEPA foarte performant, de preferinta HEPA 12. Si mai bine este daca are mai multe filtre incorporate (dar costa...), caci asa praful se filtreaza si se filtreaza pana cand nu mai ramane mare lucru de iesit prin spatele aspiratorului (acum am inteles si eu ce inseamna curentul acela de aer care iese pe la spate, e cu praf!!!).

Am descoperit ca aspiratoarele fara sac (au un recipient de plastic in loc) sunt grozave pentru ceea ce imi trebuie mie, nu ma umplu de praf cand curat recipientul de plastic, care se scoate rapid si se poate spala foarte usor.

Pana la urma m-am orientat la un aspirator fara sac, cu capacitate doar de 1 l (stam la garsoniera si nu e nevoie de mai mult, in plus asa pretul e mai mic), filtru HEPA 12 si buton de reglaj al puterii pe tubul de aspirare (asa nu trebuie sa ma mai aplec de fiecare data). Sunt foarte incantata si abia astept sa-l incerc.

Alexandra

luni, 15 martie 2010

Supa crema de linte (post)

Aceasta supa este foarte buna calda si are si variante pentru inafara postului, cand putem adauga smantana de exemplu.

Dar pentru acum am folosit asa:

putin ulei,
o bucatica mica de ghimbir, rasa
chimion, daca avem ("cumin")
fulgi de ardei iute mic uscat, sau nu, daca nu mancam condimentat
1 ceapa, tocata marunt,
2 morcovi, rasi
150 gr linte rosie care fie a stat la inmuiat, die am dat-o de vreo 2 ori in clocolt, schimband apele, inainte
1 l supa de legume
sucul de la o limeta, sau lamaie
cateva boabe de coriandru, macinate

Se incalzeste 1 lingura de ulei si se prajeste ghimbirul, condimentele (mai putin coriandrul)
Se adauga legumele (mai putin lintea) si se lasa cam 5 minute, amestecand din cand in cand. Adaugam lintea si supa de legume.

Se fierbe cam 15 minute sau pana cand lintea este moale. Se blenderesc, apoi se amesteca cu sucul de limeta si cu coriandrul. Se poate servi cu crutoane. Are un gust deosebit fata de cea cu usturoi (care eu am crezut multa vreme ca este singura optiune pentru linte).

Dupa cum vedeti, supa nu necesita sare, ceea ce mi s-a parut o greseala atunci cand am gasit reteta. Dar am mancat supa si intr-adevar, nu s-a simtit nevoia de sare.

ena

marți, 9 martie 2010

Ce-am mai facut cu cei mici

De cand a venit Maria in casa noastra activiatile cu Nectarie s-au restrans semnificativ si a cam trebuit sa se joace singurel. Iata totusi ce am reusit sa facem, cu 2 copii, fara prea mult efort:

Cata l-a dus pe Nectarie la Teatrul de papusi sa vada Cei trei purcelusi, a fost o revelatie pentru el, nu credeam ca la 2 ani jumate poate fi captivat o ora intreaga. Multa vreme dupa aceea ne-a vorbit doar de Sunculita, Jambonel si Carnacior... Il recomand cu caldura, la Teatrul Tandarica. Apoi a mai mers la Soldatelul de plumb, si incercam sa-l ducem macar o data pe luna, sambata dimineata; eu ma relaxez acasa cu Maria si baietii merg la distractie.

Am mers sambata la Cernica, asa ne odihnim si noi sufleteste, iar Nectarie poate sa zburde in voie in parcul de acolo. Maria, fericita in sling, ia aer curat.

Am mers in vizita la toti prietenii nostri cu copii, i-am chemat si pe ei pe la noi (si vrem sa incepem de la capat :), ca astfel Nectarie sa aibe cu cine sa se joace in casa (iarna asta!), iar eu si mamicile sa ne relaxam frumos la un suc, cu plozii cei mici in brate.

Am gasit un vecin in bloc de varsta apropiata lui Nectarie cu care ne vizitam aproape zilnic pentru o ora de topaiala supravegheata. E incredibil cum in prezenta altui copil, Nectarie uita de mine si se joaca asa de frumos. Abia astept sa creasca Maria.

I-am vizitat mai des pe bunici, care au uimitor de multa rabdare sa se joace cu copiii.

Ce-as mai putea face pentru ca Nectarie sa aiba cu cine se juca (altcineva decat mine...), sa aiba activitati in afara casei (fara sa ne dam cu totul programul peste cap, de sot cu serviciu, mama cu sugar). Tare as mai vrea idei, idei, idei...

Multumesc!
Alexandra


Supa-crema de conopida

Pentru o supa delicioasa eu am folosit:
1 conopida mica,
1 morcov,
100 ml smantana
1 ou
putin unt
sare, piper, nucsoara
Am spalat si tocat morcovul si l-am pus la fiert impreuna cu bucatele de conopida in apa cat sa le acopere. (Conopida se poate tine in apa rece cu sare un timp pentru a iesi, daca exista, viermisori.) Cand au fiert, le pasam in oala, dupa care le punem din nou pe foc, adaugam untul si separat smantana batuta putin cu oul. Asezonam de sare, piper si nucsoara.
Putem servi supa calda in boluri in care am asezat pe fund cateva bucatele de branza (chiar si branza "albastra", in cazul in care ne place sau ne permitem :).
E.

Prajitura cu ricotta (urda) si lamaie

Prajiturica aceasta imi pare foarte potrivita pentru copii: contine oua, unt si ricotta (urda), deci e foarte hranitoare.


Am pregatit urmatoarele ingrediente:

1 cutie ricotta (250gr)
175 gr unt (la temp camerei)
175 gr zahar fin
3 oua, separate albusurile
2-3 lamai, coaja curatata (rasa)
125 gr faina care creste singura (sau adaugam un plus de praf de copt)
1 lingurita de praf de copt

Preparare:
Incalzim cuptorul la treapta 4 sau cca 180 gr Celsius. Ungem forma de prajitura, diametru de 18 de cm ptr un pic de grosime, eu am copt intr-o tava mai mare.
Umeaza rapid sa frecam untul cu zaharul cu o lingura de lemn pana cand devine cremos si pufos (atentie sa nu frecam crema prea mult). Adaugam in crema ricotta amestecata cu galbenusurile si cu coaja de lamaie. Adaugam faina si omogenizam, apoi albusul amestecand de jos in sus.
Punem mixtura in tava, nivelam nitel si dam la cuptoras pana devine aurie si ferma.
O scoatem din cuptor si o lasam sa se raceasca, apoi o transferam in platou pentru servire. Atunci cand am inceput-o visam s-o ornez, decorez, asortez, insiropez... etc, etc, dar adevarul este ca am mancat cu totii asa si a fost minunata.

E.

sâmbătă, 6 martie 2010

Concurs

Laura ne invita (doar pe noi, doamnele) la concurs pe blogul ei. Se pun la bataie cateva carti foarte interesante dintre care mie mi-au sarit in ochi Piatra Filosofala de Marguerite Yourcenar si Atentat de Amelie Nothomb. Pe Amelie Nothomb am citit-o cu hohote de ras acum cativa ani (Metafizica tuburilor si Cutremur) si as recomanda-o oricui vrea sa-si mai descreteasca fruntea.

Ena si Alex

Maioneza de post de casa

De cand asteptam sa gasesc o asemenea reteta care sa ma scuteasca de a cumpara aceea asa zisa maioneaza de post care se gaseste in magazine si care te ingrozeste cu ingredientele ei sintetice.

In sfarsit o cunoscuta de-ale mele a venit zilele trecute cu o salata de cruditati cu maioneaza de post facuta in casa. Si mmm mmm! Ce bunatate! Nu mi-a venit sa cred.

Asa ca repede repede am preluat reteta.

Pentru maioneza avem nevoie de:

2 cartofi
1/2 ceasca de ulei de masline
1 lingurita de mustar
apa rece

Se fierb cartofii, se scurge zeama si se pun in blender impreuna cu uleiul si mustarul. Rezulta o crema exact ca o maioneza care se subtiaza cu apa rece, dupa gustul fiecaruia.

Pentru salata de cruditati:

maioneaza de mai sus
1 telina
1 morcov
1 mar
zeama de la o lamaie
marar
sare

Se rad pe razatorea mica telina, morcovul si marul curatat de coaja, se amesteca cu zeama de lamaie, mararul tocat si se sareaza dupa gust. Se adauga maioneaza si se amesteca bine. Se decoreaza cu putin marar.


Este excelenta ca mic dejun in zilele de post.

Alexandra

vineri, 5 martie 2010

Placintele cu ton si coriandru


De data asta am nimerit-o: placintele de ton.

foi de placinta Linco, pachetul mic
2 conserve de ton in suc propriu
coriandru macinat (sau capere din saramura, cum am gasit intr-o reteta)
3 linguri branza de burduf
2 cuburi de branza topita cu verdeata
2 oua batute
o jumatate de praz, taiat bucatele (sau arpagic verde)
Se faramiteaza continutul conservelor de ton, dupa scurgere, cu furculita intr-un castron. Se adauga prazul, coriandrul, branza de burduf si cea topita. Dupa omogenizare se pun si ouale batute. Se iau foile se ung cu unt si se pun in doua, se umplu, apoi se impacheteaza si se ung iar cu unt. Punem o hartie de copt in tava, punem placintele, intepam putin deasupra si dam la cuptorul preincins. Se scot cand sunt rumenite si toata casa miroase a coriandru.

Pofta buuuna!
Ena

miercuri, 3 martie 2010

Pui cu praz si sunca (la cuptor)

Pregatim ingredientele pentru aceasta reteta:

1 piept de pui potrivit fiert (cca 2-300 gr), taiat bucati
1 praz, taiat bucati
sunca, cam 2-300 gr, bucatita
2 oua
1 pahar mic de iaurt (150gr)
sare, piper
1 lingura de lamaie
1 lingura de ulei de masline



Ne suflecam manecile si punem tigaia pe foc, incingem uleiul, in care adaugam prazul si sunca. Lasam pana cand se inmoaie, dar nu se coloreaza. Punem amestecul intr-un castron, peste pieptul de pui deja taiat bucatele.
Separat, batem ouale usor, adaugam iaurtul si condimentele si batem iarasi. Obtinem asa ceva:


Intr-un vas de yena uns punem puiul si celelalte ingrediente, dupa care turnam ouale si iaurtul. Dam la cuptor ptr cca 30 minute - 40 sau pana cand s-a rumenit cam asa:


Si miroase si bine pe deasupra. Eu ma duc la masa. Pe curand.
Ena (- the oven mega-fan)


Cartofi la cuptor cu bacon

O reteta asemanatoare senzationalului gratin cu cartofi si telina este aceasta: cartofi la cuptor cu bacon.
8 cartofi
100 ml smanatana de frisca
100 ml smantana
150 ml lapte
1 ou
300 gr bacon bucatele
parmesan ras
nucsoara, sare, piper
Fierbem cartofii taiati rondele in apa cu sare. Amestecam oul cu smantanele si laptele, asezonam cu sare, piper si nucsoara. Separat, prajim fara ulei baconul.

Intr-o yena/tava asezam rondelele de catofi, mixtura de smantane, baconul si la urma iar cartofi.

Dam la cuptor cca 20 minute, scoatem, presaram parmezanul si dam iar la cuptor pentru inca 10-12 minute.


Pofta buna!
Ena

marți, 2 martie 2010

Somon prajit in 2 variante

De ceva timp tot pandesc raionul de peste (dat fiind ca mi-am propus sa mancam mai mult peste) si saptamana trecuta chiar am atacat: medalioane de somon. Nu prea stiam cum sa le pregatesc asa ca am folosit 2 retete de somon prajit.

1. Somon prajit simplu

2 medalioane de somon
lamaie
sare, piper

Am presarat pe medalioane sare si piper, dupa gust, dupa care am stors lamaie deasupra (generos). Am incins ulei in tigaie si le-am prajit cam 3-4 minute pe fiecare parte (pana cand se rumenesc frumos).
Le-am servit cu salata verde si portocala (in loc de lamaie).

2. Somon prajit cu miere si ulei de masline

2 medalioane de somon
unt, ulei de masline
miere, lamaie
sare, piper (desi merge si fara)

Am pregatit o marinata din 2-3 lingurite de miere, 1 lingurita de lei de masline, zeama de lamaie. Le-am amestecat bine si le-am pus peste somon si am lasat la frigider timp de 1 ora, avand grija sa mai intorc punga, sau sa umezesc cu marinata din cand in cand bucatile uniform.

Am prajit in unt si ulei de masline, acesta se rumesneste mai frumos ptr ca se caramelizeaza mierea. Din pacate, acesta nu a mai apucat sedinta foto. :) Yum!

Pofta buna!
Eugenia



miercuri, 24 februarie 2010

Prajitura cu piersici (post)


Aceasta prajitura este la baza o reteta de muffins, deci o puteti folosi si cu formele de briose. Pentru ca nu am avut destule forme, eu am transformat-o intr-o prajiturica. Avem nevoie de urmatoarele ingrediente:


- 2 cani faina
- 1/2 cana zahar brun

- 2 lingurite praf de copt

- 1 lingurita bicarbonat

- 1/4 lingurita de sare

- 1 cana lapte de soia

- 1 lingura suc de lamaie

- 1/3 cana ulei

- zahar vanilat 1 plic

- 2/3 cana piersici taiate din compot

Se amesteca toate ingredientele uscate. Se parat, se amesteca toate ingredientele "ude". Peste cele uscate se toarna treptat cele ude si se amesteca permanent. Dupa omogenizare se pun piersicile bucatele.

Toata treaba asta se pune in formele unse si pudrate cu faina anterior. Daca faceti muffins, aveti grija sa nu umpleti formele mai mult de 3/4. Deasupra se mai pot pune bucatele aditionale de piersica si se presara zahar brun. Se da la cuptor cca 20 de minute, pana prin culoarea aceea, stiti voi, de "mamaaa, ce-as manca-o!" (daca nu cunoasteti culoarea :) incercati-le cu scobitoarea) si apoi se scot si se lasa cateva minute la racit inainte de a o scoate din forma.

Atat deocamdata. Pofta bunaaa!

Eugenia

Chiftelute din ciuperci si cartofi (post)

Zilele acestea am incercat chiftelute din ciuperci. Pentru ca am mai avut incercari nereusite, am ocolit o perioada aceasta reteta, dar acum mi-am luat inima in dinti si-am cumparat:




-1 kg ciuperci

-6 cartofi potriviti

-3-4 cepe potrivite si ele

-8 catei de usturoi

-1-2 legaturi de patrunjel

-3-4 felii de paine

-1 lingura de faina + 150 gr faina

Apoi, m-am apucat de treaba.

Am pus la fiert cartofii curatati si taiati in felii mari. Intre timp, am tocat ceapa relativ marunt, am curatat ciupercile si le-am taiat bucati mici.

Calim ceapa in putin ulei, adaugam ciupercile si le lasam sa fiarba in zeama pana scad si se inmoaie bine.

Intr-un castron pasam cartofii, adaugam painea faramitata, usturoiul pisat, patrunjelul tocat si ciupercile date in prealabil prin tocatorul electric. Potrivim cu sare si piper. Adaugam si lingura de faina in amestec, omogenizam si incercam sa vedem daca putem forma chiftelutele. Daca este necesar sa fie mai legate mai adaugam putina faina sau paine in compozitie.

Formam chiftelutele, le dam prin faina si le prajim in ulei incins, intorcandu-le pe partea cealalta cand sunt rumenite. Data viitoare mi-am propus sa incerc si la cuptor, fara prajeala.



Ies foarte bune, se pot servi cu salata verde si/sau rosii.

Yum-yum! :)

Ena

duminică, 14 februarie 2010

Miss Potter si copiii

Un film frumos despre autoarea de carti pentru copii, Beatrix Potter, cea care, la inceputul secolului a XX-lea a creat o serie de personaje memorabile ca Peter Rabbit, Benjamin Bunny, Ratusca Jemina (din pacate aceste carti minunate nu au fost traduse in romana).

In varsta de 32 de ani, Beatrix Potter locuieşte in Londra cu parintii săi, exasperaţi de faptul ca fiica lor a respins mai multi tineri promitatori (in opinia lor...), din dorinta a deveni autoare de romane pentru copii. Ilustratiile sale cuceresc atentia unui editor londonez, care va fi cel mai puternic sprijin al sau si chiar mai mult...

Miss Potter este o poveste incantatoare despre eforturile unei femei de a gasi fericirea, iubirea si acceptarea operei sale artistice.




Mai multe despre adevarata Miss Potter gasiti aici, cartile ei online aici (tare le-as tipari cand va mai creste Nectarie un pic), si mai jos cateva desene care sa ne aminteasca ca povestile pentru copii au fost odata sensibile si inocente si splendid ilustrate.







Alexandra

joi, 11 februarie 2010

Sufleu de spanac

Acesta este un alt mod de preparare a spanacului care poate atrage copiii si este excelent pentru saptamana branzei.

Avem nevoie de:

2 lingurite de unt (pentru prajit)
400 g de spanac, spalat si taiat (eu am folosit congelat)
50 g de unt
4 linguri de faina
500 ml de lapte
8 oua mari
250 branza Cedar, rasa (eu am folosit branza de capra :)
piper negru
nucsoara macinata

Se preincalzeste cuptorul. Se topeste untul intr-o tigaie si se adauga spanacul, se tine pe foc amestecand pana se inmoaie spanacul. Dupa aceea se lasa deoparte.
Se unge cu unt un vas de yena.
Se topeste restul de unt intr-o craticioara, dupa care se adauga faina. Se lasa la foc mic timp de 2 minute (avand grija sa nu se arda). Se toarna laptele si se amesteca bine cu un tel, pana se obtine un sos omogen. Se fierbe sosul pana se ingroasa. Se ia de pe foc si se amesteca cu spanacul, piperul si nucsoara.
Se adauga apoi cele 8 galbenusuri si se amesteca bine cu telul.
Se bat albusurile spuma separat, atunci cand acestea se intaresc se adauga branza rasa. Se amesteca totul si se toarna in vasul de yena dupa care se da la cuptor timp de 30-40 de minute, pana se rumeneste deasupra.

E delicios, Cata si Nectarie au fost incantati.

Alexandra

Jane Austen Marathon

De Craciun am primit o colectie completa Jane Austen si de atunci citesc cu mare placere cartea si dupa aceea repede repede sa gasesc filmul...
Am inceput cu Ratiune si Simtire si imediat am vazut versiunea BBC a cartii care e tare frumoasa:


Cu bucurie am continuat cu Emma, pe care o citisem in liceu fara sa-mi placa aproape deloc. Acum am descoperit-o cu incantare, si dupa Mandrie si Prejudecata a devenit preferata mea.


Si bineinteles sa nu uitam serialul BBC care mi-a incantat adoloscenta (minunata scena in care Elisabeth canta si Mr. Darcy o priveste cu drag)


Urmeaza Mansfield Park. Am gasit deja filmul dar ma abtin pana cand voi termina cartea.

Dupa cum se vede sunt mare fan filme de epoca. Ce sugestii mai aveti?

Alex

marți, 9 februarie 2010

Senzationalul gratin cu cartofi si telina

O reteta absolut senzationala, la care va urma si fotografia, promit, data viitoare cand o voi face. Prin urmare, sa trecem la treaba. Avem nevoie de:
- 5 cartofi potriviti, curatati si taiati rondele
- o telina de 500 gr, taiata felii
- 3 oua
- 1 litru de lapte
- branza cedar, cca 300 gr *(reteta originala prevede mai putin, dar eu am pus mai mult si a fost de bine)
- 200 ml de smantana lichida (pentru frisca)
- 30 gr unt
- sare, piper si nucsoara.

Facem asa:
Spalam si taiem telina si cartofii. Fierbem cartofii, apoi telina in laptele in care am adaugat si putin piper si nucsoara dupa gust.
Pregatim un vas de cuptor (yena folosesc eu), il ungem cu unt si il "frecam" cu un catel de usturoi pisat.
Batem ouale impreuna cu smantana lichida, sare, piper si nucsoara. Razuim branza cedar si preincalzim cuptorul la 180gr.
Incepem aranjarea rondelelor pe fundul vasului, avand grija sa punem pe fund cartofi, un polonic de amestec cu oua si smanatana, apoi branza. Urmeaza telina si reincepem operatiunea.. pana cand terminam cu telina si cedar deasupra.

Se da la cuptor pana cand este rumenita frumos. Va asigur ca este delicioasa, iar revista din care am luat-o a dat ca sugestie de servire, fie natur, fie cu salata de andive cu nuci. Da, exact, revista este frantuzeasca. :)

Pofta buuuna!
Ena

PS Multumesc pentru ajutor, ingrediente, revista, sprijin si pentru altele unei dragi prietene de-ale mele!

sâmbătă, 6 februarie 2010

Caut urgent cresa de stat

In sectorul 2, zona Iancului-Obor, pentru un copil de 2 ani, din iunie.

Am sunat la multe crese din sectorul 2, dar mi se spune ca nu au locuri, plus ca tarifele variaza de la 2 milioane pe luna la 7 milioane (la stat), se pare ca in functie de adeverinta de salariu pe care ti-o solicita la inscriere!

Daca cineva dintre prietenii blogului ma poate ajuta cu un sfat (poate ati trecut deja prin cautarea asta disperata cu mai mult succes), cu un pont, o cunostinta :) ca sa reusesc sa inscriu copilul la cresa il rog sa-mi scrie pe adresa personala pgrigorie@yahoo.com



Multumesc mult!



Alexandra

miercuri, 3 februarie 2010

De pe la bunici

De cateva saptamani stam mai mult pe la bunici unde se afla si mamaia mea, adica strabunica lui Nectarie si a Mariei.

Daca vara trecuta povesteam despre mamaia la ea acasa, la curte, cu munca si iar munca, acum urmeaza un episod cu mamaia la bloc.

Cateva lucruri foarte importante am invatat din aceasta impreuna sedere:

Mai intai ca e un lucru nemaipomenit ca m-a crescut de la 2 la 5 ani, cata rabdare a avut!

Apoi ca e mai bine sa fii tanar cand ai copii mici. Nectarie, ca orice baietel de 2 ani jumate vorbeste tare, canta tare, nu-i tace gura cat e ziua si totul foarte foarte tare. Incepem sa invatam ce inseamna incetisor, dar mai mult de 1 minut nu poate vorbi asa. Eu si Cata ne-am obisnuit, dar la bunici aude foarte des, ba de la bunica, ba de la mamaia... vorbeste mai incet ca ma doare capul :)

Dupa aceea mi-am dat seama ca noi orasenii suntem asa de obisnuiti cu viata asta in cutiile de chibrituri incat abia daca o intelegem pe mamaia, care nu mai poate de dorul casei de la tara, al gainilor, al cateilor, al porumbului si al focului cu lemne. Desi viata la tara, acolo la ea, e mult mai grea, fara apa calda, cu foc cu lemne (deci adesea frig), munca si iar munca, tot acasa e mai bine... Draga mamaia, ma face sa-mi doresc o curte frumoasa unde Nectarie sa poata zburda in voie, fara sa auda mereu nu in jurul lui (dar cu centrala termica, asta e clar :).

Si un alt lucru:
Folositi bors la aluaturile de placinta (in loc de apa)! Este extraordinar! Nu stiu daca am redescoperit roata, dar mamaia mi-a sugerat acest lucru cand am facut placinta cu mere si intr-adevar a avut o textura grozava (si placinta nu are in niciun caz gust de bors).

Alexandra

miercuri, 20 ianuarie 2010

Bucurie la Lupsa


Zilele acestea am fost la Lupsa pentru a petrece cateva zile cu niste prieteni foarte dragi. De multa vreme asteptam si eu si Catalin sa ajungem acolo, eu mai ales datorita locatiei mirifice, Cata datorita traducerilor din Sfintii Parinti care se fac acolo.

Si intr-adevar locul este minunat, manastirea, curtea, chiliile, arhondaricul sunt asa de cum se cuvine, cu atata bun gust aranjate, atat de frumos ingrijite incat m-au cucerit de la inceput.
Apoi, cina pe care am primit-o m-a impresionat prin simplitatea si gustul deosebit, mai ales ca parintii ne-au ascuns fiecaruia in ceasca de lapte un baton mic de ciocolata.

Pangarul manastirii este foarte bine aprovizionat, ordonat si primitor, cu o bancuta pe care poti rasfoi cartile si cu o masuta unde se poate bea ceai. De pe pereti te indeamna la lecturarea cartilor sfinte pozele mai multor sfinti contemporani: Sfantul Siluan Atonitul, Parintele Sofronie, Parintele Serafim Rose.
Cata a avut si el parte de o bucurie, gasind o editie noua si definitiva din Psaltirea tradusa de Par. Rafail Noica.

Duminica am participat la Liturghie in Paraclisul manastirii, care nu este inca terminat, dar adaposteste o icoana minunata a Maicii Domnului cu Pruncul, numita Mangaietoarea (copie dupa originalul aflat la manstirea Vatoped), si inca una la iconostas, foarte frumoasa, cu Sfantul Siluan. Povestea icoanei Maicii Domnului o gasiti aici, este tulburatoare.

Slujba a fost frumoasa, parintii au un fel nemaiintalnit de mine de a canta, molcom, incetisor si fara prea multe schimbari de ton, care insa pe cei mai putin incercati, ca mine :( ii poate trage la motaiala.

Drumul pana acolo, cu masina, este insa destul de obositor, 8-9 ore de mers incontinuu, iar de la Alba-Iulia incolo pe o sosea cam accidentata, ingusta si incetosata la vremea asta (bine cel putin ca n-au fost nameti). Este foarte solicitant, asa ca merita sa mergeti in zona pentru mai multe zile, nu doar 2 cat am stat noi.

Oricum a fost o experienta de care ne-am bucurat tare mult.


Alexandra

sâmbătă, 9 ianuarie 2010

Prajitura cu branza si lamaie (Cheesecake with lemon)

Plecand de la reteta de baza de cheesecake, am facut una in varianta proprie, in functie de ce-am gasit prin camara/frigider. Mai exact:

200 gr biscuiti de ovaz

90 gr unt topit

250 gr de frisca

300 gr branza de vaci (eu am folosit almette de smantana, dar nu e deloc obligatoriu, de fapt recomand milli la pachet)

4 linguri lapte condensat din cutie (nu homemade, inca nu am incercat cu acesta, dar am gasit retete prin bloguri)

coaja rasa de lamaie

1 lingura zeama de lamaie

Ansamblare: Se topeste untul si se pune peste biscuitii de ovaz gata faramitati. Se amesteca bine si se preseaza pe fundul unei forme de tarta sau ce avem disponibil.

Separat, se bate branza, peste se adauga frisca si se amanesteca in continuare cu telul, apoi laptele condensat, apoi coaja de lamaie si zeama. Se mai bate putin, dupa care se pune crema peste blat si se da la rece pentru cateva ore.

Inainte de servire, se poate orna cu bucatele de lamaie sau dupa fantezia fiecaruia, cu gem sau alte fructe proaspete. Crema este foarte dulce si satioasa de la laptele condensat, dar se echilibreaza cu lamaia foarte bine.

Degustare placuta!

Ena

miercuri, 6 ianuarie 2010

Spaghete Carbonara

Aceste spaghete sunt favoritele sotului meu. Inca nu m-am oprit de a incerca diferite retete pentru a le face, in fond, sunt usor de facut si foarte gustoase. Iata care este cea mai buna varianta de pana acum.
Am folosit urmatoarele ingrediente:

250 gr spaghete Bavette no. 13

2 oua,

150 gr smantana

6 felii de bacon sau kaiser (potrivit de gras)

2 catei usturoi

cascaval afumat si parmesan ras fin

un cubulet de unt, piper si sare


Se pun pastele la fiert cf instructiunilor (in cazul nostru in 2,5 l apa fierband cu sare si se lasa timp de 8-10 minute). Separat se topeste unutul intr-o tigaie incapatoare si se rumeneste usturoiul impreuna cu bacon-ul.


Intr-un castronel batem ouale impreuna cu smantana si cascavalul ras, condimentate cu sare si piper.

Atunci cand au fiert pastele, le scurgem si le punem peste bacon, in tigaie, amestecand bine, apoi adaugam smantana batuta cu ou si amestecam bine.


Mai potrivim cu condimente, dupa gust, apoi le sarvim in castron cu restul de cascaval/parmesan ras deasupra.


Pofta buna!

Eugenia